Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii
de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie.
Alte câteva mii de speciii ajung în pragul disparitiei
în fiecare an înainte ca biologii sa le poata identifica.
Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale
sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea
de plante, vânatul irational si braconajul), distrugerile
produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste
cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare
pentru aceste specii.
De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale
au evoluat încet si au disparut din cauza schimbarilor climatice
radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru
supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut
progresiv, odata cu cresterea populatiei umane si consumarea resurselor
naturale.
Multi oameni de stiinta considera ca de la disparitia dinozaurilor,
în urma cu 65 de milioane de ani, astazi ne aflam în
mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere ireversibila
a numeroase specii de plante si animale.
Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de
corali sau mlastinile, depinde în mare masura de biodiversitatea
lor. Disparitia uneia dintre speciile care alcatuiesc un astfel
de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.
Scaderea ireversibila a biodiversitatii are un impact serios asupra
nivelului de trai al oamenilor.
Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile
pentru agricultura. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin
de la plante s
Cauzele disparitiei speciilor sunt diverse:
- Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza
primara a disparitiei unor specii de plante si animale. Pe masura
ce vietuitoarele evolueaza, ele se adapteaza unor habitate specifice,
care le asigura conditiile optime de viata de care au nevoie. Poluarea,
drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si constructia
de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea
sau fragmentarea acestor medii de viata. Astfel, speciile pierd
contactul cu celelalte populatii, reducându-se astfel diversitatea
genetica si adaptându-se mai greu la conditiile climatice
schimbatoare. În unele cazuri, habitatul fragmentat devine
o zona prea restrânsa pentru a suporta o populatie mare.
- În ultimii 400 de ani, exploatarea comerciala mondiala a
animalelor pentru hrana si alte produse a crescut simtitor. Multe
specii de balene au ajuns în pragul disparitiei dupa ce au
fost pur si simplu macelarite pentru ulei si carne. Un alt exemplu
concludent este rinocerul negru african, ucis pe scara larga pentru
cornul sau, care este pretuit ca medicament si afrodisiac. De asemenea,
familii întregi de cactusi si orhidee sunt amenintate cu disparitia
din cauza culegerii lor irationale.
- Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat,
de multe ori, declinul speciilor native. În 1959, colonistii
britanici au introdus bibanul de Nil în lacul Victoria în
Africa de Est. Acest peste de prada a redus drastic populatiile
native de pesti si a cauzat disparitia a nu mai putin de 200 de
specii endemice, care se hraneau cu alge. Astfel, vegetatia acvatica
din lacul Victoria a crescut extrem de mult si echilibrul natural
a fost dereglat, ireversibil pâna în ziua de astazi.
- O alta cauza majora care a dus si duce la diminuarea drastica
a faunei si florei este poluarea mediului. Diferite chimicale toxice
s-au raspândit tot mai mult în circuitul hranei în
cadrul ecosistemelor. Poluarea apei si temperaturile ridicate ale
apei au facut sa dispara numeroase specii de pesti endemici. Ploile
acide au distrus, pâna la sfârsitul sec.XX, 118 milioane
m3 de material lemnos în Europa. De asemenea, deversarile
chimice au afectat pentru mult timp si fundul oceanic.
Lista de specii de plante si animale recunoscute ca
fiind pe cale de disparitie este destul de mare.
Exemple mai concludente sunt:
- Porumbelul pasager detinea cândva suprematia
absoluta ca numar de exemplare între pasari si mamifere. În
anul 1813, s-au numarat peste 1 miliard de porumbei în statul
american Kentucky; peste un secol, în acelasi stat, a încetat
din viata ultimul exemplar din aceasta specie.
- Pasarea “dodo”, asemanatoare porumbelului,
dar nezburatoare, a fost zarita prima oara în anul 1598, în
insula Mauritius din Oceanul Indian; ultimul exemplar a disparut
în jurul anului 1681.
- Condorul californian, considerat ca cea mai mare pasare pe cale
de disparitie, a intrat în atentia specialistilor care au
luat ultimele exemplare din mediul lor natural si le-au trecut în
rezervatii speciale, unde se încearca înmultirea lor.
- Vulturul plesuv, cu capul alb si acoperit de pene, în ciuda
numelui sau, a fost declarat în anul 1782 ca pasare simbol
a S.U.A. Existenta sa a fost pusa în mare dificultate din
cauza poluarii excesive, dar în urma masurilor energice luate
de specialisti, numarul lui s-a redresat simtitor.
Multi papagali sunt grav amenintati de distrugerea
nemiloasa a padurilor din habitatele lor tropicale si subtropicale,
si de cererea mare de pasari de colivie. Printre speciile amenintate
este ara lui Spix, din nord-estul Braziliei, din care se crede ca
doar un singur mascul mai traieste in salbaticie. Kakapo din Noua
Zeelanda este alt papagal amenintat, impins aproape la disparitie
de pradatori ca hermeline, pisici, sobolani introdusi in habitatul
lor de colonistii europeni.
