Importanta combaterii terorismului si pericolul social ce il reprezinta
In zilele noastre, cand terorismul este un pericol de necontestat care cuprinde toate laturile vietii sociale, este imperios necesar ca fortele abilitate din toate structurile unui stat democratic sa isi concentreze atentia si efortul pentru a diminua, stopa si lichida acest flagel.
Pericolul social pe care il reprezinta acesta submineaza insasi fiinta statului si a institutiilor sale democratice. Toti specialistii in materie sustin ca numai prin actiuni comune, unitare, bine organizate si coordonate poate fi stavilit acest flagel a carei existenta destabilizeaza state si natiuni.
Actul terorist necesita suport logistic consistent, fapt pentru care este conditionat si se interfereaza cu infractionalitatea economico-financiara, ducand la pierderi de vieti omenesti si pagube financiare inimaginabile.
Trasatura fundamentala a acestui fenomen o reprezinta realizarea scopului de impunere a fortei si a violentei ilegale contra ordinii de stat de catre adeptii sai care, de regula, sunt anonimi, dar bine organizati, actionand sistematic pentru realizarea scopului propus.
In lucrarea "Epistemologia terorii" se are in vedere analiza psihogenezei terorismului, apreciindu-se ca pentru a-l intelege pe terorist trebuie sa-i studiezi psihopatologia concomitent cu aflarea si intelegerea genezei terorii . Acesta este elementul cheie pe care se bazeaza fortele malefice teroriste, este atuul care ii face puternici pe teroristi, este unealta si scopul lor . Niciodata membrii unei organizatii teroriste nu au fost capabili sa propuna un program politic coerent de perspectiva si aceasta pentru ca ideologia lor nu depaseste de regula stadiul de intentie neancorata in principii, ci numai intr-o atitudine psihopatologica subiectiva, care stimuleaza trecerea de la o idee la alta printr-o atitudine violenta.
Incercand sa exemplificam cele mai sus enuntate cu referire directa la religia islamica, prin puterea cartii sfinte a acestuia "Coranul", se poate afirma ca daca litera sa ar fi respectata cu sfintenie, nu ar fi necesara nici un fel de interpretare, fiind suficienta o simpla lecturare pentru a intelege "Vointa lui Allah". Aceasta carte de invatatura din inceputurile sale a prescris "razboiul sfant" si a ordonat adeptilor sai: "Si luptati-va pe drumul lui Allah, cu cei care se lupta cu voi, dar nu depasiti limitele, fiindca lui Allah nu-i plac excesele."
Este indeobste stiut ca transformarile politico-economice, sociale ori militare care au avut loc pe mapamond in urma desfiintarii sistemului de orientare socialista, au avut o influenta puternica atat pe plan intern cat si pe plan extern in tarile est-europene in care au aparut inevitabilele perioade de tranzitie de la sistemul coordonat de un "centru vital", la unul de piata, privat, specific societatii capitaliste. Aceste perioade au fost diferite, de la tara la tara, in functie de conjunctura politico-economica, specificul istoric si de ce nu, amplasarea geostrategica in timp a spatiului respectiv. Formarea unei noi societatii care se bazeaza pe libera democratizare, a creat o serie de "goluri" in multiple domenii de activitate ca rezultat direct al unui vid legislativ specific acestor perioade, de care profita din plin organizatiile teroriste, exemplu de necontestat fiind spatiul ex-sovietic.
Importanta combaterii terorismului rezida si din aceea ca fiind o tactica de lupta neconventionala, care urmareste realizarea unor scopuri politice, evidentiaza caracterul sau perturbat si violent care are drept scop realizarea unei rupturi "psihologico-afective" intre membrii unei societati si conducerea acesteia, a unei explozii de opinii mass-media al caror impact, pentru membrii societatii este paralizant si destabilizator si nu in ultimul rand a unui sentiment de frustrare prin nedreptati de diferite forme, blamand autoritatea in toate formele ei si promovand injustitia, pe care apreciaza ca nu o poate inlatura nimeni si nimic. Importanta combaterii terorismului, a pericolului social pe care il reprezinta este foarte bine materializata in cuvantul presedintelui George W. Bush din 06.11.2001, cand afirma ca "SUA nu-si va gasi linistea pana cand gruparile teroriste cu accesibilitate globala nu vor fi gasite, oprite si infrante" .
Este o certitudine ca nici o cauza nu justifica terorismul, iar lumea trebuie sa inteleaga, sa reactioneze si sa lupte impotriva acestui flagel care nu numai ca ameninta, dar si distruge libertatile fundamentale, modul de viata al intregii omeniri. Terorismul este un inamic premeditat caracterizat de o violenta motivata politic si care se comite impotriva unor idealuri necombatante de catre grupari subventionate, ori de agenti clandestini care incearca sa rastoarne un sistem de legi deja existente si sa-l inlocuiasca.
Notiune si definitii ale terorismului
Profesorul Reynald Ottenhof afirma ca: "definirea terorismului este in mod evident o necesitate legala, dar, - se intreaba - nu este aceasta o sarcina imposibila?"
Categoric, vremurile epocii contemporane evidentiaza o serie de amenintari a caror structura poate pune in pericol grav viata, sanatatea si bunurile materiale atat publice, cat si private, bineinteles, odata cu acestea, ordinea de drept a fiecarui stat si a comunitatii internationale, amenintari al caror pericol social ca trasatura constitutiva este deosebit de periculos si care, generic, se numeste terorism.
Acest flagel nu este un fenomen recent. El a aparut odata cu societatea organizata ca forma de protest politic extrem, revolta ori ca irationalitate individuala de pretutindeni, nu numai intr-un loc anume si a avut drept scop asasinarea de la oameni cu putere de decizie, pana la monarhi sau presedinti de state, adeptii acestei "forme de lupta" neacordand importanta vreunei granite.
Nu exista nici o definitie universal acceptata a terorismului, specialistii in domeniu incercand sa realizeze rezumativ si cuprinzator pe intelesul fiecaruia chintesenta acestui act criminal, al carui cap compas vizeaza atat persoane ori colectivitati, cat si bunuri materiale publice ori private.
O serie de documente internationale definesc terorismul ca fiind un fenomen care cuprinde "toate actele criminale indreptate impotriva unui stat sau facute ori planificate pentru a crea o stare de teroare in mintea anumitor persoane, a uni grup de persoane sau al publicului larg".
