Definitia si semnificatiile invatarii prin cooperare
|
Cooperarea este modalitatea de a studia cu eficienta sporita o tema complexa teoretica sau practica in echipa sau in grup, imbinand inteligenta si efortul individuale cu inteligentele si eforturile grupului.
Aceasta metoda are la baza considerentele ca omul este o fiinta sociala, ca existenta si dezvoltarea sa se realizeaza prin imbinarea eforturilor individuale cu eforturile membrilor grupului din care fac parte, prin cooperare.
Metoda cooperarii poate spori eforturile individuale ale invatarii ca urmare a imbinarii lor cu eforturile si inteligenta grupului. in conditiile contemporane, relatiile interdisciplinarc, relatiile dintre oameni, dintre colective capata o pondere si importanta tot mai mare. De aceea, invatarea in grup, prin cooperare, este nu numai o metoda de ridicare a stachetei invatarii, ci si de socializare, de formare a spiritului de cooperare si intrajutorare reciproca, de manifestare si dezvoltare a unor relatii si practici democratice, de competitie loiala, care sa asigure pregatirea si integrarea social-utila, eficienta a absolventilor. Cooperarea este o metoda de cooperare inter- si pluridisciplinara in cercetare.
Cooperarea poate fi folosita in diverse momente ale predarii-invatarii, cum ar fi in timpul lectiilor, pentru efectuarea unor experiente in echipe, in cadrul lucrarilor de laborator si atelier, la lucrarile care necesita eforturi de echipa, in studiul unei bibliografii mai vaste, in cadrul investigatiilor stiintifice din cercurile stiintifi-co-tehnice, in rezolvarea unor contracte de cercetare. Ia practica de specialitate etc.
Echipele de cooperare pot fi formate din elevi (studenti) cu un nivel de pregatire relativ asemanator (omogen) sau pot fi formate din anumiti membri ai grupului scolar (studentesc) cu nivele de pregatire deosebite (neomogene).
Cooperarea este o strategie generala de invatare care poate fi folosita in cadrul multor metode didactice ca: dezbaterea, simularea, asaltul de idei, exercitiul etc.
Dinamica invatarii prin cooperare
|
Dinamica invatarii prin cooperare:
a) stabilirea continutului de invatare in grup (clasa): tema, obiective, actiuni de indeplinit etc; b) impartirea sarcinilor de invatare pe echipe si stabilirea coordonatorului (liderului) fiecarei echipe, iar in cadrul echipelor, stabilirea sarcinilor pe persoane, asigurandu-se ca rezolvarea lor sa se faca in functie de obiectivele generale ale temei si ale tuturor echipelor; c) discutarea mai intai in echipe a rezultatelor obtinute, efectuandu-se operatiile de clasificare si interpretare a datelor si de stabilire a concluziilor (solutiilor), si apoi discutarea, corectarea, completarea si omologarea acestora in cadrul intregului grup (clasa, grupa, an de studiu etc); d) verificarea experimentala a concluziilor (solutiilor) - daca este cazul.
Cerintele realizarii invatarii prin cooperare
|
Acestea sunt:
a) formarea capacitatii si deprinderii elevilor (studentilor) de a se organiza pe echipe si de a-si desemna coordonatorii acestora;
b) formarea capacitatii elevilor (studentilor) de a imparti materia de studiu (problemele de rezolvat) in module coerente (probleme importante) si de a Ie repartiza pe echipe si pe fiecare membru al echipei;
c) asigurarea cunoasterii de catre coordonatorii echipelor, dar si de catre membrii lor, atat a obiectivelor generale ale temei (problemei), cat si ale fiecarei echipe in parte;
d) luarea in considerare in impartirea sarcinilor de invatare a posibilitatilor reale ale echipelor si ale fiecarui membru al acestora, precum si necesitatea ca fiecare echipa si fiecare membru al ei sa-si asigure pregatirea completa, in legatura cu intreaga tema (problema), asigurand rotatia rationala in indeplinirea sarcinilor de invatare (documentare, experimentare, prelucrare a datelor, stabilirea concluziilor etc, inclusiv a rolului de coordonare);
e) cooperarea trebuie sa imbine in mod armonios invatarea in echipa dirijata de profesor, invatarea in cooperare cu profesorul, cu invatarea independenta a echipei, dirijata de liderul echipei, care sa dezvolte initiativa creatoare a elevilor (studentilor);
f) asigurarea unui climat deschis, colegial, democratic in dezbaterea problemelor, in care sa conduca si sa hotarasca numai criteriile stiintifice;
g) profesorul trebuie sa ajute la omologarea rezultatelor corecte, dinamizand manifestarea capacitatilor elevilor (studentilor) de a le omologa singuri, de a-si asuma raspunderea corectitudinii stiintifice, a concluziilor (rezultatelor), dezvoltand prin aceasta capacitatile de autoinstruire, autoconducere, autocontrol si autoevaluare;
h) invatarea (ca si munca) prin cooperare poate duce la autorul colectiv anonim, care la un moment dat nu mai poate reprezenta un criteriu de stimulare puternica a invatarii; de aceea, este necesar ca in contextul dinamizarii invatarii prin cooperare sa se asigure imbinarea aprecierilor colective, cu cele individuale, evidentiind si apreciind obiectiv aportul (efortul, contributia, calitatea si eficienta) fiecarui membru al echipei.
Cooperarea, ca metoda de studiu si de activitate socioumana, pentru a fi benefica necesita imbinarea potentialului individual cu cel al echipei (grupului) in contextul careia, daca se obtin rezultate individuale, de inalta performanta, persoana respectiva sa ramana si sa se manifeste ca o fiinta sociala, ca "zoon politikon" - cum se exprima filosoful grec Aristotel (384-322 i.Hr.).