Dintre cele 4600 specii de mamifere cunoscute, se considera ca peste
1000 de specii sunt puternic afectate, multe fiind pe cale de disparitie,
printre care:
- Lupul tasmanian, al carui ultim exemplar a murit
în captivitate în anul 1936.
- Ursul panda urias din China a devenit simbolul
mondial al animalelor pe cale de disparitie si se fac eforturi pentru
prezervarea lui.
- Irbisul (leopardul zapezilor), având habitatul
în Himalaya si în zonele învecinate, îsi
are existenta pusa în pericol din cauza vânarii excesive
pentru blana sa valoroasa.
- Yakul tibetan, cândva în numar foarte
mare, a fost redus simtitor ca numar de exemplare datorita vânarii
lui extensive.
- Fiind vânate fara mila pentru pielea lor deosebita, speciile
de crocodil american si crocodil de Nil îsi
vad astazi existenta periclitata.
- Elefantii sunt la randul lor amenintati cu disparitia
datorita comerciantilor de fildes care pun mare pret pe acest produs.
In 1979 in Afica mai traiau in salbaticie 1,3 milioane de elefanti
dar din cauza braconajului acest numar a scazut la 600.000 in 1989.
Elefantul indian -ca specie- este intr-o situatie mult mai grea.
Din cauza reducerii habitatului, in salbaticie mai traiesc 35000-54000
de exemplare, majoritatea lor in India. Alte 16000 de exemplare
sunt tinute ca animale domestice in diferite tari din Asia.
- Rinocerul s-a aflat si el mult timp in tinat
vanatorilor, ceea ce a dus la o scadere drastica a numarului de
exeplare ale speciilor lui. Rinocerul alb, rinocerul de Sumatera
si de Borneo, rinocerul de Java si cel african se gasesc acum numai
in cateva sute de exemplare
- Focile sunt de asemenea amenintate datorita vanatorilor,
care erau interesati doar de pielea si blana animalelor. Populatia
de foci inelate a ajuns de la catev asute de mii la doar 10000 de
exemplare in regiunea arctica-canadiana. Foca calugar, care traieste
in ape calde, este cea mai rara dintre foci, in unele regiuni ea
fiind deja disparuta.
- Primatele se afla si ele pe lunga lista a animalelor amenintate
cu disparitia, fapt datorat reducerii suprafetelor ocupate cu paduri
tropicale. Specia cea mai periclitata este urangutanul. Numarul
gorilelor de munte a scazut si el la doar 350 de indivizi ramasi
in salbaticie.
Alte animale pe cale de extinctie sunt vidrele marine si cele uriase,
soparla de Komodo, balenele ucigase si cele cu cocoasa, tigrul siberian,
unele specii de hiene, jaguarul si unele specii de reptile si amfibieni,
cum ar fi broasca testoasa uriasa de Galapagos, broasca aurie, tuatara
sau iguana.
Situatia nu sta mai bine nici în tara noastra. Odinioara în
numar foarte mare, bourul si acvila au mai ramas doar ca simboluri
pe stema Moldovei si a Munteniei. Zimbrul nu mai figureaza decât
în legendele legate de Dragos-Voda. Falnicul zagan a ramas
doar în toponimia muntelui Zaganu. Dropia, care odinioara
împânzea Câmpia Baraganului, a fost redusa numeric
la câteva exemplare existente astazi în Dobrogea. Râsul,
capra neagra si cocosul de munte sunt astazi animale ocrotite de
lege. În acelasi regim legislativ se afla si multe plante
din patria noastra, reduse multe cantitativ, printre care: floarea
de colt, garofita Pietrei-Craiului, tisa, bujorul românesc,
sângele voinicului si altele.
PASAREA DODO
TIGRUL TASMANIAN
A fost un animal pe care strabunicii nostri s-ar putea sa-l fa vazut
si sa se fi minunat în fata maretiei lui. Pentru ca a trait
pâna în anii 30'. Dar ignoranta si lacomia oamenilor
au dus la disparitia sa.
Disparitia tigrului tasmanian se numara printre cele mai tragice
si mai usor de evitat evenimente de acest gen din toate timpurile.
Tigrul tasmanian este un pradator marsupial unic. O creatura care
a evoluat izolata în Australasia pentru a deveni în
cele din urma un vânator de top.
Era un vânator bine camuflat, cu corpul vargat, fapt ce i-a
si adus denumirea de tigru.
Stim precis acest lucru pentru ca a trait în Tasmania pâna
în anii 1930. Înca exista specimene împaiate si
chiar un film vechi în care este prezentat un exemplar dintr-o
gradina zoologica.