Cei care gestioneaza apararea S.U.A definesc terorismul ca fiind: "folosirea calculata a violentei ilegale pentru a instaura frica, in vederea intimidarii sau pedepsirii guvernelor ori societatilor pentru atingerea unor scopuri in general politice, religioase sau ideologice". Este o definitie mult criticata intrucat permite aplicarea conceptului de terorism la nivel statal si introduce arbitrariul legalitatii uzitat de instantele americane. De exemplu, uciderea unor cetateni civili iranieni ar putea sa fie considerata legala de catre Guvernul American si, deci, nu ar constitui un act de terorism. Acest argument a fost folosit pentru sprijinul american acordat gruparii teroriste anti-iraniene, Mujahedin-e Khalq (MEK), care a primit in mod oficial statutul de "persoane protejate" din partea Guvernului American, chiar daca aceasta grupare se afla pe lista oficiala de grupari teroriste, elaborata de Departamentul de Stat American.
In Statele Unite terorismul mai este definit ca fiind "folosirea ilegala a fortei si violentei impotriva unor persoane sau proprietati, pentru intimidarea sau pedepsirea unor guverne, a populatiei civile, sau a unui segment de populatie facuta in scopul atingerii unor obiective politice sau sociale". Este o definitie intens criticata pe motivul introducerii conceptului de "act terorist pentru pedepsire", in urma atentatului terorist din Oklahoma, atentat al carui principal motiv se pare ca a fost pedepsirea F.B.I.-ului pentru interventia facuta impotriva Davidienilor din localitatea Waco, Texas.
Este criticata si definitia data terorismului de "Legea Patriot" a SUA, considerata atat de criticii liberali cat si de cei conservatori ca fiind vaga, interpretabila si arbitrara, intrucat face referire la ".acte periculoase pentru viata umana, care se produc cu incalcarea codului penal al Statelor Unite al Americii sau al oricarui stat din componenta acestora".
Alti autori apreciaza ca acest flagel este denumit un complex de activitati care se realizeaza prin "folosirea ilegala sau utilizarea amenintarii, a fortei ori violentei impotriva indivizilor sau a proprietatii, pentru a silii, a intimida guvernele sau societatea, pentru a obtine revendicari politice, religioase sau ideologice" .
In Marea Britanie, prin legea terorismului din anul 2001, definirea acestui concept este atat de larga incat include "nu numai orice folosire a fortei, a violentei si amenintarii pentru atingerea unor obiective politice, ideologice sau religioase", dar si "perturbarea sau interferenta serioasa in functionarea unui sistem electronic". Definitia considera act terorist "si actiunile de amenintare cu folosirea armelor de foc ori a explozivilor, care nu au ca scop influentarea guvernului sau crearea unei starii de teroare". Este o lege foarte criticata pe motiv ca permite o definire mult prea larga a termenului de terorism si creeaza un potential real pentru abuzuri din partea Guvernului Britanic. Criticii isi argumenteaza punctele de vedere recurgand la o serie de exemple ipotetice, mergand pana la afirmatia comica si absurda a unui membru al Partidului Ecologist, care ameninta ca va folosi o arma de vanatoare pentru a-si distruge propriul calculator si, conform legii in discutie, ar fi considerat un terorist.
Dreptul international defineste terorismul ca fiind: "o folosire deliberata si sistematica a unor mijloace de natura sa provoace, pe scara larga, teroarea, in vederea atingerii unor scopuri criminale" . Se mai apreciaza ca "terorismul este atasat de regula anumitor revendicari, care, in imaginatia autorilor sai, nu s-ar putea realiza altfel decat insotite de amenintari sau alte acte de violenta menite sa arate determinarea lor si sunt indisolubil legate de teroare" .
Juristi de renume in drept international apreciaza ca "terorismul este atasat de regula anumitor revendicari, care, in imaginatia autorilor sai, nu s-ar putea realiza altfel decat insotit de amenintari sau alte acte de violenta menite sa arate determinarea lor si sunt indisolubil legate de teroare".
Teoreticienii in domeniu definesc terorismul ca fiind "un act in stare sa provoace sentimente de teama, de un rau oarecare, act care apare ca o intimidare din toate punctele de vedere" , sau ca acesta "consta in a intimida oamenii prin mijlocirea actelor de violenta" , ori ca "reprezinta o crima, un delict politic sau social, a carui amenintare seamana spaima generala si care, prin natura sa, creeaza un pericol general" si nu in ultimul rand ca "este un fenomen care poate fi mai usor descris decat definit" .
Dictionarul General al Limbii Romane defineste conceptul de terorism ca fiind "totalitatea actelor de violenta comise de un grup sau un regim totalitar, atitudine, manifestare terorista" .
Unii autori din Romania afirma ca "ceea ce caracterizeaza organizatiile teroriste din intreaga lume este incapacitatea lor de a propune un program coerent de revendicari politice" .
Terorismul poate fi considerat un comportament destinat sa produca panica si, cel mai frecvent, teroare colectiva, care urmareste atat efecte fizice, cat si psihologice; actul terorist in sine neputand fi aplicat altfel decat prin mijloace violente, cu intensitate variabila, uneori destinate unui simplu avertisment (cazul atentatului de la liceul Jean Monnet) alteori producand efecte concrete (cazul atentatului de la postul de radio "Europa Libera", precum si actele teroriste care au avut loc la New York in 11.09.2001 si la Madrid - Gara Atocha, in 11.03.2004) .
Se poate afirma ca, in esenta sa, terorismul se realizeaza prin acte a caror natura, intr-un anumit mediu, produc un sentiment de teama, de insecuritate si un rau inevitabil. Mai grav este faptul ca nu poate fi prevestit prin nimic, desi poate fi prevenit prin masuri specifice intr-o oarecare masura. Avand in vedere aceste aspecte, terorismul pe langa "statutul de fapta penala" este si un "fenomen social" subordonat unei cauze bine determinate, organizate si structurate, indiferent ca se manifesta individual sau in grup.
Cert este un lucru si anume ca actiunea terorista este ilegala, sistematica si este executata de anonimi, impotriva ordinii de drept, motivata politic, cu revendicari financiare uneori si exclude nationalismul, banditismul ori gangsterismul mafiot.
Concluzionand cele de mai sus, stricto-senso terorismul reprezinta "folosirea violentei sau amenintarea cu violenta in scopuri politice de catre persoane sau grupuri special constituite, care urmaresc influentarea unui grup tinta aflat dincolo de victime sau victimele imediate". Lato-senso terorismul "este un fenomen asimetric, mai concret, o altercatie asimetrica dintre un numar variabil de indivizi pozitionati in afara oricarei structuri statale si una sau mai multe institutii de baza conduse de personalitati recunoscute ale unui stat, purtat de pe pozitii inferioare de forta, considerat a fi o masura de ultim resort, o tactica de lupta neconventionala, uzitata pentru realizarea unor scopuri politice bazate pe violenta si sabotaje, impotriva unui stat, organizatii, categorii sociale ori impotriva unei persoane sau a unui grup de persoane civile, avand drept scop producerea unui efect psihologic paralizant, prin frica si intimidare, finalizat de aplicarea cu presiune asupra acestora a unor conditii care sa le impuna sa actioneze potrivit scopului terorist, daca acesta nu poate fi realizat pe cai pasnice, conventionale."
