Tipologia opiniei de audit
• Dupa terminarea tuturor procedurilor de audit, verificarea evenimentelor ulterioare inchiderii exercitiului si acumularea probelor finale, auditorul trebuie sa elaboreze concluzia, conform careia situatiile financiare sunt prezentate sau nu in conformitate cu cadrul general de raportare financiara.
• Astfel, auditorul trebuie sa decida daca s-au acumulat suficiente probe de audit pentru a formula concluzia care sta la baza exprimarii opiniei raportului de audit. De aceea, este necesara examinarea intregului program de audit, pentru ca auditorul sa se asigure ca toate componentele auditului au fost adecvat executate iar in final obiectivele au fost atinse.
• Raportul de audit reprezinta etapa finala a unei misiuni audit si asigurare, produsul activitatii desfasurate de auditor, prin care se prezinta concluziile finale urmare a examinarii informatiilor financiare ale unei entitati, raport atat de necesar utilizatorilor situatiilor financiare.
• Forma si continutul raportului de audit sunt prevazute in Standardul International de Audit 700 „Raportul auditorului asupra situatiilor financiare” care stabileste reguli si furnizeaza recomandari privind forma si continutul raportului de audit.
• Auditul trebuie sa revizuiasca si sa evalueze concluziile ce rezulta din probele de audit obtinute ca baza pentru exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare.
• Aceasta activitate de revizuire si evaluare trebuie sa puna in evidenta modul de intocmire si prezentare a situatiilor financiare, daca au fost respectate prevederile cadrului general acceptat de raportare financiara, fie IAS/IFRS-urile, fie reglementarile nationale conforme cu directivele europene.
• Conform standardului exista un anume mod de prezentare a raportului de audit, pentru asigurarea unui grad rezonabil de intelegere de catre cei interesati, precum si pentru identificarea unor situatii mai deosebite, cu multa usurinta de cititor.
Astfel, structura unui raport de audit este, in general, asemanatoare pentru toate situatiile financiare examinate, cu unele particularitati, de la caz la caz, dar fiecare raport prezinta in mod propriu unele elemente de baza, respectiv:
– a) Partea de identificare care contine titlul raportului si cui de adreseaza respectiv adresantul (destinatarul);
– b) Partea introductiva se mai numeste si partea de deschidere in care se trateaza probleme legate de identificarea situatiilor financiare supuse auditului precum si declaratiile de asumare a responsabilitatilor ce decurg din aceasta misiune atat pentru conducerea entitatii cat si pentru auditor;
– c) Partea care se refera la aria misiunii, in care se prezinta natura auditului, se fac referiri la Standardele Internationale de Audit sau la Standardele Nationale de Audit relevante care au calauzit intreaga activitate a auditorului precum si o prezentare a raportului de audit efectuat;
– d) Partea referitoare la opinie care contine o trimitere la cadrul general de raportare financiara utilizat pentru intocmirea situatiilor financiare si exprimarea unei opinii asupra situatiilor financiare la care a ajuns auditorul, respectiv: opinie fara rezerve, opinie cu rezerve, imposibilitatea exprimarii unei opinii sau opinie contrara.
– e) Partea finala unde se prezinta in mod obligatoriu data de intocmire a raportului, adresa completa a auditorului precum si semnatura acestuia.
• Din punct de vedere al adresantului raportul trebuie sa contina informatii cu privire la persoanele caruia se adreseaza in baza conditiilor prevazute in angajament sau in alte reglementari stabilite. In general raportul se adreseaza actionarilor sau Consiliului de Administratie al entitatii beneficiare..
• In ceea ce priveste partea de deschidere, raportul trebuie sa puna in evidenta date de identificare a situatiilor financiare auditate precum si data si perioada acoperita de raportarile financiare respective.
• De obicei, in raport se preiau informatii de identificare din bilant (valoarea activelor, datoriilor si capitalurilor proprii) si din contul de profit si pierdere (marimea cifrei de afaceri si rezultatul entitatii).
• Raportul cuprinde in partea de deschidere si doua declaratii: una a auditorului – care are responsabilitatea de auditare a situatiilor financiare cu scopul de a exprima o opinie asupra lor, si una a conducerii – asupra intocmirii si prezentarii corecte a situatiilor financiare, ceea ce presupune efectuarea estimarilor, rationamentele contabile semnificative precum si dezvaluirea informatiilor asupra principiilor si metodelor contabile utilizate.
• Auditorul trebuie sa prezinte in raport si aria de aplicabilitate a auditului, declarand ca auditul a fost efectuat in conformitate cu standardele sau practicile stabilite.
• Raportul trebuie sa cuprinda in aceasta parte, o declaratie cu privire la modul in care s-a efectuat planificarea si intregul proces pentru a putea obtine o certificare rezonabila asupra situatiilor financiare.
• De asemenea, raportul trebuie sa degaje informatii cu privire la : modul de examinare a informatiilor utilizand teste, probe si alte proceduri in vederea sustinerii sumelor din situatiile financiare precum si celorlalte informatii prezentate, evaluarea de catre auditor a principiilor contabile folosite la intocmirea situatiilor financiare, evaluarea estimarilor semnificative realizate de entitate la intocmirea situatiilor financiare precum si evaluarea prezentarii generale a acestora.
• Auditorul va mai prezenta in raport si o declaratie a sa asupra faptului ca „auditul confera o baza rezonabila pentru exprimarea opiniei“.