Tasmania nu a fost colonizata de britanici decât în
secolul 19. Ce avea sa urmeze a însemnat violenta si varsare
de sânge. Nativii din regiune au fost exterminati prin violenta,
dar si de maladiile aduse de albi.
Colonistii britanici au vrut pamântul pentru cresterea oilor.
Iar tigrul a fost vazut ca o amenintare pentru ferme.
Dar cercetarile lui Nick Mooney si ale altor oameni de stiinta sugereaza
ca tigrul nu a fost decât un tap ispasitor. Numarul de oi
ucise de tigri in comparatie cu cel al oilor pierdute era gratie
proastei organizari.
În ciuda acestui lucru, pentru fiecare tigru prins si ucis
se platea o recompensa. În scurt timp s-a declansat un adevarat
macel. Pâna în 1910 tigrul ajunsese deja pe lista animalelor
amenintate cu disparitia.
În mod ironic, vânatoarea nu a dus la exterminare lor
completa. Iar picatura care avea sa umple paharul demonstreaza cum
poate cum poate actiona extinctia asupra unei populatii de animale
aflate deja sub presiune.
MARELE PINGUIN NORDIC
Pe Terra traiau câteva milioane de pinguini nordici uriasi,
dar numarul mare de exemplare nu a reprezentat o pavaza în
fata extinctiei. Alca uriasa s-a întâlnit cu omul, lucru
care s-a dovedit fatal.
Daca ati fi navigat pe Atlantic acum 500 de ani, v-ati fi întâlnit
cu siguranta cu colonii uriase de pinguini. În prezent ele
au disparut în totalitate.
Povestea marilor pinguini nordici ne arata cât de vulnerabila
este o specie în fata extinctiei chiar si atunci când
numara milioane de indivizi.
Alca uriasa semana putin cu pinguinul din emisfera nordica. O pasare
de mare, incapabila de zbor care sta în pozitie verticala
- ea a evoluat timp de milioane de ani.
Era un saritor extraordinar; se numara printre cele mai performante
animalele din toate timpurile în ceea ce priveste adâncimea
si durata scufundarilor. De asemenea era foarte bine adaptat pentru
prinderea pestilor.
Procesul de disparitie a început în anii 1500 când
europenii au început sa exploreze Lumea Noua si sa exploateze
resursele bogate de cod din largul coastelor canadiene. Din întâmplare
aici se gaseau si cele mai importante locuri de împerechere
ale alcai uriase.
Pinguinii traiau pe mici insule stâncoase din largul coastei.
Ei au devenit foarte repede o sursa de mâncare, pene si grasime.
Au urmat secole de macel, alimentate de rezerva aparent inepuizabila
de pasari. Cu toate acestea în secolul 19 numarul lor se redusese
dramatic.
În timp ce numarul lor scadea cercetatorii si naturalistii
deveneau din ce în ce mai fascinati de ei. Colectorii de oua,
furau ouale stiind ca vor obtine bani buni pe acestea.
Pâna în anii 1840 aceste vietati aproape disparusera.
Asa ca o serie de expeditii stiintifice oficiale au fost trimise
sa vada ce se întâmpla.
Dar ironia soartei a facut ca eforturile sa fie prea târzii,
ultimele exemplare de pinguini fiind ucise chiar de vânatorii
aflati în slujba naturalistilor. Disparitia lor datorându-se
mai degraba interesului stiintific decât celui economic.
Situatia a devenit de-a dreptul dramatica. Specialistii considera
ca astazi dispar zilnic de pe suprafata Pamântului numeroase
specii de plante si animale, multe dintre acestea chiar înainte
de a fi cunoscute de om.
Pentru a se curma aceasta stare intolerabil de fapte, atât
pe plan mondial, cât si pe plan national, au fost elaborate
o multitudine de acte normative care sa conduca la împiedicarea
degradarii mediului, a ecosistemelor si implicit sa salveze de la
pieire numeroase specii de plante si animale, printre care:
- În anul 1973, 125 de natiuni au semnat Conventia Internationala
privind Protectia Faunei si Florei aflate pe cale de disparitie
(CITES);
- Sub egida Natiunilor Unite, au fost constituite numeroase rezervatii
naturale;
- Au fost constituite organizatii (Greenpeace) si partide politice
(partidele ecologiste) care militeaza împotriva poluarii mediului
înconjurator si pentru salvarea faunei si florei, practic
a planetei noastre, de la pieire.
- Exista o tot mai mare presiune de a impune o interdictie totala
asupra importului de papagali salbatici, si orcine vrea sa cumpere
un papagal ar trebui sa se asigure ca a fost crescut in captivitate.
- Din cauza ingrijorarii mondiale privind soarta soarta elefantilor
in 1989 s-au introdus restrictii internationale privind comertul
cu fildesul. Ca urmare a acestei masuri, numarul elefantilor africani
care traiau in salbaticie a fost de 600000 in 1995