Tipologii ale terorismului
Acest flagel pagubitor pentru societate, sub toate aspectele, se manifesta in mai multe forme si este clasificat dupa diferite criterii, dar cel mai important il consideram a fi "elementul subiectiv al infractiunii", cu referire directa la mobilul si intentia care propulseaza actul de violenta in sine.
Dupa alte criterii, se poate evidentia terorismul national, international, politic, social, de stat, de drept comun, individual sau de grup .
a) Terorismul national se manifesta in perimetrul geografic al unei singure tari, cu referire directa la spectrul politic sau social, la organizarea politica si constitutionala, avand drept scop eliminarea - inclusiv fizica - a unor persoane.
b) Terorismul international este o forma pregatita de un stat in interiorul sau, dar cu consecinte post-executorii intr-un alt stat, indiferent ca se prelungeste pe alt teritoriu ori ca aduce atingere unor interese comune, prin omoruri, rapiri, sechestrari, distrugeri, epidemii sau explozii.
c) Terorismul politic are la baza intentia politica, vizand statul, reprezentantii sai si forma sa constitutionala. Acesta se realizeaza prin atentate care pun in pericol siguranta statului ori a unor colectivitati, acte de diversiune sau complot. Spre deosebire de alte forme de terorism, acesta nu produce teama in mod direct, urmarind ducerea la indeplinire a unui plan politic dinainte stabilit. Crima politica se deosebeste de crima pur terorista care nu are nici o logica, deoarece, in aceasta situatie, apare "rivalitatea" pe plan politic, finalizata prin razbunarea unei persoane sau a unui grup de persoane pe unul sau mai multi adversari.
d) Terorismul social urmareste impunerea unei ideologii si chiar distrugerea unei oranduiri sociale, manifestandu-se in interiorul unor tari, fara sa afecteze ordinea internationala.
e) Terorismul de stat este practicat in interesul unui stat, de un grup minoritar, prin acte de terorism sub variate forme care sa anihileze vointa unui popor (arestari masive, torturi, agenti biologici ori alte forme). Acest tip de terorism poate fi utilizat prin violenta si amenintare asupra unui guvern strain, in scopul obtinerii unor avantaje politice, economice sau teritoriale .
f) Terorismul de drept comun este cel care intra sub incidenta legii penale ca o infractiune obisnuita, agravata de modalitatea de punere in aplicare. Astfel de acte nu au mobil specific terorist, dar se caracterizeaza prin folosirea violentei. In aceasta categorie se incadreaza asa numita "protectie" a unor patroni care, prin santaj si practici mafiote, sunt jefuiti de sume considerabile , sau rapirile de persoane urmate de sechestrari.
g) Terorismul de grup se manifesta asupra unor indivizi care nu se incadreaza in optica faptuitorilor, incercandu-se timorarea sau eliminarea lor pentru obtinerea unor avantaje de natura politica, profesionala sau concurentiala.
h) Terorismul individual este caracterizat prin comiterea de catre indivizi izolati a unor fapte de terorism pe fondul unor probleme psihice majore. Caracteristica sa principala consta in numarul redus de victime si pagube materiale, in comparatie cu psihoza care apare in diferite medii sociale. Cel mai cunoscut terorist individual este Theodore Kaczynsky, un absolvent al Universitatii Harvard, doctor in matematica si fost profesor la Universitatea California - Berkley. Acesta suferea de schizofrenie si a comis un numar de douazeci si trei de atentate in decursul a optsprezece ani, ucigand trei persoane si ranind optsprezece, prin expedierea unor colete care contineau materiale explozive. Scopul sau consta in obtinerea publicarii propriilor manifeste, care contineau proteste impotriva tehnologiei moderne. A fost capturat cu ajutorul fratelui sau care i-a recunoscut scrisul intr-un manifest publicat in presa si a anuntat politia .
i) Terorismul endemic sau banditismul este o forma intermediara intre terorismul de drept comun si cel psihologic, intrucat presupune realizarea de avantaje materiale ori cu titlu personal (extorcari de fonduri, razbunari) .
In aceste doua tipuri de terorism nu este exclus sa fie incadrat si "terorismul deviant", generat de comportamente anomice (fara lege), anarhice ori patologice, manifestat prin manifestari de violenta si centrat pe idei si conceptii cu implicatii politice, vizand direct sau indirect factori ori structuri de autoritate. Aceasta forma de terorism poate fi exemplificata prin "lupta pentru independenta" a poporului cecen, prin secesiunea de U.R.S.S., in dorinta de instituire a unui fundamentalism islamic de tipul celui practicat de talibanii afgani. Criminalitatea cecena isi are radacini adanci inca de pe timpul Imperiului Tarist, cand au aparut primele bande de traficanti. Acestea au fost catalizate dupa prima invadare sovietica, urmata de redeschiderea conflictului armat cu Federatia Rusa din 1994, urmarea carui fapt nu s-au bucurat decat de un sprijin modest din partea organizatiilor islamiste internationale. Asa-numita "Miscare Cecena de Eliberare" a beneficiat de simpatia unor celule pro-islamiste din Federatia Rusa, in special din tarile caucaziene, intrucat principala lor ocupatie consta in traficul de droguri, armament si rapiri la comanda, in intregul bazin caucazian, si nicidecum pentru obtinerea unei independente in sine. Scopul lor concret este de a crea o atmosfera de teroare criminala care sa incapaciteze reactia oricarei autoritati.
Actul de terorism nu este altceva decat violenta sau teama inoculate uneori "publicului nevinovat", iar efectul ei principal este teama. Astfel se explica diferenta dintre tacticile teroriste si jafuri, ori celelalte fapte comise cu violenta, care, la randul lor, pot inspira teama, fara a fi considerate acte teroriste.
Scopul faptelor teroriste este de a raspandi ideea ca omorurile, rapirile, distrugerile si talharia sunt forme legitime ale actiunii politice, ale unei asa-zise "actiuni revolutionare", justificare motivata si de o credinta fanatica, gresit inteleasa si interpretata.
Importanta combaterii terorismului, a pericolului social pe care acesta il reprezinta, rezulta si din faptul ca nu poate fi infrant numai prin actiuni militare ci prin multiple modalitati alternative, cum ar fi respectarea legilor, masuri financiare, mijloace informatice etc. Fenomenul nu poate fi combatut in mod individual sau national, fiind necesara corelarea actiunilor la nivel interstatal sau international.
