Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Evolutia indicilor compoziti - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Caracterizarea mediului economic din Romania

Caracterizarea mediului economic din România

Evolutia indicilor compoziti ai B.V.B. pe perioada a existentei lor

Majoritatea metodelor de evaluare a întreprinderii si implicit a costurilor capitalurilor se bazeaza pe date oferite sintetic de piata de capital. Teoria financiara a ales acest mod de culegere a informatiilor, de fundamentare a studiului deoarece a avut ca model piete de capital puternice, reprezentative. În SUA de exemplu, patria celor mai mari scoli de teorie financiara, bursa reflecta în mod fidel mersul economiei americane, criza economica din 1929–1933 fiind provocata chiar de crah-ul bursier. De asemenea, în majoritatea tarilor evoluate, piata de capital cunoaste o puternica dezvoltare si o îndelungata traditie, intrând în constiinta economica a acestor tari ca o piata deschisa si transparenta, la care sunt tentati sa ia parte toti agentii economici.
Realitatea din România duce la o contradictie între ipotezele enuntate de teoria economica si financiara si conditiile de activitate ale pietei de capital românesti. De-a lungul a peste cinci ani de existenta, bursa nu a cunoscut dezvoltarea care sa permita asocierea sa cu ideea de piata puternica, piata capabila sa furnizeze o imagine credibila despre valoare, pe criterii de rentabilitate si risc sau pe criterii patrimoniale.
Cursul bursier, ca principal indicator oferit de bursa pentru analiza si evaluare, este victima unor conjuncturi de actiune pe piata a unor investitori de capital care speculeaza defectele bursei românesti, precum lipsa de transparenta si cea de lichiditate. Astfel, ca aspect tehnic legat de desfasurarea tranzactiilor, pe piata se negociaza pachete mici, iar participantii actioneaza foarte putin, miscarile



având caracter speculativ, de presiune asupra cursului. Astfel posesorul unui pachet de actiuni mai mic de 1% poate influenta pe o perioada evolutia cursurilor anumitor actiuni. Astfel, într-o piata mai putin lichida, cei presati de nevoia de a cumpara sau de a vinde anumite actiuni se pot confrunta cu parteneri care actioneaza relaxat si urmaresc aceste momente, fiind nevoiti sa accepte un curs denaturat de situatia existenta.
Unii indicatori, precum PER, sunt lipsiti de semnificatie, ei masurând nu credibilitatea sau solvabilitatea firmei, cât interesele de moment ale participantilor la piata. Nesiguranta bursei, a indicatorilor si a evolutiei lor, este reflectie fidela a realitatii economice. Practic, pentru majoritatea firmelor cotate, nu exista o evolutie constanta pe termen lung care poate fi dedusa din indicatori istorici. Acestia din urma oglindesc un trecut marcat de cicluri economice de scurta durata, de evolutii de conjunctura.
O alta influenta destabilizatoare se manifesta datorita formelor de proprietate mixta si de stat care se mentin în rândul agentilor economici importanti. Astfel, evolutiile lor pe termen lung coincid cu interesele politice si strategice ale statului, nefiind un criteriu de evaluare potrivit câta vreme acestea sunt sacrificate unor scopuri care tin de situatia sociala sau fiind suportul unor interese financiare, unor actiuni întreprinse pentru câstigarea credibilitatii de catre statul respectiv.
Privatizarea prin intermediul pietei de capital se vrea o metoda de crestere a activitatii bursiere, scoaterea la vânzare a pachetelor majoritare prin bursa reprezentând punctul de atractie pentru agentii bursieri, cât si pentru clientii lor. În planul evaluarii, privatizarea este o rupere în istoria societatii, putându-se considera ca pe piata actioneaza un alt agent economic. Noul agent va beneficia de un management orientat spre obtinerea de rezultate financiare pozitive, pe crestere si rentabilitate, va mai beneficia de investitii si mai ales de o noua perceptie în mediul bursier. Astfel, o evaluare pe elemente ce tin de trecut ar fi saraca în semnificatie deoarece elementele noi mentionate mai sus duc la reorientarea firmei, restructurare si reorganizare de ansamblu.
Acest impediment va disparea odata cu terminarea privatizarii, obiectiv care a fost urmarit înca de la instalarea puterii democratice, si care a fost influentat de criterii politice. Astfel, Fondul Proprietatii de Stat a fost instrumentul unor grupuri politice de a-si atinge interese particulare sau de a fi fideli unei anumite orientari. În prezent doar 39% din proprietatea vechiului fond a trecut în proprietate privata, fiind în curs de desfasurare de câtiva mari actiuni de privatizare, precum cea a combinatului galatean Sidex.
Din punctul nostru de vedere, în România, statul, poate si datorita deficientelor organizationale fundamentale, prin lipsa de legi si institutii, nu sustine în mod real piata de capital interna. Dezvoltarea organizationala a acestei institutii este lipsita de suport economic, fiind golita de continut si neputincioasa sa actioneze singura pentru schimbarea propriei imagini si pentru atragerea investitorilor de capital.


