Obiective
Politica sociala se numara printre competentele partajate intre
statele membre si Uniune, in unele dintre componentele
acesteia, Uniunea fiind chemata sa asigure numai o coordonare
a politicilor nationale, in timp ce in altele poate
initia masuri ale caror modalitati de aplicare concrete sunt
lasate in seama statelor membre. Carta Sociala Europeana
(atat in forma sa initiala, semnata la Torino in
1961, cat si in cea revizuita in 1996), Cartea
Alba „Politica Sociala Europeana” (1993), precum
si „Carta comunitara privind drepturile sociale fundamentale”
(1989) au stabilit obiectivele politicii sociale. Obiectivele
se refera la:
· promovarea ocuparii fortei de munca;
· imbunatatirea conditiilor de viata si de munca;
· protectie sociala corespunzatoare;
· asigurarea unui dialog intre angajati si angajatori;
· dezvoltarea resurselor umane in vederea obtinerii
si mentinerii unei rate inalte de ocupare a fortei de
munca;
· combaterea excluderii sociale.
Obiectivul referitor la obtinerea si mentinerea unei rate inalte
de ocupare a fortei de munca se va face fara subminarea concurentei.
Pentru atingerea acestui obiectiv, Comunitatea si statele membre
au dezvoltat Strategia europeana de ocupare a fortei de munca,
· spirit antreprenorial;
· adaptabilitate;
· sanse egale.
Adoptarea directivelor se face de catre Consiliu in procedura
de codecizie cu Parlamentul European, dupa consultarea prealabila
a Comitetului Economic si Social si a Comitetului Regiunilor
(Art. 137). Aceasta procedura se aplica in domenii ca:
sanatate si securitate in munca, conditii de munca, integrarea
persoanelor excluse de pe piata fortei de munca, informarea
si consultarea angajatilor, sanse egale pentru barbati si femei
cu referire la accesul si mentinerea pe piata muncii si tratament
egal la locul de munca ca si la incurajarea combaterii
excluderii sociale. Consiliul adopta actele normative in
aceste domenii cu majoritate calificata.
Pentru alte domenii, Consiliul are nevoie de unanimitate in
Comunitatii, ca si contributiile financiare pentru
promovarea ocuparii fortei de munca si crearea de locuri de
munca.
Statele membre au competente in reglementarea drepturilor
la asociere, la greva, precum si a conditiilor de salarizare.