Scurt istoric
Analizat din punct de vedere istoric, terorismul bazat pe frica si teroare a constituit inca din antichitate arma cea mai eficienta pentru realizarea unui scop, fie el politic, fie de alta natura.
Izvoarele istorice scrise, fac vorbire despre Zelotii Evrei si Sicarii din secolul I, i. Hr, care au supravietuit aproximativ 60 de ani, lasand o amprenta elocventa prin care au dovedit ca "terorismul mesianic" are radacini adanci in lumea antica. Ei au provocat revolta Evreilor impotriva Romanilor, care au castigat batalia ce s-a finalizat cu distrugerea templului , ca centru ritual al iudaismului - prin uciderea populatiei evreiesti din Cipru si Egipt - si producerea celui de-al doilea exil sau Diaspora. Batalia a avut loc la Masada, in anul 70 i. Hr., unde izvoarele istorice scrise arata ca au fost inregistrate primele sinucideri colective de proportii, din istoria omenirii. Masada a fost ultimul bastion, ultima cetate a rezistentei antiromane, unde aparatorii motivati religios au folosit trupurile copiilor, pe care le azvarleau contra atacatorilor, nemaiavand alte surse de aparare. Istoria considera acest aspect un exemplu clasic de teroare intragrupala.
Terorismul mesianic a fost cea mai cunoscuta forma de "Prototerorism", a carui doctrina evidentiaza faptul ca exista o zi cand viata pe pamant trece de la starea de confruntare continua la una de armonie, cand istoria inceteaza, iar Dumnezeu este prezent in viata fiecaruia, salvandu-i doar pe cei care merita. Era considerata perioada premergatoare "Armaghedonului", adica a sfarsitului lumii, iar partizanii sai constientizau totul in vederea apropierii ceasului mantuirii, caracteristica specifica de altfel "terorismului functional", comun tuturor statelor razboinice, care considerau ca rezistenta inamicului poate fi slabita numai prin teroare planificata.
Zelotilor evrei le-au urmat Asiro-Caldeenii si Persanii, recunoscuti prin cruzimea pe care o manifestau fata de prizonieri. De asemenea, Hoplitii Spartani decimau periodic populatia Hilotilor - care erau majoritari - cu scopul de a realiza un echilibru intre clasa dominatoare si aservitii acesteia.
De aici concluzia ca terorismul este bazat pe frica si teroare si a constituit din vremuri antice arma cea mai eficienta pentru realizarea unui scop politic. Elocventa, in acest sens, este si existenta membrilor unui ordin islamic disident, a unei secte numita Hasichim, porecliti Hashashini, adica asasinii, organizati si condusi de Hassan-i-Sabbah, numit si batranul din munti, in secret, in perioada medievala, care au raspandit frica si panica in tot Orientul Mijlociu, avand ca obiectiv infiltrarea la curtile Monarhilor si Principilor vremii, carora trebuiau sa le castige increderea , sa stoarca bani de la acestia, iar la ordinul marelui maestru, adica a batranului din munti, sa-l asasineze pe monarh, in mod public, folosind intotdeauna pumnalul aurit al unui "hashashin" si niciodata sageata sau otrava, avand concursul "motivat" al unor inalti functionari de la curte, ei insisi ostili si lui Hassani-Sabbah (batranul din munti).
Este important de stiut ca victimele acestei grupari erau fie monarhi, printi, ministri sau ofiteri, fie asa-numitii "Gadis", reprezentanti ai lumii clericale, caracteristica esentiala, care a ramas si astazi selectia victimelor. Istoria ne ofera amanunte esentiale ale activitatilor criminale savarsite de secta Hashasinilor (asasinilor), pe care se pare ca a distrus-o sultanul mameluc Baybars, al Egiptului, sprijinit de invazia mongola a lui Gingis-Han.
Se poate concluziona ca atentatul politic practicat in Antichitate a fost cea mai elocventa activitate cu caracter terorist, care, in timp, a macinat conducatori de diferite ierarhii, suprimandu-i de la putere, intrucat erau sustinatorii unui spectacol sangeros practicat fara mila si ratiune umana, in public, de cele mai multe ori, prin masuri capitale, sperand intr-o definitiva demoralizare a potentialilor oponenti.
Desigur, izvoarele istorice vorbesc despre aspectele cu caracter terorist inca din perioada antica a marilor imperii. Este vorba de o epoca extrem de framantata in plan politic, care a inceput cu atentatul impotriva lui Cezar, petrecut la data de 15.03.44 i.e.n. si s-a incheiat cu cel de la data de 07.12.43 i.e.n., cand a fost asasinat Cicero . In aceste imperii si in special a celor cu libera iesire la mare sau ocean, activitatile cu caracter terorist s-au amplificat pe masura dezvoltarii navigatiei din punct de vedere tehnic, ori a cresterii traficului, factori care au determinat formarea si mentinerea pirateriei maritime.
Mai tarziu, prin secolul al XV-lea, cand au inflorit "marile descoperiri geografice", a aparut ca rezultanta directa politica expansiunii coloniale al carei "varf de lance" a fost Spania, Olanda, Portugalia, urmate de Anglia si Franta, care si-au adus un aport substantial la formarea si intretinerea sistemului colonial.
Indubitabil, acest sistem nu putea fi vesnic si, odata aparute corporatiile industriale, comerciale, ca precursoare ale neocolonialismului, au stimulat formarea in colonii a unei miscarii de eliberare cu caracter national si social, reprimate bineinteles in mod violent si brutal.
Formarea in 1917 a primului stat socialist din lume de care sunt strans legate miscarile muncitoresti, precum si dorinta de eliberare nationalista din colonii, a determinat ultrareactionismul occidental sa conceapa si sa uzeze de "terorismul fascist", urmat de un alt tip mai feroce si anume "terorismul comunist". Acestea au aparut pentru ca cei ce detineau puterea nu au reusit sa o mentina in mod democratic, fiind imperios necesara o atitudine dictatoriala a carei trasatura de baza era "declararea razboiului" oricarui adversar politic. Asa se explica asasinatele politice, ale intelectualitatii romanesti, deportarile si lagarele de exterminare.
Sunt binecunoscute actiunile legionarilor "Garzii de fier", iar prin anii 1960, aparitia miscarii populatiei de culoare de pe continentul american, revendicarile violente ale studentilor europeni etc.
Ideologia individualist-voluntarista, periculoasa prin existenta "Narodnicis¬mului", "Trotkismului" etc. a dus, tot in aceasta perioada, la formarea miscarilor cu caracter extremist terorist ca: Armata Rosie, Bader Meinhof si altele.
