Avionul este o aerodina , din categoria Aerona cu aripa fixa, prevazuta cu o suprafata portanta fixa ce asigura sustentatia datorita vitezei de deplasare. Viteza de deplasare poate fi asigurata fie de actiunea unor grupuri motopropulsoare, fie de actiunea unei componente a greutatii (in cazul zborului de coborare sau al zborului fara motor). Forma exterioara a avionului, dimensiunile, motorizarea, organizarea structurala a componentelor sale ii influenteaza direct performantele. Avionul este un aparat complex alcatuit in mod normal din patru subsisteme:
1. structura de rezistenta
2. sistemul de propulsie
3. echipamentele de bord si aparatele de comanda a zborului
4. instalatiile si mecanizarea aeronai
In general, un avion este alcatuit din urmatoarele parti principale: aripa cu dispozitile sale de sustentatie, fuzelajul, ampenajele orizontal si rtical cu partile lor mobile, trenul de aterizare si sistemul de propulsie. Partile mobile ale avionului sunt: eleroanele, profundorul, directia, flapsurile, voletii, frana aerodinamica si compensatoarele.
Structura unui avion civil
Aparatura de bord este alcatuita din: sisteme pentru controlul zborului, sisteme pentru controlul functionarii motoarelor, sisteme de navigatie aeriana, aparatura radio/radiolocatie.
La avioanele militare se adauga armamentul de bord, instalatiile de bombardament si dirijare a rachetelor, blindajul de protectie, acrosajele si aparatura adecvata misiunilor de lupta.
Actionarea comenzilor avionului se realizeaza prin intermediul instalatiilor hidraulice si pneumatice. Esentiale pentru zborul avionului sunt si instalatiile de alimentare cu combustibil si ulei, instalatiile electrice, de antigivraj (dezghetare), sanitara, de izolatie termica si fonica, climatizare si comenzile agregatelor aeronai, echipamentul de dirijare.
Comanda sistemului de propulsie si a comenzilor partilor sale mobile asigura manevrarea aeronai.
Comanda tractiunii se realizeaza prin maneta de gaze care actioneaza sistemul de propulsie. Comenzile partilor mobile sunt asigurate prin mansa, paloniere, flapsuri, frane, etc. De exemplu, actionarea mansei inainte si inapoi implica bracarea profundoarelor in sus si in jos, fapt care duce la o miscare a avionului in sus sau in jos. Miscarea mansei spre stanga sau dreapta actioneaza eleroanele de pe aripi, ducand la o miscare de ruliu (rotatie) in jurul axei longitudinale. Calcarea palonierelor (pedalelor) spre stanga sau dreapta actioneaza directia avionului in lateral. Ceea ce trebuie retinut insa, este ca manevrarea
Racheta
O racheta este un hicul, un proiectil ori o aeronava a carui forta necesara deplasarii este obtinuta prin reactiunea obiectului insusi la ejectarea cu viteza ridicata a unor gaze realizate in urma arderii unui combustibil lichid sau gazos pronind dintr-un motor racheta.
Principiile, respectiv legile fizicii dupa care o racheta se deplaseaza sunt Principiul actiunii si reactiunii, care reprezinta una din legile mecanicii clasice (cunoscute si sub numele de Legile lui Newton) si legea conservarii impulsului.
Zborul racheta
Zborul racheta foloseste un motor de propulsie, numit motor racheta, care foloseste energia degajata din arderea unui jet presurizat de carburant intr-un contrajet, de asemenea presurizat, de comburant. Camera de ardere este de obicei o cavitate de o anumita forma volumica curbilinie (datorita efectelor de distorsiune a curgerii laminare si nelaminare a gazelor nearse si arse, combinate cu efectul Coanda) prevazuta cu un singur orificiu de iesire, gura de ejectare, prin care gazele arse sunt evacuate. Ambele substante, atat carburantul, cat si comburantul, trebuie sa se gaseasca la bordul hiculului.
