Raspandire: Una din cele mai raspandite specii de pesti din arealul asiatic si cel est european.
La noi in tara il intalnim in toate apele de ses si in cele subcolinare,cursurile inferioare ale bazinelor acvatice mai mari in locurile de ses si deal de mica altitudine, precum si in Delta Dunarii. De asemenea, este specia numarul unu in exploatarile piscicole din tara noastra.
Obisnuit, crapul prefera bratele moarte, cele cu curs lent, baltile, lacurile si respectiv Delta Dunarii. Prefera zonele linistite, cu ape care vara se incalzesc pana la 25- 30° C. Refugiul este in zonele cu vegetatie subacvatica bogata, papura, stuf, etc.
Descriere: Crapul prezinta un corp fusiform, usor comprimat lateral, acoperit in majoritatea cazurilor cu solzi mici, cicloizi, cu exceptia unor varietati la care prezenta acestora este sporadica sau lipsesc cu desavarsire. lnotatoarea dorsala este lunga, cu primele trei radii tari, dintre care prima este mai mare si dintata, urmata de 16-21 radii moi. Capul in general mic, prezinta opercule mari, cu suprafata striata. Gura este mica, protactila, cu buze carnoase, avand pe maxilarul superior patru mustati, dintre care doua sunt mai lungi. Durata sa de viata este destul de lunga pentru lumea pestilor, de 15-20 ani.
Corpul este musculos si indesat, cu linia superioara usor convexa, la care inaltimea se cuprinde de 3,1 pana la 4,2 ori in lungimea corporala.
Culoarea crapului variaza in functie de mediul de viata asigurat, astfel ca indivizii care traiesc in balti sau iazuri namolite, au nuante rnai inchise, in timp ce crapii care traiesc in ape curgatoare, au culoarea mult mai deschisa. Spinarea este in general neagra-cenusie, cu usoare reflexe verzui, partile laterale sunt de culoare aurie sau galbuie, iar abdomenul albicios. Inotatoarele ventrale si cea anala sunt de nuante rosii-portocalii, iar irisul auriu.
Dimensiunile frecvente sunt cuprinse intre 40-70 cm lungime si o greutate de 1-4 kg, au o rata de crestere de 1.4 kg/an Se pot intalni insa si exemplare mult mai mari, recordul fiind de 48 kg, atins la varste inaintate. Crapul oglinda se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta.Crapul are mirosul slab dezvoltat,este originar din China,si a fost adus in Europa in secolul XIII.
Dimensiunea minima a crapului care poate fi retinut este de 35 cm.
Reproducere: Reproducerea crapului are loc in mod obisnuit in luna mai, dar se poate intarzia chiar pana in luna iunie, in functie de evolutia temperaturii apei, care declanseaza actul depunerii pontei incepand cu temperatura de 18° C.
Reproducerea este de tip portionat si, icrele fiind depuse in 3-4 portii, din care 75 % in luna mai si diferenta in 2-3 portii in lunile iunie si iulie. Icrele neeliminate din diferite motive, se resorb.
Obisnuit, o femela depune 60000-80000 icre pe kg greutate vie, cu un diametru de 1-1,2 mm si de culoare galbena, pe vegetatie proaspat inundata. Incubatia icrelor dureaza 3-5 zile.Crapul este o specie ce se deplaseaza in general pe un areal redus, find stabil locului, pe care-l paraseste numai fortat. In perioada de reproducere se deplaseaza in zonele proaspat inundate, unde are loc depunerea icrelor, perioada in care nu se hraneste.
Consumul de hrana naturala este mult influentat de temperatura apei, fiind mai mare primavara, cand apa are o temperatura mai scazuta si se reduce vara, la temperaturi care depasesc 25° C. Scaderea temperaturii apei la valori de sub 5° C, determina iernarea crapului in asa-zisa stare de hibernare crapii se aduna in carduri mari, se apropie de maluri si isi depun icrele, lipindu-le de ierburi.
Pe durata iernarii, crapul pierde intre 5-15 % din greutatea corporala, in functie de varsta si de conditiile de iernare asigurate. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte ramanand in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia \"crap cu icre din mai multi ani\". Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.
Hranirea:
Primavara cand apele incep sa se incalzeasca crapul incepe sa misune in cautarea hranei. In apele mari, cu inertie termica mare crapii se aduna in golfuri sau alte zone cu apa mai mica ce se incalzeste mai usor.
Vara pe canicula si pe o apa calda crapii se retrag la apa adinca sau in cazul apelor curgatoare pe albia apei cautand ape mai oxigenate. In cazul baltilor cu izvoare in mod sigur ii veti gasi in apropierea acestora. Nu refuza nici umbra unui cocioc plutitor cu apa de 2-3 m sub el.
Toamna cand incepe sa se raceasca apa crapul da intr-o foame ceva de speriat, mananca tot ce prinde sa adune grasimea necesara trecerii iernii. Unii spun ca e cea mai buna perioada septembrie-noiembrie pentru pescuitul crapilor. Cu cat inainteaza mai mult spre iarna crapul aduna mai multa grasime deci si mai multe kilograme.
Iarna odata cu inversarea straturilor de apa crapii se retrag la locurile de iernare, in general gropi cu fund malos si isi reduc activitatea si hranirea la limita supravietuirii.
Crapul se hraneste scurmand fundul apei pana la o adancime de 20 de centimetri. Meniul de baza este format din larve, viermi, scoici, plante etc. dar exemplarele mari, probabil din cauza necesarului mare de proteine, mai degusta si pestisori, broaste acestea sunt particularitati sau raci. In mod normal un crap consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutatii sale.
Asta se intampla in general in apela fara scoici. Tenul se hraneste in primul an de viata cu plancton vegetal apoi trece la treburi mai consistente cum ar fi diferite ierburi, tulpini si rizomi de papura, castane de apa etc apoi mai spre batranete la chestii si mai consistente: pestisori, scoici, broaste. 
