Schema verticala a bilantului indicatorului
Potrivit schemei verticale a bilantului indicatorul care ne ofera informatii cu privire la agentul economic este situatia neta determinata ca diferenta intre activele totale detinute de societate si datoriile acesteia. Bilantul se determina astfel:
1)Active imobilizate – grupa in cadrul careia se diferentiaza capitolele:
*imobilizari necorporale cu posturile: brevete, licente , cheltuieli de constructie, de cercetare-dezvoltare;
*imobilizari corporale: terenuri , cladiri, mijloace de transport;
*imobilizari financiare: titluri de participare.
2)Active circulante – in cadrul acestei grupe se evidentiaza urmatoarele capitole:
*stocurile (materii prime, produse finite, marfuri);
*creante (clenti, debitori, furnizori);
*investitii financiare pe termen scurt (dobanzile aferente titlurilor de participare).
3)Cheltuieli in avans – cu postul cheltuieli inregistrate in avans.
4)Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de 1 an – inregistreaza elemente patrimoniale ce reflecta datoriile societatii pe termen scurt (credite, personal salarii datorate, dobanzi aferete creditelor bancare pe termen scurt).
5)Active circulante nete respectiv datorii curente nete – este un indicator care se determina ca diferenta dintre activele circulante la care se adauga cheltuieli in avans si datorii ce trebuie platite intr-o perioada de 1 an.
6)Total active minus datorii curente – se determina ca diferenta intre activele imobilizate si activele circulante si datorii ce trebuie platite intr-o perioada de 1 an scazandu-se si subventiile pentru investitii.
7)Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de 1 an – inregistreaza datorii pe termen mediu si lung ale societatii (credite pe termen mediu si lung, furnizori de imobilizari).
8)Provizioane pentru riscuri si cheltuieli.
9)Venituri in avans – conform reglementarilor contabile, veniturilor inregistrate in avans li se adauga si postul subventii.
10)capital si rezerve – se diferentiaza urmatoarele etape:
*capital;
*prime sau prime de capital (prime de aport, de emisiune);
*rezerve din reevaluare;
*rezerve (legale, statutare, pentru actiuni proprii si alte rezerve);
*rezultatul aportat (poate prezenta sold debitor si creditor);
*rezultatul exercitiului (poate prezenta sold debitor si creditor);
*repartizarea profitului.
11)Total capitaluri proprii.
12)Capital total.
Influenta operatiilor economice asupra bilantului
Activitatea desfasurata de agentul economic presupune o serie de operatii economice si financiare respectiv o serie de modificari ale masei patrimoniale. Astfel: aprovizionarea cu materii prime, plata furnizorilor, eliberarea materilor prime in consum, obtinerea produselor finite, vanzarea si incasarea produselor. Toate acestea sunt operatii economice care determina modificari ale patrimoniului. Prin urmare operatiile economice se refera la raporturile patrimoniale referitoare la productie sau la schimbari de valori economice.
Operatiile financiare reflecta schimburi de valori fara echivalent sau nerambursabile (plata impozitelor pe cladiri). In bilant se prezinta situatia elementelor patrimoniale la o anumita data: astfel orice operatie economica sau financiara care va avea loc ulterior va determina modificari ale patrimoniului in conditiile respectarii egalitatii permanente si obligatorii dintre A si P. Apare astfel o dubla modificare ce determina in bilant modificari a doua posturi; dubla modificare poate avea loc atat in A cat si in P, situatie in care semnul modificarii este acelasi potrivit urmatoarelor formule:
*A=P sau A+x=P+x – atunci cand are loc cresterea unui element patrimonial din A bilantului concomitent cu aceeasi suma a unui element patrimonial din P bilantului;
*A-x=P-x – situatie in care in activul bilantului are loc scaderea unui element patrimonial din pasivul bilantului.
Dubla modificare va avea loc numai in activ sau numai in pasiv dupa urmatoarele formule:
*A-x+x=P – atunci cand are loc scaderea unui element patrimonial din A care implica cresterea altui element din A cu aceeasi suma;
*A=P-x+x – idem ↑
Contul si balanta de verficare
1)Importanta si elementele contului
Desfasurarea activitatii in cadrul agentului economic presupune urmarirea completa si neintrerupta a miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale. Acest lucru nu se poate realiza prin intermediul bilantului chiar si in situatia in care am intocmi bilantul la intervale mai dese, deoarece bilantul reflecta situatia patrimoniului la o anumita data. De aceea contabilitatea apeleaza la cont ca un procedeu specific ei prin intermediul caruia pot fi reflectate si modificarile suportate de elementele patrimoniale.
Contul – instrument de calcul de o forma speciala deschis distinct pentru fiecare elemet patrimonial in parte si in care se inregistreaza valoric si uneori cantitativ situatie la acea data si modificarile intervenite in timpul perioadei.
Modificarile pot sa fie cresteri sau scaderi, fiecare astfel de categorie constituindu-se intr-un indicator contabil. Pentru cunoasterea situatiei unui element patrimonial trebuie luat in calcul situatia lui la inceputul perioadei si mmodificarile suprtate.
Ex: la inceputul perioadei din contul curent exista suma de 5000lei; se fac incasari in valoare de 3000lei; 4000lei; 10000lei; se efectueaza plati in valoare de 2000lei, 5000lei.
• 1 aprilieexistent 5000lei;
• 4 aprilieincasari 3000lei;
• existent 8000lei;
• 7 aprilie plata 2000lei;
• existent6000lei;
• 10 aprilie incasari4000lei;
• existent 10000lei;
• 15 aprilie plata 5000lei;
• existent 5000lei;
• 18 aprile incasari10000lei;
• existent15000lei.
Contul sub aceasta forma necesita mai multe calcule si nu asigura cunoasterea rezultatului final, neputand stabili marimea incasarilor si platilor respectiv situatia cresterilor si scaderilor inregistrate in cont. Se apeleaza la cont sub forma literi T.
Elemetele contului
1)Titlul contului – reflecta denumirea elementului patrimonial a carei evidenta o tine. In activitatea practica denumirea contului este insotita de simbolul contului preluat din planul de conturi. (ex. 512 = Contul curent).
2)Debit si credit – cele doua sectiuni ale contului in care au loc inregistrarile.
3)Rulajele – inregistrari facute in conturi sub forma cresterilor sau scaderilor care au loc in conturi. Sumele inregistrate in D se numesc “rulaje debitoare” iar cele inregistrate in C se numesc “rulaje creditoare”.
4)Data inregistrarii
5)Explicatia – ofera lamuriri asupra inregistrarilor facute in conturi putand sa fie explicatie descriptiva atunci cand lamuririle sunt date in cuvinte sau explicatie contabila sub forma contului corespondent.
6)Total sume – se calculeaza prin insumarea rulajelor cu soldul.
7)Soldul contabil – reprezinta diferenta dintre debit si credit.
Existentul inregistrat la inceputul perioadei se numeste sold initial, iar cele stabilite la sfarsitul perioadei se numesc solduri finale. Soldul poate sa fie debitor, creditor sau 0 atunci cand totalul debitorului este egal cu totalul creditorului.
