Mercurul si combinatiile lui
Mercurul se gaseste in natura sub forma de combinatii ca mineral mai ales ca sulfura (ex. HgS cinabru) si mai putin sub forma nativa.
Preparare. Prin calcinarea minereului cinabru, are loc descompunerea cu degajare de dioxid de sulf precum si formarea mercurului metalic.
HgS + O2 → Hg + SO2
Mercurul este folosit ca materie prima pentru obtinerea combinatilor sale. Da nastere la doua feluri de saruri: mercuroase (monovalente) si mercurice (bivalente).
1. MERCURUL – utilizat este cel purificat.
Mercurul este singurul metal lichid la temperatura obisnuita; are culoare alba-argintie, este lucitor si mobil. Densitatea 13,56. Insolubil in apa si in solventi obisnuiti. Se pastreaza in vase de portelan de capacitate mica. A fost folosit ca paraziticid in unguente. Nu mai este de actualitate.
2. COMPUSII MERCURIALI.
Compusii mercuriari au actiune bacteriostatica prin blocarea enzimelor tiolice de catre ionii mercurici. Efectul este reversibil in prezenta compusilor tiolici continut in materia organica, de aceea eficacitatea ca antiseptice este redusa. Indicele terapeutic este in general mic, deoarece blocarea gruparilor tiolice nu este specifica pentru bacterii. Toxicitatea se manifesta prin actiunea iritanta locala, mai mult sau mai putin marcata si prin posibilitatea intoxicatei cronice cu mercur in conditiile utilizarii indelungate a antisepticelor mercuriale. Compusii anorganici sunt mai toxici decat cei organici.
2.1. CLORURA MERCURICA. HgCl2
Sinonime: diclorura de mercur, biclorura de mercur, sublimat corosiv.
- folosita in trecut ca antiseptic si dezinfectant, a fost parasita din cauza toxicitatii mari si a eficacitatii reduse.
Descriere. Pulbere cristalina, alba, grea, fara miros, foarte toxica. La incalzire lenta se volatilizeaza complet, fara descompunere. La incalzire brusca se descompune partial in clorura mercuroasa si clor.
2HgCl2 → Hg2Cl2 + Cl2
Solubilitate. Solubila in apa rece 1:16, mai solubila la cald 1:3, alcool 1:4, glicerina 1:5, eter 1:17.
Proprietati chimice. Solutia mercurica tratata cu hidroxid alcalin da un precipitat galben de oxid mercuric:
HgCl2 + 2NaOH = HgO + 2NaCl +H2O
La tratarea solutiei de clorura de mercur cu iodura de potasiu se formeaza un precipitat rosu de biiodura de mercur:
HgCl2 + 2KI = HgI2 + 2KCl
Solubil in exces de reactiv cu formarea unui complex solubil si stabil, colorat in galben, de tetraiodomercuriat dipotasic:
HgI2 + 2KI = K2[HgI4]
Solutia de biclorura de mercur, usor acidulata cu acid clorhidric, precipita cu sulfura de sodiu un precipitat negru de sulfura mercurica:
HgCl2 + Na2S = HgS + 2NaCl
Solutia de clorura mercurica, tratata cu amoniac, formeaza un precipitat alb de clorura amidomercurica:
HgCl2 + 2NH3 = HgClNH2 + NH4Cl
Conservare. VENENA. TOXIC. In recipiente bine inchise, etichetat cu eticheta inscriptionata pe fond negru cu iscriptie alba; se aplica eticheta ,,cap de mort”.
2.2. CLORURAMIDURA MERCURICA.
Sinonime: CLORURA AMIDOMERCURICA; Precipitat alb de mercur.
Descriere. Pulbere amorfa alba, uneori sub forma de bucati usor friabile, albe.
Solubilitate. Insolubil in apa si in solventi organici.
Preparare. Se obtine prin actiunea unui exces de amoniac asupra solutiei de clorura mercurica:
HgCl2 + 2NH3 = HgClNH2 + NH4Cl
Sub influenta luminii, precipitatul alb de mercur (clorura amidomercurica) se descompune treptat pana la mercur metalic. Utilizat numai extern, in unguent 5%, in impetigo si alte infectii stafilococice ale pielii, unele dermatomicoze si aplicat perianal, pentru distrugerea oxiurilorsi impiedicarea reinfectarii. .
2.3. BIIODURA DE MERCUR. HgI2 – Iodura mercurica.
Se prezinta ca pulbere fina, cristalina, de culoare rosie. Foarte putin solubila in apa.
A fost folosit la prepararea unguentelor cu actiune antiseptice; antisifilitice. Solutia apoasa 2% injectabila, a fost utilizat in tratamentul sifilisului, tratament abandonat.
Conservare. VENENA.
2.4. CIANURA DE MERCUR. Hg(CN)2
Cristale incolore, translucide, fara miros. Foarte toxica. Solubila in apa, alcool, glicerina, greu solubil in eter. Solutia apoasa este neutra.
Conservare. VENENA.
2.5. OXICIANURA DE MERCUR. Hg(CN)2 ּ HgO.
Este o pulbere alba sau slab galbuie, microcristalina, sensibila la lumina.
Solubila in apa (1/77), mai putin in alcool si in eter.
Prin incalzire se descompune cu violenta si la calcinare se volatilizeaza complet.
La lovire sau frecare puternica explodeaza!
Se conserva ferit de lumina. VENENA.
A fost folosit ca antiseptic extern in urologie si ginecologie (solutii 0,25% - 0,50%; supozitoare vaginale 0,01 g - spermicid).
2.5. HYDRARGYRI OXYDUM FLAVUM. FR X. Oxid galben de mercur. HgO Mr 216,6
Oxidul galben de mercur contine cel putin 99,0% si cel mult 100,5% HgO.
Descriere. Pulbere amorfa, fina, grea, galbena sau galben-portocalie,fara miros. La lumina se descompune. Prin incalzire se coloreaza in rosu; la calcinare se descompune si se volatilizeaza.
Solubilitate. Practic insolubil in apa si alcool. Se dizolva in acizi diluati.
Identificare. –0,5 g oxid galbende mercur se dizolva in 10 ml acid clorhidric 100 g/l (R). L a 5 ml solutie se adauga, picatura cu picatura, iodura de potasiu, 10g/l (R); se formeaza un precipitat rosu, solubil in exces de reactiv.
-la 5 ml din solutia preparata anterior se adauga 0,25 ml sulfura de sodiu-solutie (R); se formeaza un precipitat negru.
Conditii de calitate, se reera la alcalinitate; cloruri; nitrati; sulfati; oxid rosu de mercur; saruri mercuroase; reziduu prin calcinare.
Dozare. Confrom FR X.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. SEPARANDUM.
Act. farm. intr.: Antiseptic; astringent; caustic.
Oxidul galben de mercur, sau precipitatul galben de mercur, sub forma de unguent 2%, este folosit pentru tratamentul blefaritelor si conjunctivitelor; de asemenea poate fi util in caza de leziuni cutanate superficiale, in unele dermatomicoze si in pruritul anal.
Prep. farm.:
-UNGUENTUM HYDRARGYRI OXYDI FLAVI 2%. (FR IX) Unguent cu oxid galben de mercur. Sinonime. Unguent cu precipitat galben.
Compozitie:
Hydrargyrum oxydatum flavum2 g
Paraffinum liquidum 4 g
Vaselinum album 89 g
Adeps lanae anhydricus5 g
Act.: Antiseptic, astringent.
Ind.: Unele afectiuni oftalmice.
Adm.: Se aplica in cantitati mici si in strat subtire, astfel ca sa acopere in intregime regiunea afecata..
