PRODUSELE FINITE
Activitatea desfasurata de agentii economici din sfera productiei materiale se concretizeaza n obtinerea de produse finite , semifabricate , produse reziduale , lucrari si servicii . Daca la sfarsitul perioadei de gestiune productia nu este finalizata , ea va îmbraca forma productiei neterminate sau in curs de executie .
Activele circulante
Activele circulante sunt bunuri consumabile intr-o perioada mai scurta de un an , fara a depasi intervalul de timp al unui ciclu de exploatare . Pentru un agent comercial , ciclul de exploatare incepe din momentul cumpararii marfurilor si se incheie in momentul vanzarii acestora . Pentru activitatea productiva ciclul de exploatare incepe din momentul achizitionarii materiilor prime si a materialelor auxiliare , continua cu transformarea acestora in produse finite si se incheie , din punct de vedere contabil cu inregistrarea acestor produse in documentele de stadiul in care se gasesc , activele circulante sunt de trei de evidenta contabila si depozitarea lor .
Activele circulante se caracterizeaza prin :
a. au un caracter patrimonial ( reprezinta drepturile si obligatiile agentului economic care le detine , asupra lor ) ;
b. au o durata scurta de viata ( timp ) , deoarece pe masura exploatarii sunt incorporate in alte elemente patrimoniale destinate intrebuintarii sau valorificarii ;
In functie forme :
A. valori din exploatare ;
B. valori realizabile pe termen scurt ;
C. disponibilitati banesti .
A) Valorile din exploatare
Valorile din exploatare sunt active circulante care au un continut material . Din categoria valorilor din exploatare fac parte :
a. stocurile de materiale ;
b. obiectele de inventar ;
c. productia in curs de executie ;
d. produsele finite ;
e. marfurile ;
f. ambalajele .
B) Valorile realizabile pe termen scurt
Valorile realizabile pe termen scurt sunt drepturi de creanta asupra agentului economic asupra altor agenti economici sau persoane fizice .
( Creanta - este un drept al unei persoane fizice sau juridice pe care il are de primit de la o alta persoana fizica sau juridica , la un anumit termen sau dupa o perioada de timp ) .
Valorile realizabile pe termen scurt cuprind urmatoarele elemente:
a. clienti ;
b. efecte comerciale de primit ;
c. valori mobiliare de plasament ;
d. decontari cu actionarii sau asociatii ;
e. debitori diversi .
C)Disponibilitatile banesti
Disponibilitatile banesti ale agentului economic reprezinta toate mijloacele banesti aflate in posesia acestuia , la un moment dat .
Mijloacele banesti ale agentului economic apar in ultima faza a ciclului de exploatare , adica in urma incasarii contravalorii produselor sau marfurilor vandute , a lucrarilor executate sau a serviciilor prestate . Intre incasari si plati trebuie sa existe un echilibru permanent . partea din mijloacele banesti facuta disponibila in urma incasarilor si platilor reprezinta trezoreria agentului economic .
Formele pe care le imbraca disponibilitatile banesti ale agentului economic sunt :
a. disponibilitati banesti aflate in casierie - casa ;
b. disponibil la banca in lei si devize ;
c. alte disponibilitati banesti ( carnete CEC , chitante de achitat , etc. ) .
Produsele finite
Produsele finite sunt acele bunuri materiale care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai necesita prelucrari ulterioare , in cadrul unitatii patrimoniale , fiind considerate corespunzatoare din punct de vedere calitativ . Ele pot fi depozitate in vederea livrarii ulterioare sau pot fi expediate direct clientilor .
Reflectarea in contabilitate a miscarii produselor finite se tine cu ajutorul conturilor din grupa 34 " Produse " . Deoarece procesul de productie determina la un moment dat si aparitia de semifabricate si produse reziduale , grupa 34 " Produse " se desfasoara pe mai multe conturi sintetice de gradul I si anume :
. 341 " Semifabricate "
. 345 " Produse finite "
. 346 " Produse reziduale "
. 348 " Diferente de pret la produse " .
Produsele se obtin si se predau la magazia de produse finite , in cursul lunii . Pentru luarea lor in evidenta se folosesc costurile planificate sau antecalculate . La sfarsitul lunii , dupa determinarea costului efectiv al productiei realizate se face compararea acestuia cu costul planificat .
Diferentele care apar in urma acestei comparatii sunt diferente de pret la produse . Ele pot fi favorabile , cand pretul efectiv este mai mic decat pretul planificat , caz in care inregistrarea diferentei se face in rosu sau pot fi nefavorabile , cand pretul efectiv este mai mare decat pretul planificat , caz in care inregistrarea se face in negru .
Inregistrarea acestor diferente are drept scop aducerea costurilor planificate ( folosite in cursul lunii ) , la nivelul costurilor efective . Din acest motiv contul 348 " Diferente de pret la produse " este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a produselor finite .
Conturile din grupa 34 " Produse " au functia contabila de activ , sunt conturi de bilant si au rolul de a furniza informatii de reflectare si control gestionar, privind situatia si miscarea stocurilor de produse .
Contul 345 " Produse finite " se debiteaza cu pretul de inregistrare al produselor finite intrate in gestiune , inclusiv plusurile constatate la inventariere . Se crediteaza cu pretul de inregistrare al produselor finite iesite din gestiune spre vanzare sau spre alta destinatie . Soldul debitor reprezinta pretul de inregistrare al produselor finite existente in stoc .
