Pădurea este definită ca fiind "acea suprafaţă de teren acoperită cu vegetaţie forestieră şi cu o întindere mai mare de 0,25 hectare" . La fel ca şi spaţiile verzi, aceste zone sunt deosebit de importante în menţinerea optimă a calităţii vieţii.
Deşi reprezintă mai puţin de 27% din suprafaţa totală a ţării pădurile sunt un factor principal de stabilitate ecologică, ocupând un loc important în cadrul vieţii economice şi sociale. În anul 2005 a fost elaborată "Politica şi strategia de dezvoltare a sectorului forestier din România în perioada 2001-2020", cu participarea unor specialişti ai Băncii Mondiale, armonizată cu prevederile Planului de acţiune forestier al UE în perioada 2007-2011.
Strategia de dezvoltare vizează transpunerea în practică a obiectivelor de bază ale politicii forestiere. Se au în vedere cu precădere: modificările regimului de proprietate în domeniul pădurilor, adaptarea cadrului instituţional la noile condiţii social-economice; asigurarea integrităţii fondului forestier şi creşterea suprafeţei împădurite; păstrarea cadrului natural şi ameloirarea diversităţii biologice,; crearea relaţiilor specifice economiei de piaţă în sectorul forestier.
Întregul fond forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, este supus regimului silvic, care reprezintă un sistem de norme cu caracter tehnic silvic, economic şi juridic, privind amenajarea , cultura, exploatarea, protecţia, paza acestui fond.
Reducerea suprafeţei pădurilor, în general a fondului forestier proprietate publică este interzisă. Prin excepţie, se admite ocuparea definitivă a unor terenuri din fondul forestier şi folosirea în alte scopuri decât cele silvice, cu respectarea cerinţelor legale, pentru construcţii cu destinaţii militare, căi ferate, soşele de importanţă deosebită, linii electrice de înaltă tensiune, forări, sonde şi echipamente aferente acestora, conducte magistrale de transport gaze sau petrol ori pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare, de gopodărire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apă.
De multe ori reglementările existente în Codul Silvic nu sunt respectate în totalitate şi din această cauză oamenii continuă să defrişeze părţi însemnate din aşa numitul "plămân" al Terrei, neştiind că acest lucru va avea efecte negative pe termen lung.
Construirea unei zone de locuit în conformitate cu reglementările urbanistice este foarte necesară în prezent, cu cât vedem că acest lucru prea puţin se întâmplă. Respectarea elementelor descrise în acest capitol asigură existenţa unor zone de locuit în care fiecare om şi-ar dori să trăiască. În plus ajută la îmbunătăţirea calităţii vieţii deoarece oamenii vor avea o mai mare satisfacţie şi mulţumire trăind într-un mediu optim dezvoltării sale pe toate planurile.
