Sunt ipoteze si conventii contabile ce au aparut ca rezultat al observatiilor si experientelor practice, plecand de la cazuri practice repetate s-a ajuns la generalizari. Aceste principii evolueaza in timp - unele se perfectioneaza, altele apar sau dispar.
In prezent pe plan international exista un consens cu privire la denumirea acestora si la structura lor.
Prin Directiva IV CEE s-a adoptat o denumire conuna a principiilor contabile generale. Exista un numar mare de principii. La noi, prin reglementare armonizata s-au adoptat 9 principii:
1. Principiul prudentei: nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a venitului, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior. Prudenta consta in contabilizarea oricaror pierderi probalile si necontabilizarea profiturilor sperabile.
. principiul este legat de evaluarea patrimoniului si opereaza la finele oricarui exercitiu, cand pentru fiecare element din patrimoniu se compara valoarea contabila cu valoarea de inventar (actuala, de piata). Diferenta rezultata are semnificatii diferite si se contabilizeaza diferit pentru elementele de activ si cele de pasiv:
. pentru activ: cand valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar rezulta o diferenta negativa, un minus de valoare care, daca minusul are caracter definitiv se contabilizeaza pe seama analizei (cheltuieli = analiza), daca minusul nu are caracter definitiv se contabilizeaza pe seama provizioanelor pentru depreciere (cheltuieli = provizioane); cand valoarea contabila este mai mica decat valoarea de inventar, rezulta o diferenta pozitiva, un plus de valoare contabila care nu se contabilizeaza.
. pentru pasiv: cand valoarea contabila este mai mica decat valorea de inventar rezulta o diferenta pozitiva, un plus de valoare, care daca are caracter ireversibil este un plus de datorie si se contabilizeaza ca atare, daca are caracter reversibil se contabilizeaza ca provizion; cand valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar, rezulta un minus de valoare contabila, care daca este ireversibil se contabilizeaza ca o reducere de datorii, iar daca este reversibila nu se contabilizeaza.
2. Principiul permanentei metodelor: consta in continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor de patrimoniu si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.
. nerespectarea acestui principiu are diferite implicatii, in final in plan financiar si fiscal
. nu trebuie inteles rigid (metodele odata alese nu pot fi schimbate - nu). Schimbarea metodelor se face de la un exercitiu la altul daca ea este determinata de cauze obiective (exemplu: schimbul de metoda contabila decisa in intreprinderile in privinta prezentarii situatiei financiare, inclusiv a metodelor de evaluare, datorita schimbarii reglementarilor contabile, fiscale, a corectarii de erori ce provin din exercitiul precedent). Conditia este ca orice schimbare de metoda sa faca obiectul unei informari in notele situatiei financiare, unde trebuie calculati si indicatorii influentati, in principal rezultatele finale.
3. Principiul continuitatii activitatii: se considera ca intreprinderea isi continua in mod normal functiile, intr-un viitor previzibil, fara a intra in starea de lichidare sau de reducere a activitatii.
. Continuitatea/ Necontinuitatea se stabileste la sfarsitul exercitiului si are 2 consecinte pentru intreprindere:
. metoda de evaluare: in cazul continuitatii evaluarea bunurilor in bilant se face la valoarea lor actuala ?, iar in cazul necontinuitatii pentru evaluarea bilantiera se folosesc alte valor (valori lichidative).
. aplicarea practicilor contabile: decuparea veniturilor intreprinderii in exercitii?, elaborarea unor cheltuili pe mai multe exercitii, utilizarea costurilor istorice(?) in evaluarea patrimoniului. Pentru continuitate se opereaza cu aceste practici. Pentru necontinuitate intervin particularitati:
. durata exercitiului financiar poate fi mai mica de 1 an;
. diferitele cheltuieli ce urmau a fi etalate pe mai multe exercitii viitor, sunt contabilizate in exercitiul curent;
. se renunta la aplicarea costurilor istorice, etc.
4. Principiul independentei exercitiului
5. Principiul intangibilitatii
6. Principiul necompensarii
7. Principiul pragului de semnificatie
8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului
9. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si pasiv.
