Obiectul si metoda contabilitatii
Conform legii contabilitatii obiectul sau de studiu este reprezentat de reflectarea in expresie valorica a bunurilor, a drepturilor si a obligatilor ce apartin unei persoane fizice sau juridice.
Conform conceptiei juridice obiectul de studiu al contabilitatii este reprezentat de evidenta in expresie valorica sau baneasca a existentei si a miscarii patrimoniului privit ca un ansamblu de drepturi si obligatii apartinand unui subiect de drept in raport cu totalitatea bunurilor detinute; astfel patrimoniul este definit prin urmatoarele componente: drepturile si obligatiile exprimand raportul de proprietate si fiind defint ca drepturi atunci cand titularul de patrimoniu este proprietarul bunurilor astfel incat pentru posesia si folosinta bunurilor economice nu trebuie sa ofere sau sa acorde un echivalent. Obligatiile apar atunci cand titularul de patrimoniu pentru posesia unei parti din bunurile respective trebuie sa plateasca un echivalent valoric sau sa efectueze o anumita prestatie. Bunurile economice reprezinta substanta materiala a patrimoniului si care in raport cu forma concreta de existenta se impart in:
• bunuri corporale – terenuri, constructii;
• bunuri necorporale – brevete, licente;
• bunuri financiare – disponibilitati banesti.
Ecuatia patrimoniala rflectand egalitatea dintre cele 2 componente: bunuri economice si drepturi si obligatii:
BUNURI ECONOMICE = DREPTURI SI OBLIGATII
Conceptia economica analizeaza obiectul de studiu al contabilitatii prin reflectarea in expresie valorica a existentei si a miscarii capitalului, privit ca un anasamblu de bunuri, avand o anumita destinatie dar si provenind prin dobandirea acestuia astfel patrimoniul va fi analizat prin intermediul urmatoarelor componente:
1)Capitalul fix si capitalul circulant definite in raport de modul in care bunurile economice se intrebuinteaza si se inlocuiesc.
Capitalul fix (activele imobilizate) este reprezentat de bunuri cu o durata de timp indelungata in utilizarea lor si care se consuma treptat in procesul de productie.
Capitalul circulant (activele circulante) este reprezentata de bunuri care isi schimba forma in procesul de productie.
2)Capitalurile proprii si capitaluri straine definite sub aspectul modului in care bunurile se dobandesc sau se finanteaza.
Capitalurile proprii reflecta modalitatea de dobandire a bunurilor prin aporturile aduse de catre actionari, prin autofinantare sau prin subventii.
Capitalurile straine denumite si capitaluri atrase sau capitaluri imprumutate reflecta obligatiile pe termen scurt sau lung fata de furnizori, fata de creditori, salariati, bugetul statului erc.
Ecuatia patrimoniala:
ACTIVE IMOBILIZATE + ACTIVE CIRCULANTE = CAPITALURI PROPRII + CAPITALURI STRAINE.
Prin obiectul sau de studiu contabilitatea reflecta legatura cu alte stiinte si anume: cu dreptul deoarece contabilitatea inregistreaza operatii economice care reflecta relatiile cu bugetul statului, cu alte persoane fizice sau juridice in conditiile respectarii normelor in vigoare, totodata prin expertizele contabile efectuate contabilitatea furnizeaza probe justitiei pentru clarificarea situatilor care fac obiectul unor actiuni in justitie; cu economia politica deoarece informatiile care stau la baza inregistrarilor in contabilitate sunt furnizate de teoria economica dar la randul lor ofera date necesare economiei politice; cu statistica deoarce contabilitatea prin informatiile pe care le ofera permite calcularea unor indicatori pe baza carora sunt realizate analizele statistice; cu managementul deoarece contabilitatea furnizeaza informatii necesare factorilor de decizie in fundamentarea politicilor societatii; cu analiza economica deoarece pe baza informatiilor contabilitatii sunt calculati indicatori ce permit compararea in timp a diferitelor evenimente care au loc in cadrul societatii.
