Alegerea unei rase de porumbei.
Voiajori, Kingi, Gat-golasi, Gulerati, Gusati, Rotati, Tobosari, Galateni. atatea rase elegante, pasionante, fermecatoare, captivante, incat in mod firesc, de multe ori, le gasim pe toate in aceeasi porumbarie, ingrijite de crescatorul subjugat de pasiunea sa. Nici nu este de mirare acest lucru si drept vorbind, nu are poate rost, ca cineva sa se hotarasca la una singura. Dar ma vad nevoit, la solicitarea unui tanar columbofil, sa-mi exprim gandurile cu privire la aceasta dilema: "O singura rasa sau mai multe? Pe care sa o aleg? Pe ce criterii?"
Inceputurile columbofiliei debuteaza la toate persoanele in copilarie. In copilaria biologica la majoritatea dintre noi, in copilaria sufletului la unii sau in copilaria pierduta, la altii. Furata din podul scolii sau cumparata din piata, prima pereche de porumbei isi imprima pentru totdeauna chemarea in sufletul puiului de om.si putini sunt cei care nu-i raspund apoi ecoului. Cate sacrificii, economii si compromisuri se fac din acel moment nu are rost sa amintim. Daca as mai adauga si serile in care gandurile celui atins de microbul columbofiliei, zboara cu porumbeii, catre acestia, pe buna dreptate ar trebui sa fim dati afara din casa.de sotii, iubite sau mame.
In copilarie ne este ingaduit aproape orice. De aceea nu ni se poate cere nici sa alegem, nici sa urmam un anumit plan in ceea ce priveste porumbeii. Galbeni, negri, pestriti, Capucini, Frizati, Galateni, ii strangem pe toti in adapostul nostru neincapator, o nepretuita colectie de comori vii care ne ocupa mintea tot timpul, acasa si la scoala.
In planul realizarilor nu prea sunt multe de mentionat in aceasta perioada.O achizitie mai ieftina de la un crescator renumit, un schimb avantajos (2 Gutani pe un Jucator de Botosani) si poate 2-3 pui care rezista pana in iarna sunt poate cele mai relevante aspecte ale efortului si preocuparii noastre.
Timpul insa trece si odata cu el crescatorul capata mai multe cunostinte despre ingrijirea porumbeilor care, alaturi de putina experienta pe care o are, il ajuta sa-si inmulteasca exemplarele, astfel incat se vede nevoit sa renunte la o parte din ei. Se cristalizeaza atunci, in piata de pasari, o noua fata a columbofilului: aceea de mic afacerist. Frustrarea de a-i fi refuzati porumbeii, bucuria unei tranzactii reusite, banii castigati de Nea Lefteriu, ii construiesc o conceptie columbofil - mercantilista.
In aceasta perioada se nasc de obicei primele ganduri in ceea ce priveste oportunitatea de a creste mai multe rase de porumbei si se cristalizeaza idei privind posibilele optiuni viabile. Si acestea se indreapta de regula catre rasele cele mai rare si asa cum este si firesc, mai scumpe. Chiar si cei care se hotarasc pentru voiajori sport nu sunt indiferenti la mirajul castigurilor financiare.si la celebritate.
Aceasta perioada este. de nedepasit pentru unii. Ea se finalizeaza cu selectarea catorva rase din care se reproduce si cu permanentele drumuri catre piata. La acesti columbofili toti porumbeii au un pret la care pot fi vanduti. Este frecventa renuntarea la o rasa, sau inlocuirea acesteia si de asemenea frecvent, bagajul destul de sumar de cunostinte despre porumbei si. onoare.
Capcana este eficienta mai ales in regiunile in care activitatea columbofila nu este organizata astfel incat sa-si exprime intreaga sa frumusete si substratul social si emotional de care este capabila. Lipsa posibilitatilor de informare si a contactelor intre crescatori, lipsa expozitiilor, regulilor si concursurilor contribuie la formarea unui mic bazar columbofil lipsit de orice insusiri educativ-recreative.
Nu trebuie inteles din randurile de mai sus ca activitatea columbofila trebuie despartita de aspectul sau economic, din contra sustin cauza elegantei si stilului in comportament, mai ales cand este vorba de a vinde.caci a vinde este o arta. Fara competitie (inclusiv sub aspect economic) nu exista provocari, nu exista progres.
Asadar (revenind la subiect): Care ar putea fi motivele care ne-ar putea determina sa alegem o singura rasa? Pe ce criterii o putem selecta?
La prima intrebare consider ca principalul motiv este in stransa legatura cu aspiratiile noastre si asteptarile privind sportul columbofil. Pe temelia chemarii sufletesti catre aceste mici fapturi (sa constientizam ca alaturi de noi exista o multime de pasionati de alte lucruri si vietuitoare) activitatea poate fi astfel creionata si gandita incat sa obtinem satisfactii maxime de la ea.
Desi poate parea contradictoriu (de vreme ce sentimentul simtit este acela de a pastra toate rasele de porumbei) doar specializarea pe o singura rasa (eventual culoare) poate construi acel rafinament care permite crescatorului sa traiasca, sa simta si sa se bucure intens in/de activitatea sa, asa cum multe persoane se pot imbata cu vin, chiar si posirca fiind, insa numai degustatorii pot simti aromele unui soi de calitate.