De altfel, in intreaga prima-jumatate a secolului al XX-lea, conducerile totalitare, pentru a-si asigura puterea, au recurs la masuri extremist-teroriste. Astfel, gruparea terorista Armata Rosie, a terorizat Germania Federala pana in 1975, avand in palmares cincizeci de omoruri, cincizeci si patru de tentative de omor, sase atentate cu exploziv, spargeri si atac cu mana armata a mai multor banci. La procesul lor s-au luat masuri identice cu cele de la Nűrnberg, prilejuite de procesul capilor armatei lui Hitler.
Tot in aceasta perioada, acte barbare de terorism au avut loc si pe teritoriul Romaniei, produse de armatele honvezilor maghiari. "Daca noi, ungurii, vom re¬cu¬pera Ardealul, nationalitatile vor trebui sa se acomodeze si ele si se vor acomo¬da chiar in primele 24 de ore" scria ziarul Budapestan "Pesti Hirlop" din 15.04.1932 . Armatele honveze au procedat la atentate in masa. Spre exemplu, in co¬munele Ip, Traznea si Moisei au fost exterminati copii si femei de catre membrii ban¬delor lui Horty, casele pradate si incendiate, iar trupurile lor aruncate intr-o groa¬pa comuna, fara a fi asistati de un preot. Un alt exemplu de acest gen ne ofera a¬tro¬citatile savarsite in localitatea Marghita din judetul Bihor unde, trei femei si o co¬pila de 15 ani au fost chemate la primarie si violate de sapte honvezy si apoi li s-au taiat sanii.
Inca de la aparitia sa in Orientul Antic, terorismul a evoluat, suferind mutatii importante de-a lungul istoriei, astfel incat finele secolului al XX-lea si inceputul secolului al XXI-lea evidentiaza terorismul clasic ca fiind "caduc", comparativ cu evolutia spectaculoasa de la inceputul acestui secol.
Este evident deci, ca termenul de terorism a fost materializat in scris suficient de tarziu comparativ cu aparitia sa. Exemplu in acest sens este "Dictionarul Robert", care specifica faptul ca verbul "a teroriza" exista in vocabularul limbii franceze de pe la anul 1796, cu toate ca, asa cum spuneam, aparitia sa dainuie inca din antichitate.
Terorismul in Epoca Moderna
Terorismul reprezinta amenintarea primordiala a sec. al XXI-lea si va impune eforturi pe toate planurile, pe o perioada nedeterminata in timp, pentru a fi eradicat, dar, asa cum a debutat la inceput de secol, este greu de crezut ca omenirea va scapa definitiv de acest flagel.
Prin prisma acestei perspective, terorismul poate fi caracterizat ca un flagel cu caracter clasic in ceea ce priveste organizarea sa, metoda de desfasurare si armele folosite, beneficiind de elemente de noutate care, daca nu vor fi analizate cu profesionalism, vor produce mutatii majore in orice loc de pe mapamond si in orice conjunctura vor fi aplicate.
Amenintarile evidente ale gruparilor teroriste au determinat necesitatea abordarii unei strategii comune de contracarare a acestora, dar, in acelasi timp, impun punerea la punct a unei legislatii interne, care sa raspunda eficient acestor tendinte, fie ca sunt din interior, fie din afara granitelor proprii.
Dintre metodele moderne, utilizate de teroristi, pot fi enumerate cele referitoare la luarea de ostatici, atentatele in mijloace de transport feroviare, atentatele in statiile de metrou, atentatele cu arme chimice sau biologice si actele teroriste determinate de utilizarea aeronavelor ca proiectile.
Din categoria actelor teroriste in mijloace de transport feroviare, poate fi exemplificata actiunea corelata de detonarea, aproape simultana, a unor incarcaturi explozive in cateva trenuri dintr-o gara situata la periferia metropolei Madrid, la data 11 martie 2004. Luarea de ostatici poate fi exemplificata cu actiunea rebelilor ceceni din 23.10.2002 cand au fost luati ostatici spectatorii din sala teatrului Dubrovka, din Moscova. O actiune asemanatoare s-a realizat prin luarea ca ostatici a elevilor si parintilor aflati in incinta unei scoli din Belsan Rusia, cu prilejul festivitatii de deschidere a anului scolar, incalcandu-se astfel cele mai elementare prevederi din "Conventia internationala contra luarii de ostatici de la New York din 17 decembrie 1979".
Deturnarea aeronavelor este o alta metoda folosita de teroristi, cu toate masurile preventive care se iau pe aeroporturi si in timpul zborului. Exemplul cel mai elocvent il constituie atentatul din 11 septembrie 2001, cand aeronavele au fost folosite ca "proiectile cu incarcatura umana" impotriva unor edificii importante din New York. Si sub acest aspect au fost incalcate numeroasele conventii referitoare la deturnarea aeronavelor si la actele de violenta indreptata impotriva aviatiei civile.
Atentatele cu arme chimice pot fi exemplificate prin actiunile sectei "Aum Shinrikyo", care in metroul din Tokyo, in 20.03.1995, a comis un atac cu gaz sarin, ce se gasea in stare solida in saculeti amplasati in diferite locuri ale statiei de metrou. Acestia erau intepati cu varful umbrelei si emanau un miros toxic, actiune ce s-a soldat cu 12 morti si cateva mii de raniti. Actiunea nu a avut efectul scontat de teroristi, intrucat sistemul de ventilatie al statiilor de metrou era foarte bine pus la punct. A fost comisa in scopul de a distrage atentia politiei de la o ancheta cu conotatii criminale asupra liderului lor.
Aparitia armelor moderne, precum si folosirea neconventionala a celor clasice, evidentiaza un pericol evident si diversificat, care va determina dificultati in activitatile de prevenire antiterorista. Nu au aparut inca astfel de efecte si nici nu este de dorit sa apara, dar se analizeaza ce consecinte ar putea avea preluarea controlului sistemului energetic, ori al celui de aparare.
Aparitia unor arme neconventionale, care influenteaza schimbarile geoclimatice, pot fi materializate prin executarea unor tiruri cu armament greu, asupra norilor, pulverizarea unor compusi de argint asupra norilor etc., care pot produce dezastre climatice.
De asemenea, folosirea unor munitii cu miez radioactiv saracit, pe langa efectul imediat, pot produce contaminari radioactive, iar bomba cu grafit, prin norul de fibre depus pe partile neizolate ale unor echipamente de retea, poate duce la consecinte deosebit de grave incepand de la distrugerea releelor pana la cea a generatoarelor de energie.
