Īn sens restrīns termenul de putere desemnează forma de putere primordială : puterea fizică. Īn sens larg termenul desemnează orice situație de superioritate īntr-un raport ierarhic. Īn funcţie de natura raporturilor pot exista diverse forme de putere. Spre exemplu talentul sau experiența īntr-un anumit domeniu reprezintă și ele forme de putere, atribuția de decizie aparținīnd īntotdeauna persoanei care se pricepe īn materie.
Este posibil ca ceea ce īntr-un cīmp de activitate īnseamnă putere sau superioritate să nu īnsemne același lucru īntr-un domeniu distinct. Spre exemplu īn plan social puterea īnseamnă bani, pe cīnd īn plan istoric această formă de putere nu are relevanță. Īn plan istoric pot fi identificate exemple de persoane care īn ciuda faptului că au trăit īn sărăcie, au rămas īn istoria omenirii drept cele mai mari personalități (vezi Mozart care la moarte a fost așezat īntr-o groapă comună, vezi Diogene, vezi Eminescu etc). Pe de altă parte, se găsesc nenumărate exemple de persoane care au deținut averi, funcții de stat etc, dar pe care istoria le-a uitat cu desăvīrșire (vezi doar conții, lorzii, baronii sau chiar liderii politici din vremea celor amintiți mai sus).
Prin urmare, ceea ce īntr-un anumit domeniu īnseamnă putere sau superioritate s-ar putea să nu aibă relevanță īn alte domenii ; cīte forme de activitate există ‒ atītea forme de putere există. Aceasta ar putea explica o mulțime de lucruri.
Spre exemplu, de ce unii vecini consideră politicos să salute atunci cīnd ne īntīlnim pe strada pe care locuim și să se prefacă a fi străini atunci cīnd ne īntīlnim īn altă parte. Răspunsul este foarte simplu : pe strada pe care locuiesc am o oarecare autoritate, putere, contribui īntr-o oarecare măsură la luarea deciziilor ; īn alte locuri nu am autoritate. Ne dorim să īntīlnim o persoană īn contextul īn care este o persoană mai puternică decīt noi, putīndu-ne profita fie īn mod material, fie prin prestigiu. Atunci cīnd īntīlnim o persoană mai slabă decīt noi, rolurile se inversează, persoana care profită (de regulă adresīnd diverse cereri, rugăminţi) fiind cealaltă persoană.
Cine salută primul, cel puternic sau cel slab? Prin definiţie salutul este un semn de prietenie īntre două persoane. Īn viața de zi cu zi aceasta se materializează īn ajutorul pe care cele două persoane și-l acordă. Atunci cīnd ajutorul este reciproc (de regulă, cīnd se īntīlnesc persoane cu rang social egal) nu are importanță cine salută primul. Atunci cīnd ajutorul este unilateral (cu alte cuvinte, cīnd se pune problema unor favoruri din partea unei persoane cu un rang social superior) codul bunelor maniere precizează că persoana de rang superior trebuie să salute prima. Cu alte cuvinte persoana de rang inferior așteaptă aprobarea celei de rang superior pentru salut, pentru a deschide o discuție, pentru a-i adresa diverse cereri, rugăminți etc. Īncălcarea acestei reguli īn societate poate fi considerată o impertinență. Nesalutul din partea celuilalt poate īnsemna fie lipsa de prietenie faţă de acestă persoană, fie, după cum mi-a fost dat să interpretez adesea, un răspuns care s-ar traduce "nu sīnt atīt de puternic pe cīt crezi, știu că dorești să-mi ceri ceva ."
De ce cireșele culese īn grădina vecinului par mai dulci decīt cele culese īn grădina proprie? De ce nevasta vecinului pare mai atrăgătoare decīt propria nevastă? Şi aceasta are de-a face cu puterea. Īn realitate gustul cel dulce nu este gustul cireșelor, ci gustul puterii, al victoriei : obținerea unui bun al altuia. Īn aceatsă privinţă, s-a spus despre putere că este "afrodisiacul suprem" ("Power is the ultimate afrodisiac" - H.K) o observaţie subtilă care merită o oarecare reflecţie.
Aș īncadra aici și bucuria de a oferi un bun unei persoane dragi : plăcerea pe care o simțim atunci cīnd facem un cadou unei persoane dragi este generată tot de sentimentul puterii, ideea fiind aceea că "īmi permit". O persoană care cu greu īși cīștigă propria existență nu va cunoaște niciodată această bucurie.
S-a spus că "plăcerea nu este cīnd nu ai nimic de făcut, ci cīnd ai o mulțime de lucruri de făcut și nu faci nimic". Din cīt pot să-mi dau seama, s-a observat diferența dintre plictiseală și putere. "Nu ai nimic de făcut" īnseamnă plictiseală, "ai o mulțime de lucruri de făcut și nu faci nimic" īnseamnă putere, libertate. E ca și cīnd autobusul īn care mă aflu se abate neașteptat de la traseul și programul impus. Īn acest caz ce se īntīmplă cu șoferul, ce simte el? Putere, libertate...
De asemenea, s-a spus că istoria nu este o listă de oameni puternici, de īnvingători, ci o listă a oamenilor drepți. Şi această observaţie merită o oarecare reflecţie.