Conturile 341 " Seamifabricate " si 346 " Produse reziduale " functioneaza dupa acelasi reguli ca si contul 345 " Produse finite " , tinand insa evidenta semifabricatelor si respectiv a produselor reziduale .
Evaluarea si inregistrarea in contabilitaten a stocurilor de produse se face la costuri de productie efective sau la preturi prestabilite ( standard ) .
In cazul in care se utilizeaza preturi prestabilite pentru inregistrarea produselor , diferentele dintre preturile prestabilite ( standard ) si costurile de productie fective , calculate la sfarsitul lunii , se vor inregistra distinct intr-un cont de diferente de pret si anume contul 348 "Diferente de pret la produse" . Acesta este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a produselor . Se debiteaza cu diferentele in plus sau in minus aferente produselor iesite din gestiune , in rosu sau in negru , dupa caz . Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente produselor existaente in stoc .
EVALUAREA STOCURILOR DE PRODUSE FINITE
Intrarea stocurilor de produse finite
La intrarea in patrimoniu , stocurile de produse finite se evalueaza la cost de productie efectiv .
Costul de productie al unui bun cuprinde : costul de achizitie al materiilor prime si al materiilor consumate , celelalte cheltuieli directe de productie , precum si cota cheltuielilor indirecte de productie , determinate rational cafiind legate de fabricarea acestuia .
Iesirea stocurilor de produse finite
A) Evaluarea la cost de productie efectiv
Spre deosebire de intrarile de stocuri , la evaluarea iesirilor de stocuri apar insa dificultati , deoarece aceste stocuri provin din intrari diferite , ale caror preturi pot varia . Metodele utilizate in acest scop sunt diferite si conduc, fiecare , la rezultate diferite .
Se practica mai frecvent trei metode de evaluare a iesirilor de stocuri si anume :
1) Metoda FIFO (first in , first out - primul intrat , primul iesit
Conform acestei metode , stocurile iesite se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari sau al primului lot . Pe masura epuizarii lotului , bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al urmatorului lot , in ordine cronologica .
Aceasta metoda prezinta dezavantajul ca , in perioada de inflatie , conduce la un profit brut mai mare si la o valoare de inventar finala mai ridicata . De aici rezulta ca inteprinderea va plati fiscului impozite mai ridicate.
( Tabelul nr. 1 )
2) Metoda LIFO ( last in , first out - ultimul intrat , primul iesit
Aceasta metoda presupune evaluarea bunurilor iesite la costul de productie sau de achizitie al ultimei intrari . Stocurile iesite se considera ca apartinand ultimului lot intrat in depozit si vor fi evaluate la costul acestuia . In continuare iesirile de bunuri se considera ca apartinand lotului precedent .
Prin folosirea acestei metode se ajunge la o apropiere a costurilor celor mai recente operatii la rezultatele perioadei . Metoda LIFO pezinta dezavantajul ca in perioada de inflatie duce la o diminuare a profitului net de exploatare .
( Tabelul nr. 2 )
3) Metoda costului mediu ponderat -CMP
Aceasta metoda presupuneevaluarea bunurilor iesite la un cost mediu ponderat , stabilit astfel :
VSi + VI
CMP = ;
CSi + CI
unde : VSi - valoarea stocului initial ( a ultimului stoc ) ;
VI - valoarea intrarii ;
CSi - cantitatea din stocul initial ( ultimul stoc ) ;
CI - cantitatea intrata .
Metoda costului mediu ponderat este o metoda mai apropiata de realitate,
dar greoaie , necesitand multe calcule .
( Tabelul nr5)
B ) Evaluarea la cost de productie prestabilit ( standard )
Evaluarea si inregistrarea in contabilitate a produselor finite ( a materiilor prime , a marfurilor , precum si a altor bunuri de natura stocurilor ) se poate face si la preturi standard ( prestbilite ) pe baza preturilor medii ale produselor respective , denumite preturi de inregistrare , cu conditia evidentierii distincte a diferentelor de pret fata de costul de achizitie sau costul de productie , dupa caz .
Diferentele de pret astfel stabilite , la intrarea bunurilor respective in patrimoniu , se inregistreaza proportional , atat asupra valorii bunurilor iesite , cat si asupra stocurilor .
Preturile standard folosite pentru inregistrarea in contabilitate a a bunurilor de natura celor prevazute la primul aliniat , este necesar sa fie actualizate periodic ,de regula cel putin o data pe an , in functie de evolutiapreturilor , precum si de alti factori .
In cazul in care evaluarea bunurilor materiale se face la preturi standard (prestabilite ) , conform aliniatului precedent diferentele stabilite intre pretul de inregistrare si costul de achizitie , respectiv costul de productie efectiv , se inregistreaza distinct in contabilitate .
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor ieste si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient de repartizare a acestor diferente de pret , care se calculeaza astfel :
Soldul initial al Diferentele de pret aferente
+ intrarilor in cursul perioadei
diferentelor de pret cumulat de la inceputul anului
Coeficientul de =
repartizare ( K ) Soldul initial al Valoarea intrarilor in cursul
stocurilor + perioadei cumulat de la
la pret de inregistrare inceputul anului
Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare , iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoarein care au fost inregistrate bunurile iesite .
Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati la nivelul conturilor sintetice de gradul intai si doi , prevazute in planul general de conturi , pe grupe sau categorii de stocuri .
La finele perioadei , soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri , la pret de inregistrare , astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costde achizitie , respectiv de productie , dupa caz .