Cercetarile in domeniu au evidentiat ca folosirea microundelor cu impuls electromagnetic, cu frecvente radio, cu accelerator de particule ori subsonice produc efecte imediate asupra populatiei, influentand unii parametri fiziologici.
Nu in ultimul rand, trebuie amintita arma biologica, care poate avea efecte dezastruoase. Cercetarile nedirijate pot avea efect contrar, care poate pune in pericol existenta omenirii. Efectul direct al contaminarii bacteriologice poate fi dublat de efectul psihologic si poate duce la rezultate dezastroase.
Mutatiile geopolitice de la sfarsitul secolului trecut si inceputul noului veac au produs schimbari serioase si in cadrul fenomenului terorist. Este o certitudine ca lumea se globalizeaza iar acum pericolul cel mai mare il reprezinta organizatiile teroriste transnationale. Fata de aceste amenintari este evidenta necesitatea unei strategii comune, materializata in conceptul de razboi global impotriva terorismului, initiat si condus de SUA .
Istoric al legislatiei internationale
Primul Tribunal Penal International a fost constituit la mijlocul secolului al XV-lea, respectiv, la 1464 in Breisach, Germania. A fost compus din 27 de judecatori ai Imperiului Roman Sacru, in vederea deciderii condamnarii lui Peter von Hagenbach pentru violarea legilor lui Dumnezeu si a omului, pentru ca a ordonat trupelor sale sa rapeasca, sa ucida civili nevinovati si sa le uzurpe proprietatile.
Tratatul de la Versailles (1919-1920), in art. 227, prevedea crearea unui Tribunal Penal International, constituit din reprezentantii aliatilor din primul razboi mondial (1914-1918), care a avut ca scop judecarea lui Wilhelm al IIlea (1859-1941), incoronat ca Rege al Germaniei si Imparat al Prusiei (1888). Acesta a dus o politica incapabila, care a determinat Anglia si Franta sa se uneasca impotriva Germaniei si Rusiei. Olanda, tara care l-a primit pe rege dupa abdicarea sa si infrangerea Germaniei, a impiedicat procesul Monarhului, fiind judecati doar un mic numar de militari de catre Tribunalul Curtii Supreme de la Leipzig
La Roma, in Italia, Conferinta Organizatiei Natiunilor Unite a aprobat, in anul 1998, Statutul Curtii Penale Internationale a carei competenta judiciara se intinde asupra faptelor de:
Genocid;
Crime impotriva umanitatii;
Crime de razboi;
Crime de agresiune.
Urmare acestor competente, jurisdictia Penala Internationala poate fi definita ca: "instanta penala creata de catre statele care actioneaza impreuna si transfera puterea de a judeca autorii presupusi ai crimelor grave in cadrul activitatilor din domeniul sau de aplicare".
Privind competenta juridica internationala a Curtii Penale Internationale, aceasta va actiona numai atunci cand Statul semnatar nu este capabil sa asigure eficient dreptatea, in concordanta cu propriile definitii ale crimei si procedurilor legale. Una din indatoririle principale ale acestei instante este de a decide daca competenta judiciara nationala este de incredere ori nu si isi exercita aceasta competenta in judecarea acuzatiilor grave cum ar fi cele de terorism, genocid, crime impotriva umanitatii si crime de razboi. Pentru ca aceste fapte sa fie foarte bine intelese, in temeiul principiului legalitatii, fiecare stat are obligatia sa aiba legi care condamna astfel de fapte. De exemplu, Ministerul Justitiei din Brazilia a dispus formarea unei comisii al carei scop este de a analiza eventualele neconcordante dintre legislatia nationala si cea internationala. Esential este ca, din momentul infiintarii ei, Curtea Penala Internationala reprezinta o alternativa pentru a opri sau cel putin de a reduce terorismul international si efectele sale, prin rezolutii legale si eficiente, ca rod al cooperarii internationale.
Colaborarea fortelor politienesti a reprezentat o necesitate imperioasa aparuta inca la inceputul secolului XX-lea si, concret, s-a produs la Viena in anul 1923, cand s-au pus bazele Comisiei Internationale a Politiei Criminale (C.I.P.C), ale carei obiective erau de a facilita colaborarea dintre autoritatile politienesti si de a le sprijinii in mod concret. In prezent numarul statelor a ajuns la 181, iar odata cu adoptarea Constitutiei s-a schimbat si denumirea comisiei, care a devenit Organizatia Internationala a Politiei Criminale, Interpol, avand ca obiective concrete:
sa asigure si sa promoveze cea mai larga asistenta reciproca posibila intre autoritatile politiei criminale, in limitele legislatiei existente in diferite state si in spiritul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (D.U.D.O);
sa infiinteze si sa dezvolte institutiile menite a contribui efectiv la prevenirea si suprimarea infractiunilor de drept comun .
Avand in vedere cele mai sus mentionate, autoritatile si institutiile parte componenta a Sistemul National de Prevenire si Combatere a Terorismului (S.N.P.C.T.), respectiv Ministerul Administratiei si Internelor (M.A.I.), Ministerul Justitiei, Ministerul Public si celelalte, coopereaza in mod direct si nemijlocit, in conditiile legii si cu respectarea obligatiilor decurgand din instrumentele juridice internationale la care Romania este parte, cu institutiile care au atributii similare din alte state, precum si cu organizatiile internationale specializate in domeniu. Cooperarea care se organizeaza si se desfasoara in conditiile de mai sus, in scopul prevenirii si combaterii infractiunilor transnationale savarsite de grupuri infractionale organizate poate avea ca obiect:
asistenta judiciara internationala in materie penala;
confiscarea produselor si instrumentelor infractiunii;
asistenta tehnica si de alta natura pentru culegerea si analiza informatiilor;
formarea personalului de specialitate;
desfasurarea anchetelor comune;
schimbul de informatii; ▪ sechestrarea;
extradarea; ▪ blocarea;
identificarea; ▪ alte activitati specifice.
In cadrul cooperarii internationale in domeniul confiscarii, autoritatile competente, conform legii, iau masuri pentru:
. primirea, transmiterea si executarea deciziilor de confiscare emise de autoritatilor competente straine, la cererea acestora, formulate in conditiile legii;
. dispunerea confiscarii bunurilor, in conditiile legii, adica:
bunurile produse prin savarsirea faptei;
bunurile care au fost folosite la savarsirea faptei, daca sunt ale infractorilor ori apartin altei persoane care a cunoscut scopul folosirii lor;
bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei, daca au fost utilizate efectiv si daca sunt ale infractorului (cazul teroristului Lesch Florin cu butelia de la Timisoara).
