Campul baric reprezinta campul distributiei presiunii atmosferice in plan orizontal, la nivelul marii. Campul baric se reprezinta prin sisteme de izobare unde izobarele sunt linii de egala presiune atmosferica. Izobarele sunt asemanatoare curbelor de nivel din topografie si reprezinta intersectia suprafetelor izobarice cu suprafata terestra.
17.4.1 Relieful baric. forme de relief baric principale si secundare
Relieful baric se obtine prin trasarea izobarelor pe o harta meteorologica. Presiunea atmosferica este redusa la suprafata marii si apoi este transpusa pe harta sinoptica, iar izobarele se traseaza din 4 in 4 mb, pentru anumite ore.
Relieful baric cuprinde perturbatii:
- principale;
- secundare (derivate).
Perturbatiile principale ale reliefului baric sunt:
- maximul barometric H sau anticiclonul;
- minimul barometric L sau ciclonul, depresiunea barica.
Variatiile de presiune atmosferica sunt caracterizate de gradientul baric orizontal de presiune. Acesta reprezinta variatia presiunii atmosferice dupa normala la izobare si este pozitiv cand este indreptat in sensul scaderii presiunii atmosferice. De exemplu, pentru distanta de 60 mile marine (111,3 km) valoarea gradientului baric este de 4 mb; acesta produce la suprafata marii un vant de forta 7 pe scara Beaufort (30 Nd).
Anticiclonul este perturbatia barica de presiune atmosferica inalta, relativ stabila, in care miscarea aerului este predominant descrescenta si divergenta, cu cer mai mult senin. Gradientul baric orizontal este orientat de la centru catre periferia lui, este mai mic decat in depresiune si deci vantul este slab; la gradienti barici egali, vantule este mai puternic decat in depresiune. In centru sunt curenti descendenti care determina vreme buna. Este delimitat prin izobare inchise. Vantul bate de la centru spre periferie, rotindu-se in sens retrograd, in emisfera nordica si in sens direct in cea sudica.
Anticiclonii sunt de doua feluri:
- reci, caracterizati prin:
- presiuni atmosferice inalte, formate in anotimpuri sau regiuni reci; cele temporare apar printre depresiuni extratropicale si aduc vreme frumoasa, dar geroasa.
- calzi, caracterizati prin:
- formare in anotimpuri sau zone calde, cel mai frecvent in centura tropicala, intre 100-400 N si S; aduc vreme frumoasa, cer senin, vizibilitate buna.
Depresiunea barica este perturbatia barica de joasa presiune atmosferica, mult mai instabila si mai mobila, cu aer relativ cald si umed, cu miscari convergente si ascendente, nebulozitate ridicata, precipitatii atmosferice insotite de diferite fenomene meteorologice. Gradientul baric este indreptat spre centrul depresiunii barice.
Functie de latitudinea de manifestare depresiunile barice sunt:
- depresiunea barica extratropicala L;
- ciclonul tropical (depresiunea barica intertropicala CT).
Depresiunea barica se caracterizeaza de (.fig.17.12):
Fig.17.12
. un centru de presiune minima inconjurat de izobare inchise;
. Unul sau mai multe fronturi ce se extind din apropierea centrului, ce au asociata o centura de vreme rea la altitudini mijlocii si inalte, pana la distante mari de sute de mile marine;
. sectorul cald intre cele doua fronturi (zona cu vremea cea mai rea), aerul cald alimentand presiunea atmosferica;
. Intr-o depresiune vantul bate de la periferie spre centru, rotindu-se in sens direct in emisfera nordica si in sens retrograd in cea sudica;
. deplasarea se face pe o directie paralela cu izobarele din sectorul cald.
Indicii de apropiere a unei depresiuni barica (in emisfera nordica, cu nava in fata depresiunii si la sud de traiectoria acesteia):
- scaderea presiunii atmosferice;
- formatiunile noroase preced cu aproximativ 500 mile marine frontul cald (apar mai intai norii Cirrus, apoi Cumulostratus, Altostratus, Nimbostratus, si Stratus)
- plafonul noros coboara treptat si cad ploi care se intensifica;
- in imediata apropiere a frontului cald apare burnita;
- vizibilitatea scade repede.