Metoda contabilitatii
Contabilitatea studiaza elementelor care constituie obiectul sau de studiu folosind o serie de procedee si tehnici ce constituie metoda de cercetare a contabilitatii si care se concretizeaza in procedee comune si altor discipline si procedee specifice contabilitatii.
Procedee comune si altor discipline se refera la documentele, calculatia, evaluarea, inventarierea, analiza si situatile de sinteza.
Documentele sunt acte scrise in care sunt inregistrate operatii economice care au loc intr-un anumit moment si intr-un anumit loc, nici o operatie economica nu poate fi inregistrata in contabilitate in absenta documentului justificativ.
Calculatia presupune efectuarea calculelor aritmetice si inregistrarea lor in contabilitate dar in sens restrans se refera la determinarea costului de productie in cadrul contabilitatii de gestiune.
Evaluarea presupune transferul valorilor materiale in valori banesti, date care vor fi consemnate in documente si inregistrate in contabilitate.
Inventarierea presupune punerea de acord a datelor inregistrate in contabilitate si consemnand neconcordantele sau erorile de inregistrare aparute in perioada de gestiune.
Analiza utilizeaza informatiile contabile si permite calcularea indiciilor sau indicatorilor economici pusi la dispozitia factorilor de decizie.
Sistemele de sinteza centralizeaza, sintetizeaza informatia contabila colectata periodic sau annual.
Procedeele specifice sunt: bilantul, contul, balanta de verificare.
Bilantul este cel mai reprezentat procedeu al metodei contabilitatii reflectand sistemul agentului economic sub dublu aspect: cel al componentei si al surselor de formare. In acelasi timp bilantul reflecta situatia economica sau financiara a agentului economic prin intermediul rezultatelor financiare.
Bilantul reflecta unul din principiile contabilitatii si anume principiul dublei reprezentari astfel orice element patrimonial este reflectat atat din punct de vedere al componentei sale dar si din punct de vedere al sursei de provenienta.
Deoarece bilantul reflecta situatia elementelor patrimoniale la o anumita data fara sa reflecte modificari suportate de patrimoniul agentului economic in cursul perioadei analizate se apeleaza la cont.
Contul este un alt procedeu specific contabilitatii fiind un instrument de calcul deschis distinct pentru fiecare element patrimonial de activ si pasiv in care se inregistreaza pe langa situatia elementului patrimonial respectiv la o anumita data si modificari (cresteri sau scaderi) intervenite in perioada analizata.
Datorita faptului ca se lucreaza cu un numar de conturi informationale vor fi sintetizate cu ajutorul balantei de verificare sau a balantei contabile.
Balanta de verificare reprezinta o situatie a contabilitatii in care se inregistreaza toate elementele acestora respectandu-se principiul dublei reprezentari.
Conform acestui principiu orice operatie economica se inregistreaza concomitent in cel putin doua conturi.
Pe baza egalitatilor stabilite in balanta de verificare este verificata corectitudinea inregistrarilor facute in conturi.
Balanta de verificare este procedeul care stabileste legatura dintre cont si bilant.
PATRIMONIUL AGENTILOR ECONOMICI
Pentru definirea oricarei activitati agentii economici au nevoie de un patrimoniu reprezentat de bunuri, drepturi si obligatii apartinand unei persoane fizice sau juridice si exprimate valoric. Patrimoniul este analizat sub dublu aspect cel al componentei reflectand bunurile economice si cel al surselor de provenienta al acestor bunuri economice.
Bunurile sau mijloacele economice se impart in:
*mijloace sau active imobilizate;
*mijloace sau active circulante.
Mijloacele imobilizate sunt bunuri care participa la procesul de productie si care sunt caracterizate printr-o durata de utilizare mare care participa la mai multe cicluri de productie si care isi transmit treptat valoarea asupra bunurilor obtinute.
Activele imobilizate (in raport de caracteristicile lor) se impart in:
• imobilizari necorporale;
• imobilizari corporale;
• imobilizari financiare.