Daca bunurile sunt ale altuia, se confisca numai daca:
producerea, modificarea ori adaptarea a efectuat-o proprietarul ori infractorul, cu stiinta proprietarului;
bunurile au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte sau pentru a rasplati pe faptuitor;
bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acestuia,
bunurile a caror detinere este interzisa de lege.
Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, se confisca echivalentul lor in bani sau bunurile dobandite in locul acestora. Daca nu pot fi individualizate, se confisca pana la concurenta valorii bunurilor supuse confiscarii, iar veniturile si alte beneficii se confisca. Confiscarea se face in cadrul cooperarii, conform legii, numai cand exista o solicitare in acest sens din partea unei autoritati competente straine.
Tot in cadrul cooperarii, Ministerul Justitiei, respectiv instanta de judecata, po¬ate dispune transmiterea bunurilor confiscate, potrivit legii, la autoritatea competen¬ta straina care a formulat o cerere, numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
exista o solicitare formulata in acest sens de catre autoritatea straina;
bunurile care urmeaza sa fie transmise acestei autoritati sunt destinate sa fie restituite persoanelor vatamate sau sa serveasca la justa despagubire a acestora.
De asemenea, in cadrul cooperarii internationale, la solicitarea autoritatilor competente romane sau din alte state, pe teritoriul Romaniei se pot desfasura anchete comune, in vederea prevenirii si combaterii infractiunilor transnationale savarsite de grupuri infractionale organizate.
Aceste anchete comune se desfasoara in baza tratatelor bilaterale sau unilaterale incheiate de autoritatile competente. La randul lor, reprezentantii autoritatilor romane competente pot sa participe la anchete comune desfasurate pe teritorii ale altor state, cu respectarea legislatiei acestora .
Aspecte din legislatia internationala
Legislatia internationala, in momentul de fata, nu este in masura sa ofere un raspuns direct la majoritatea problemelor ridicate de fenomenul terorist, motivat prin aceea ca astfel de instrumente legale nu se aplica in afara conflictelor militare, insa, cu toate acestea, sistemul legislativ existent interzice in mod neconditionat actele teroriste si prevede o serie de reglementari pentru reprimarea lor, dar nu pe intreg spectrul, ci doar pe anumite segmente de manifestare a acestui fenomen .
Principalele documente internationale de lupta impotriva terorismului sunt urmatoarele:
. Conventia de la Tokyo, din 14 septembrie 1963 - se refera la infractiuni ori alte acte periculoase savarsite la bordul aeronavelor si se aplica tuturor faptelor care pot periclita securitatea aeronavei, persoanelor ori bunurilor sau pot compromite ordinea si disciplina la bord;
. Conventia de la Haga, din 16 decembrie 1970 - a fost elaborata in scopul reprimarii actelor de capturare ilicita ori a deturnarii aeronavelor, cu obligatia pentru toate statele contractante de a reprima pirateria aeriana, de a sanctiona pe autorii si complicii lor cu pedepse aspre. Este un document care a fost adoptat de Romania prin decretul 143/1972;
. Conventia de la Montreal din 23 septembrie 1971 - pentru reprimarea actelor ilicite care atenteaza la securitatea aviatiei civile incluzand si persoanele aflate la bord. Este un document care a avut un efect psihologic deosebit de puternic deoarece cuprinde acordul universal privind necesitatea reprimarii actelor de terorism indreptate atat asupra aeronavelor, cat si asupra serviciilor de navigatie aeriana si a fost ratificata prin Decretul nr. 66/1975;
. Conventia Internationala pentru prevenirea si reprimarea terorismului, adoptata la 16 noiembrie 1973 - este prima incercare oficiala internationala in vederea stoparii terorismului, elaborata la Conferinta Internationala pentru Prevenirea si Reprimarea Terorismului de la Geneva din 1937. A fost semnata de 24 de guverne, inclusiv Romania, si isi propunea luarea unor masuri colective de reprimare a flagelului terorist, statele semnatare obligandu-se:
sa reprime activitatile de terorism;
sa se asigure reciproc in astfel de situatii;
sa se abtina de la orice fapt destinat a favoriza actiuni teroriste contra altui stat si de a impiedica orice act de asemenea factura;
sa previna orice act terorist ce ar putea avea loc pe plan international, organizandu-se in asa fel incat sa aiba permanent in atentie persoane ori asociatii secrete despre care sunt informatii ca s-ar putea preta la astfel de acte. Profesorul V.V. Pella este cel care a incercat sa repartizeze actele de terorism astfel incat sa evidentieze fiecare element al acestui tip de fapta si incriminarea sa potrivit gravitatii. Astfel, in prima categorie a prins faptele care atenteaza la viata, integritatea corporala, sanatatea si libertatea unor personalitati cu atributiuni importante in organizarea si functionarea statului (sefii de state si de guvern), apoi persoanele cu sarcini publice aflate in indeplinirea atributiunilor de serviciu. In doua categorie s-a referit la distrugerea si deteriorarea bunurilor publice ori destinate folosintei publice, iar in a treia categorie a inclus faptele care pun in pericol vietile omenesti prin crearea unui pericol comun. Tot in aceasta conventie s-a discutat aspectul extradarii, cu accent pe statele in masura a o solicita, precizand:
. statul pe teritoriul caruia s-a desfasurat actiunea sau isi produce efectele actul terorist;
. statul ai carui conationali sunt complici la astfel de fapte;
. statul impotriva caruia s-a comis actul terorist;
. statul pe teritoriul caruia a fost pregatita infractiunea.
Toate acestea insa, ca de altfel si interventia pentru crearea unei Curti Penale Internationale, nu au fost aplicate, dar constituie o sursa de inspiratie legislativa pentru viitoarele reglementari in domeniu.
. Conventia Internationala pentru prevenirea si reprimarea infractiunilor contra persoanelor care se bucura de protectie internationala, inclusiv agentii diplomatici, adoptata la 05 februarie 1974 la New York, evidentiaza atat persoanele care se bucura de protectie internationala, cat si autorii prezumtivi ai infractiunilor incriminate .