Modul de manifestare al elementelor meteorologice in diferite
Situatii este urmatorul:
La trecerea frontului cald:
- presiunea atmosferica stationeaza sau descreste foarte usor;
- temperatura creste;
- vantul se roteste in sens retrograd de la cateva grade la peste 900;
- ploaia se opreste, dar poate aparea burnita;
- vizibilitatea ramane redusa, poate aparea ceata;
In sectorul cald:
- presiunea atmosferica ramane stabila sau scade foarte
lent;
- temperatura si umiditatea raman ridicate;
- vantul ramane constant in forta si directie;
- cerul este acoperit de nori cu baza la aproximativ 300 m,
uneori burniteaza;
- vizibilitatea este, de regula, sub 10 mile marine. Daca
vantul este de vest, vizibilitatea este destul de buna, daca
este de est, scade sub cinci mile marine.
La trecerea frontului rece:
- presiunea atmosferica incepe sa creasca; uneori, in
special iarna, presiunea va scadea din nou pana va trece
un al doilea front rece;
- temperatura scade pe masura ce frontul rece se apropie,
umiditatea relativa scade;
- vantul, uneori in rafale, gireaza de la cateva grade la 900,
sau mai mult;
- ploaia este de scurta durata, uneori sub forma de aversa (in
NV Oc. Atlantic ploaia nu este prea puternica, spre
deosebire de M. Mediterana);
- baza norilor se ridica si apar portiuni de cer senin;
- vizibilitatea se imbunatateste continuu;
In spatele frontului rece:
- vremea se imbunatateste in continuare, dar mai incet;
- vantul scade treptat si gireaza;
- vizibilitatea se imbunatateste mai ales daca vantul scade,
cu exceptia averselor;
- baza norilor urca si portiunile de cer senin se maresc;
La trecerea prin centrul depresiunii:
- presiunea scade;
- temperatura creste;
- vantul este slab si variabil; daca gradientul baric orizontal
este mare, vantule este mai tare si in centrul depresiunii;
La trecerea prin centrul depresiunii:
- presiunea scade;
- temperatura creste;
- vantul este slab si variabil; daca gradientul baric orizontal
este mare, vantule este mai tare si in centrul depresiunii.
Ciclonul tropical
Ciclonul tropical, furtuna tropicala, furtuna tropicala rotitoare (Tropical Revolving Storm -TRS) este o depresiune barica adanca ce se formeaza pe latitudini nordice si sudice de 50100 si se manifesta pe latitudini tropicale in toate oceanele, cu exceptia bazinului Atlanticului de sud. Ciclonul este depresiunea barica de intindere mai mica dar de intensitate extrema.
Functia de regiunea geografica el este denumit:
- Hurican (uragan), in Atlanticul de nord, Indiile de vest, NE Oceanului Pacific, Oceanul Pacific de sud, Noua Zeelanda;
- Ciclon, in Marea Arabiei, golful Bengal, Oceanul Indian de sud (la vest de meridianul de 800 E), Oceanul Indian de nord, NW Australiei (pe coastele de nord, nord - vest si vest australiene se mai numeste si Willy-Willies);
- Taifun, in Pacificul de NE, in Marea Chinei.
Formarea cicloanelor tropicale se datoreaza unor factori si fenomene cum ar fi:
- extinderea sistemului noros al unei unde ecuatoriale ce urmare a unei advectii de aer umed ecuatorial in troposfera mijlocie;
- antrenarea in rotatie ciclonica progresiva a unui ansamblu de nori Cumulonimbus ce au rezultat din advectia aerului umed ecuatorial la altitudine;
- instabilitatea dinamica orizontala a curentului general de est, din zona ecuatoriala, instabilitate combinata cu advectia aerului umed la altitudine.
- ciclonul tropical, in faza sa de maxima dezvoltare realizata in decurs de o saptamana, se prezinta sub forma unei depresiuni foarte adanci, cu izobare aproape circulare si concentrice, cu o marime variabila cuprinsa intre 50 si 800 M, cu un diametru de 400.500 M si cu presiune atmosferica mai mica de 900 mb la centru si 1010 mb la periferie.
Miscarea aerului se face printr-o rotatie ciclonica rapida asociata cu o puternica convergenta spre centru, exceptie facand zona centrala, ochiul ciclonului, unde exista un calm relativ (fig.17.13).