• De departe, cel mai consistent paragraf al raportului este cel ce se refera la opinie.
• Raportul auditorului trebuie sa exprime in mod clar opinia auditorului referitoare la situatiile financiare, si anume daca acestea ofera o imagine fidela (sau daca acestea prezinta cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative) in concordanta cu cadrul de raportare financiara si, atunci cand este cazul, daca situatiile financiare sunt conforme cu cerintele statutare.
• Cei doi termeni folositi pentru exprimarea opiniei respectiv „ofera o imagine fidela“ sau „prezinta cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative” pentru care opteaza Standardele de Audit, sunt echivalenti.
• Consideram necesar ca pe langa opinia asupra imaginii fidele, auditorul in raportul sau poate sa includa, orice alte informatii utilizate in misiunea de audit care l-au condus la exprimarea unui astfel de opinii.
• Foarte important este ca auditorul sa dateze raportul de audit cu data la care s-a incheiat auditul, deoarece ea marcheaza momentul pana la care auditorul a examinat toate operatiile si tranzactiile reflectate in situatiile financiare.
• Si deoarece responsabilitatea asupra intocmirii si prezentarii situatiilor financiare apartine conducerii entitatii, auditorul nu trebuie sa dateze raportul inainte de data la care situatiile financiare sunt semnate sau aprobate de catre conducere.
• Raportul auditorului este, de regula, semnat in numele firmei de audit si cu numele personal al auditorului.
• La finalizarea unei misiunii de audit se naste problema deciziei pe care auditorul trebuie sa o prefigureze pentru tipul de raport de audit cel mai adecvat, avand in vedere setul de circumstante in care si-a desfasurat activitatea si concluziile la care a ajuns ca urmare a examinarii elementelor probante.
• Prima decizie se refera la existenta elementelor care fac ca raportul de audit sa nu exprime o opinie fara rezerve, situatie in care va trebui sa identifice abaterile respective si sa evalueze cat de semnificative sunt, influenta lor asupra situatiilor financiare.
• Aceste determinari reprezinta punctul de plecare in stabilirea cu exactitate a celui mai potrivit tip de raport.
• In practica auditului se cunosc urmatoarele tipuri de exprimari:
– Opinie fara rezerve;
– Opinie cu rezerve;
– Imposibilitatea de a exprima o opinie;
– Opinie nefavorabila sau refuz de certificare.
• Uniformitatea in forma si continutul fiecarui tip de raport mai ales cele care prezinta anumite modificari vine in sprijinul utilizatorului, pentru o mai buna insusire a unor astfel de rapoarte
• Structura procesului de audit in ceea ce priveste stabilirea opiniei se prezinta astfel:
• Raport de audit cu opinia „fara rezerve”
• Atunci cand auditorul ajunge la concluzia ca situatiile financiare prezinta o imagine fidela (sau prezinta cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative), in concordanta cu cadrul general de raportare financiara stabilit, raportul trebuie sa prezinte o opinie fara rezerve.
• Acest tip de raport in care auditorul stabileste o opinie fara rezerve reprezinta exprimarea cea mai frecventa urmare a realizarii misiunilor de audit. Un astfel de raport il intalnim atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:
– Toate operatiunile, tranzactiile, prezentarile de informatii sunt reflectate in: bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu situatia fluxurilor de trezorerie si note;
• Raport de audit cu opinia „fara rezerve”
– Situatiile financiare sunt intocmite si prezentate cu respectarea principiilor contabile general acceptate, iar informatiile adecvate se gasesc cuprinse in notele informative si in alte raportari ale situatiilor financiare;
– Nu au fost identificate circumstante care sa-si impuna introducerea unui paragraf explicativ sau modificari ale raportului de audit.
–
Raport de audit privind situatiile financiare pe anul 2006
Catre: toti utilizatorii
Am auditat bilantul anexat al societatii ARGES S.A. la data de 31 decembrie 2006 cu valoarea activului si a datoriilor si capitalurilor proprii de xxxxx lei si valoarea profitului yyyyy lei, situatia contului de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu si situatia fluxurilor de trezorerie avand in vedere cerintele IAS/IFRS-urilor (sau OMFP nr.1752/2005).
Aceste situatii financiare sunt responsabilitatea conducerii societatii. Responsabilitatea noastra este de a exprima o opinie asupra acestor situatii financiare in baza auditului efectuat.
Auditul nostru a fost desfasurat in concordanta cu Standardele Internationale de Audit. Aceste standarde cer planificarea si efectuarea auditului pentru a obtine o asigurare rezonabila asupra situatiilor financiare, pentru a constata daca acestea contin denaturari semnificative.
Un audit include examinarea, pe baza de teste, a probelor de audit ce sustin sumele si informatiile prezentate in situatiile financiare. Un audit include de asemenea evaluarea principiilor contabile folosite si a estimarilor facute de catre conducere, precum si evaluarea prezentarii generale a situatiilor financiare. Consideram ca auditul nostru constituie o baza rezonabila pentru exprimarea opiniei.
In opinia noastra, situatiile financiare prezinta o imagine fidela (sau „prezinta cu fidelitate, sub toate aspectele semnificative”) pozitia financiara a societatii la 31 decembrie 2006 si rezultatele din exploatare, precum si fluxurile de trezorerie pentru anul incheiat, in conformitate cu prevederile legale si sunt conforme cu cerintele IAS/IFRS-urilor (sau OMFP nr.1752/2005).
Auditor_______________