. Conventia Internationala impotriva luarii de ostatici, adoptata potrivit Rezolutiei Adunarii Generale a O.N.U. - care se evidentiaza prin declararea unor instrumente de drept international cu ajutorul carora sa se combata eficient actul terorist, prin definirea infractiunii de luare de ostatici si prin obligatiile statului parte la conventia pe teritoriul caruia a avut loc savarsirea faptei, de a lua toate masurile pe care le considera potrivite pentru a usura situatia ostaticului, pentru a-i asigura eliberarea si facilita plecarea;
. Conventia pentru reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei navigatiei maritime, insotita de Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite impotriva sigurantei platformelor fixe situate pe platoul continental, adoptate la Roma, la 10 martie 1988, ratificata de Romania la data de 22 decembrie 1992 . Aceasta defineste ce se intelege prin nava si care sunt infractiunile specifice domeniului maritim;
. Protocolul privind reprimarea actelor ilicite de violenta in aero¬por¬turile destinate aviatiei civile internationale, supliment la Conventia de la Montreal din 23 septembrie 1971, privind reprimarea actelor ilicite indreptate im¬po¬triva securitatii aviatiei civile, tot la Montreal, dar la 24 februarie 1988. Acest pro¬tocol a fost ratificat de Romania la 29 iunie 1998 . Obligativitatea acestui pro¬tocol este de a fi aplicat odata cu conventia de la Montreal din 23 septembrie 1971;
. Conventia Europeana pentru reprimarea terorismului, adoptata la Strassburg, la 27 ianuarie 1977, ratificata de Romania la data 28 februarie 1997 , prin care isi rezerva dreptul sa refuze extradarea, daca apreciaza vreuna din infractiunile de la art.1 ca fiind o infractiune politica sau determinata de scopuri politice, angajandu-se in acelasi timp sa considere corespunzator in momentul calificarii infractiunii gravitatea acesteia daca:
a creat un pericol colectiv;
a afectat persoane straine de motivele care au determinat-o;
faptuitorii s-au folosit de mijloace crude sau perfide pentru savarsirea faptelor.
Cooperarea internationala in domeniul prevenirii actelor de terorism
Este cunoscut faptul ca normele procedurale obiective in procesele penale, care includ interesele internationale, nu s-au aplicat inca. Dar acest lucru nu a putut impiedica crearea de metode alternative in judecarea si pedepsirea actiunilor criminale, cu scopul de a le preveni, deoarece astfel de fapte afecteaza valorile fundamentale ale natiunilor. Aceasta, in contextul cooperarii internationale, se refera la protectia drepturilor omului, iar documentul care garanteaza legitimitatea oricarei cooperari valide este tratatul. Un astfel de document trebuie sa reflecte constiinta etica si adevarata, impartasita de catre state, pentru ca el traduce astfel consensul international al parametrilor minimi de protectie raportat la drepturile omului.
In domeniul cooperarii intre natiuni au fost adoptate diferite metode pentru a permite unei astfel de actiuni sa devina reala. Din pacate, pana de curand, multe dintre acestea nu au fost agreate sau aplicate, din cauza costurilor ridicate ori a contestarii lor de catre unele segmente ale societatii. De exemplu, in Brazilia, importante tratate au inceput sa fie ratificate numai in 1985, in timpul procesului de democratizare.
Totusi, au fost infiintate Tribunalul Militar International de la Nurenberg si Far Est. Primul a instrumentat si judecat crimele grave comise impotriva umanitatii si pacii de catre Statul Nazist German, iar cel de-al doilea a evaluat crimele asemanatoare savarsite de ofiterii niponi in timpul luptelor din Oceanul Pacific. Asadar, tribunalele ad-hoc precum acestea au fost create pe baza drepturilor umanitare. Fundamentul de baza il reprezinta capitolul VII din Cartea Natiunilor Unite, ce declara: "Consiliul de Securitate trebuie sa determine existenta oricarei amenintari, incalcari a pacii sau act de agresiune (..) pentru a mentine si instaura pacea si securitatea (art. 39)". Astfel sensul justitiei a fost evidentiat. Asa cum Bassiouni ar spune: "cu alte cuvinte, daca nu justitie de dragul justitiei, sau justitie de dragul victimelor, atunci justitie de dragul pacii ".
Sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul noului mileniu a scos in evidenta o certitudine, un fapt concret numit "violenta", care, "imbracata" intr-o multitudine de forme, a patruns adanc in societate si, neluand in seama nici un argument legislativ, a etalat cu nonsalanta agresiva caracteristica sa principala, frica. Aceasta, analizata in chintesenta sa, evidentiaza starea de teama care inspaimanta si paralizeaza subiectii pe care-i vizeaza.
BIBLIOGRAFIE
1. A. Andreescu si colectivul - Terorismul international, flagel al lumii,
contemporane, Editura M.A.I , Bucuresti 2003;
2. Ghe. Aradavoaice, G.Naghy , D. Nita - Sfarsitul terorismului?, Editura Antet, Filipestii de Targ Prahova, 2002;
3. G. W. Busch - Discurs privind Strategia Nationala pentru combaterea terorismului, Washignton D.C., 2001;
4. V. Breban - Dictionarul explicativ al Limbii Romane, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1979;
5. V. Cretu - Drept international penal. Editura Societatii Tempus, Bucuresti, 1996;
6. A. Frattasio - Epistola terorii, preluata din "Coran", Editura Era, Bucuresti, 2006, traducere si comentariu de Alessandro Bausani, editura a-IX-a;
7. C. Jura - Terorismul international, Editura All-Beck, Bucuresti 2004;
8. R. Lamkiu - Aspecte psihologice ale terorismului;
9. I.V. Maxim - Terorismul, Editura Politica, Bucuresti,1989;
10. R. Ottenhof - A criminological and victimological approach to terrorism. In SOS Terrorism - Terrorism, victims, and international criminal responsability;
11. O. Pop - Aspecte criminologice privind terorismul intern si international, Editura Mirton, Timisoara , 2003;
12. O. Pop - Aparitia si evolutia terorismului, Editura Mirton, Timisoara , 2002;
13. M.M. Pivnicieru - Raspunderea penala in dreptul international, Editura Polirom, Bucuresti 1999;
14. T. Sinanovitch - Definitii ale terorismului;
15. K. A. Seger - The Autiterrarism Handbook (manual de antiterorism), Presida, New York, 1990;
16. Legea nr.133/1998 - Aderarea Romaniei la Protocolul privind reprimarea actelor ilicite de violenta in aeroporturile aviatiei civile, Montreal, din 24.02.1988;
17. Decretul nr.143/1972 - Privind ratificarea conventiei pentru reprimarea capturarii ilicite a aeronavelor, Haga, 16.12.1970;
18. Decretul nr.66/1975 - Privind ratificarea conventiei pentru reprimarea actelor ilicite indreptate contra securitatii aviatiei civile, Montreal, 23.09.1971;
19. Legea nr.19 /1990 - Publicata in M.Of. nr.112 /1990;
20. Legea nr. 123 / 1992;
21. Legea nr.39/ 2003 - Privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, art. 24- 26;
22. Decretul - lege nr. 254/ 1976;
23. Codul Penal al Romaniei - actualizat pana la 01.06.2007, Editura All Beck, 2007;
24. Monitorul Oficial nr.116/2004 Rezolutia O.N.U - nr.34/819 din 13 decembrie 1979;