Fig.17.13
Ochiul ciclonului este inconjurat de un "zid de apa" sau "horn" (eye wall) aerul care il formeaza, cu umezeala puternica provine, pe de o parte din aerul ascendent al sistemului noros, iar pe de alta parte din aerul care urca mereu ca apoi sa coboare catre straturile inferioare, la o mare distanta de axa verticala a ciclonului (fig.17.14).
Fig.17.14
In contact cu apa oceanului aerul este puternic umezit, are o puternica miscare ascendenta formandu-se un sistem noros consistent format in principal din nori Cumulonimbus, ce produc averse puternice de ploaie, ce reduc vizibilitatea aproape de zero. In partea centrala a ciclonului exista o coloana de aer in miscare descendenta, cu cer mult mai senin. In afara calmului central, viteza vantului creste de la periferie spre centru de la viteze de 20 km/ora la cele de peste 250 km/ora, iar marea este foarte agitata intr-o zona de aproximativ 75 mile marine fata de centrul furtunii.
Deplasarea ciclonului se face in sensul circulatiei generale din troposfera mijlocie, catre nord si nord vest, in emisfera nordica si catre sud si sud vest in emisfera sudica, cu viteza de aproximativ 10 Nd. Traiectoria are o forma de parabola curbata in sens anticiclonic. O data cu cresterea latitudinii viteza creste usor, dar nu depaseste 15 Nd, aproximativ pana in pozitia de curbarea traiectoriei in vertex, unde viteza scade usor, urmand ca dupa acesta, pe ultima portiune a traiectoriei viteza sa creasca pana la 25 Nd (si chiar peste 40 Nd) (fig.17.15).
Fig.17.15
Ciclonul tinde sa se deplaseze catre zonele oceanice cu temperatura la suprafata apei mai ridicata, ajuns pe uscat, forta sa scade considerabil, stingandu - se in una la doua zile. De asemenea, miscarea unui ciclon pe traiectorie are propriile caracteristici, dar o data ajuns pe latitudini nordice si sudice de aproximativ 350 acesta se stinge. Exista si situatii in care ciclonul isi modifica radical miscarea, facand o intoarcere din drum, dar in acest caz viteza sa nu depaseste 10 Nd.
In emisfera nordica furtunile tropicale se manifesta in perioada iunie-noiembrie, cu perioada cea mai rea in august-septembrie. In emisfera sudica sezonul furtunilor tropicale este din decembrie pana in mai, cu perioada cea mai rea in februarie si martie. Exceptie face zona Marii Arabiei cand furtunile tropicale se manifesta in perioadele de schimbare a musonilor: mai, iunie, octombrie si noiembrie.
Caracteristicile vremii in ciclonul tropical sunt urmatoarele:
- presiunea atmosferica scade de periferie catre centrul furtunii cu o scadere accentuata la apropierea de ochiul furtunii, unde se inregistreaza presiunea minima. In spatele ochiului ciclonului presiunea atmosferica creste rapid fiind urmata de o usoara deplasare inainte a acestuia;
- in interiorul ochiului furtunii cerul este putin acoperit de nori; in jurul ochiului furtunii se manifesta pe verticala o masa densa de nori ca un horn numita "eye wall"; in continuare catre periferia ciclonului se trece de la un cer aproape acoperit de mase compacte de nori, la cer partial acoperit de lungi spirale de nori convergenti;
- in ochiul furtunii vantul este slab sau este calm; in spatele acestuia se manifesta vanturi puternice in sens opus miscarii furtunii; vanturile cele mai puternice apar in apropierea centrului furtunii "eye wall", forta 12 la aproximativ 75 M, forta 8 la aproximativ 75 M si forta 5/6 la 8 la distanta de circa 200 M de centrul furtunii; viteza vantului creste o data cu apropierea furtunii, iar viteza vantului coincide cu cea a acesteia; la distanta de aproximativ 250 M de centrul furtunii vantul este slab fiind determinat de vremea din acea zona;
- in ochiul furtunii ploaia inceteaza si vizibilitatea este buna; in centrul furtunii marea este puternic agitata, iar dupa trecerea acestuia cerul se acopera de nori, cad ploi torentiale, vizibilitatea scade drastic, agitatia marii creste; in apropierea centrului furtunii sunt precipitatii torentiale, vizibilitatea este redusa ca urmare a prezentei cetii puternice; catre periferie apar ploi puternice intermitente asociate cu mase de nori.