1.4 Influenta situatiei financiare a statului si a politicii monetare asupra costului capitalurilor

Pentru determinarea costurilor capitalurilor împrumutate, indicatorul de rata a dobânzii este elementul central de influenta. Acest indicator trebuie privit în contextul pietei creditului. Astfel întreprinderea este dependenta de nivelul ratei dobânzii cu care bancile îsi procura resursele si nivelul riscului caracteristic economiei respective Principalul indicator care sugereaza un punct de referinta pentru rata dobânzii ca si cost al capitalurilor este rata oferita de stat pentru titlurile emise. Aceasta rata este o rentabilitate de referinta, în functie de care bancile stabilesc rata dobânzii la depozite, adaugând o prima de risc pentru a atrage depunatorii.
Situatia financiara a statului care trece printr-o perioada de nevoie acuta de lichiditati duce la evolutii atipice, care departeaza indicatorii de cursurile de echilibru. Astfel statul se vede obligat de multe ori sa atraga resurse la costuri sporite prin cresterea dobânzii titlurilor de stat. Bancile, având nevoie de resurse pentru desfasurarea activitatilor, fac acelasi lucru si sunt obligate la rândul lor sa creasca rata dobânzii la credite. Uneori, contrar tuturor rationamentelor si deductiilor care stau la baza teoriei financiare bancile nu reusesc sa tina pasul cu statul, ajungându-se la paradoxul unei investitii dominante în titluri de stat, care ofera risc mai mic si rentabilitate mai mare decât depozitele bancare. Aceasta situatie duce la

un dezechilibru în pasivele sistemului bancar, din punct de vedere a posibilitatilor de atragere de resurse. Aceasta situatie, corelata cu faptul ca în România creditul bancar este singura posibilitate reala de finantare pentru majoritatea întreprinderilor, neexistând o piata a obligatiunilor si putine având acces la pietele internationale, duce la cresterea costului procurarii capitalurilor împrumutate pentru întreprinderi.

Evolutia ratei dobânzii la credite paralel cu rentabilitatea titlurilor de stat în perioada 1998-1999

Graficul ilustreaza situatia discutata mai sus într-o perioada când raportul celor doua rate a cunoscut mai putin pregnant evolutii atipice.
În România, o parte importanta a costului creditului este data de prima de risc inclusa de banci, ca si de garantiile imobilizate pe perioada desfasurarii contractului. Datorita mediului economic instabil, întreprinderile întâmpina greutati în a-si demonstra capacitatea de plata, iar metoda creditului în alb, bazata pe studii de fezabilitate, este prea putin dezvoltata în România. O firma se poate gasi astfel în imposibilitatea de a obtine finantare, de a se dezvolta sau de a sustine un plan de afaceri viabil.
Situatia statului românesc duce la un dezechilibru major: rata dobânzii în economie depaseste randamentul calculat prin dividende, iar o reglementare a acestei situatii se poate face când statul va fi puternic financiar si neconditionat de situatii temporare de criza de lichiditate. La o privire de ansamblu observam ca România se confrunta cu o situatie de dezechilibru care mai târziu în aceasta lucrare va fi exclusa din punct de vedere teoretic prin ipoteza rationalitatii agentilor economici si cea a absentei posibilitatilor de arbitraj: rata la titluri este mai mare decât cea la depozite, la rândul ei mai mare decât randamentul mediu pe piata de capital. Doar o analiza globala poate explica aceste dezechilibre, factorii de influenta fiind uneori specifici României.

1.5 Rata inflatiei si necesitatea calcularii unor indicatori reali

Teoria financiara trateaza si rata inflatiei ca pe un indicator de care trebuie tinut cont pentru exactitatea calculelor, pentru analize la termene diferite si comparabilitatea acestora. În România, inflatia este un indicator fara de care rezultatele ar fi complet denaturate, deoarece ea a fost foarte accentuata în ultimii 10 ani, un indicator global aratând o crestere de 1000 de ori a preturilor bunurilor de consum, crestere reflectata si în modificarea cursului fata de alte monede nationale.
Deprecierea accentuata a monedei a dus la o situatie paradoxala: creditele aveau costuri reale negative, iar cei care au intuit evolutia indicatorilor au câstigat numai prin contractarea de credite si investitii în active reale. Astfel, un studiu real asupra întreprinderii în conditii specifice realitatii românesti, arata ca unele întreprinderi ofera o rentabilitate negativa investitorilor de capital, atât creditorilor cât si actionarilor, iar o evaluare a rentabilitatii cerute dupa diferite metode arata ca exista cazuri când cei ce nu previzioneaza corect inflatia cer o rentabilitate negativa, care duce la erodarea propriilor capitaluri. Chiar daca aceasta situatie nu se înregistreaza preponderent, deflatarea ratelor nominale conduce la imagini reale asupra rentabilitatilor oferite de firme, permitând comparabilitatea diferitelor tari, care la o privire de ansamblu nu ar fi posibila.
Elementele enumerate mai sus sunt detalii ale pietei românesti daca încercam o adaptare a conceptelor din teoria financiara la nivelul României. Observam ca rezultate satisfacatoare pe baza analizei unor indicatori publici se pot obtine la nivel de firma si mai greu la nivel de economie. Analiza macroeconomica pentru cazul economiei românesti ramâne în mare parte o problema de rezolvat. Exista prea multi factori cu puterea de a influenta mersul economiei, o analiza aducându-ne la considerente de ordin politic si social, cultural care sunt mai greu de încadrat în parametrii teoriei financiare.
Lucrarea îsi propune surprinderea unor tendinte sau evolutii, care se va realiza prin mijloace cunoscute precum analiza statistica realizata la nivel global si sectorial. Rezultatele obtinute nu pot fi considerate fundamentate pâna la o analiza mai profunda. Lucrarea se bazeaza pe prelucrarea atenta a informatiilor si mai ales pe interpretarea rezultatelor obtinute tinând cont de contextul real.