Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Politici fiscale ale intreprinderii - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: Politici fiscale ale intreprinderii

GESTIUNEA FISCALA A ÎNTREPRINDERII

3. Politici fiscale ale intreprinderii

Politica fiscala la nivel de întreprindere reprezinta maniera concreta prin care se utilizeaza instrumentele si tehnicile specifice în vederea realizarii obiectivelor gestiunii fiscale. Am vazut în paragraful anterior, câteva din posibilitatile de realizare a obiectivelor fiscale pentru care opteaza întreprinderea în scopul diminuarii sarcinii fiscale, la acest nivel, se pot referi la localizarea optima a profiturilor, finantarea imobilizarilor prin leasing, operatiuni de restructurare.
Localizarea optima a profitului este un model de politica care poate fi folosit cu rezultate bune la nivelul grupurilor de societati, prin transferurile de profituri între întreprinderile din cadrul aceluiasi grup, astfel încât în teritoriile fiscale cu o cota ridicata de impozit, profitul sa fie mai mic sau inexistent, în timp ce acolo unde impozitarea se face în conditii mai favorabile, profitul sa fie cât mai mare. Realizarea practica a acestui obiectiv se face prin intermediul preturilor de transfer între societatile grupului, prin manipularea circulatiei intra-grup a licentelor, brevetelor sau tehnologiilor sau prin crearea de „societati captive”.
Implicatii fiscale pot avea si restructurarile de întreprinderi precum fuziunea sau distribuirea de active. Astfel, pierderea posibila a uneia din societati este deductibila din profitul societatii care rezulta în urma restructurarii.
Amânarea în timp a sarcinilor fiscale se poate realiza printr-un ansamblu de politici fiscale dintre care enumeram: utilizarea corespunzatoare a metodelor de evaluare la intrarea în patrimoniu, folosirea optima a regimu



rilor de amortizare, evaluare a iesirilor de bunuri si valori, jocul provizioanelor, tratamentul cheltuielilor care pot fi imobilizate.
În privinta Evaluarii la intrarea în patrimoniu, daca întreprinderea are interes sa amâne o parte din sarcina fiscala, atunci va actiona astfel încât o parte cât mai mare din cheltuielile care s-ar putea regasi în valoarea de intrare (cost de achizitie sau cost de productie) sa fie considerate cheltuieli ale perioadei, bucurându-se astfel de deductibilitate imediata si integrala. Invers, daca se doreste determinarea contabila a unui profit mai mare, atunci în valoarea de intrare se vor include cât mai multe cheltuieli posibile. În acest caz, deductibilitatea cheltuielilor respective este amânata pâna la iesirea din patrimoniu (în cazul stocurilor) sau pâna în momentul înregistrarii contabile a amortizarii (în cazul imobilizarilor – în limita gradului de utilizare).
Faptul ca reglementarile legale permit utilizarea a trei regimuri de amortizare pentru mijloacele fixe da posibilitatea întreprinderii sa aleaga între o recuperare mai rapida sau mai lenta a sumelor investite în imobilizari. Din punct de vedere fiscal este favorabila Metoda de amortizare care amâna sarcina fiscala, adica metoda care permite recuperarea mai rapida prin amortizare a valorii mijloacelor fixe. Regimurile de amortizare degresiva si accelerata servesc si obiectivelor de gestiune fiscala: în primii ani, cheltuiala cu amortizarea este mai mare, deci profitul fiscal si impozitul sunt mai mici, în timp ce, în ultima parte a duratei normate de functionare, amortizarea este mai mica si se plateste mai mult impozit.
Evaluarea, la iesirea din patrimoniu, a elementelor interschimbabile (sau fungibile), precum stocurile si titlurile de valoare, se poate face dupa mai multe metode.
Si aici, interesul fiscal recomanda utilizarea metodei care permite evaluarea la pretul cel mai mare. În conditii de inflatie, o astfel de abordare este mai buna si datorita implicatiilor sale financiare.
Provizioanele, a caror constituire are la baza probabilitatea aparitiei de pierderi, riscuri sau deprecieri, reprezinta un instrument privilegiat de politica fiscala în masura în care se admite deductibilitatea lor fiscala. La constituire se diminueaza rezultatul impozabil, fara a genera plati, iar la anulare sau diminuare se constata venituri care nu genereaza încasari.

Impozitul pe profit
În cadrul amplului proces al reformei fiscale din Romania, impozitului pe profit îi revine un loc deosebit atat prin prisma contributiei sale în formareaveniturilor bugetului public, cât si prin influenta sa asupra activitatii economico – sociale generatoare de profit si asupra structurii de ansamblu a economiei nationale.
Tocmai de aceea instituirea acestui impozit în practica noastra fiscala s-a realizat înca în faza incipienta a perioadei de tranzitie. În acest scop, a fost edictata o lege speciala vizând reglementarea detaliata a impozitului pe profit, prin care au fost exluse modalitatile anterioare de impunere diferentiata a beneficiilor.

Calitatea de subiect
Potrivit Ordonantei Guvernului României nr. 70 din 29 august 1994, subiectilor impozitului pe profit li s-a atribuit denumirea generica de contribuabili.
În Legea nr. 12 din 30 ianuarie 1991 conform art. 1 al Legii, calitatea de subiect al acestui impozit a fost atribuita tuturor persoanelor juridice care obtin profit prin activitatile desfasurate atât pe teriorul României cât si din strainatate. În acest context impozitul pe profit a fost con ceput ca o prelevare obligatoriu efectuata statului român din veniturile nete realizate de:
- regiile autonome, indiferent de subordonare;
- societatile comerciale, indiferent de forma de organizare ori de forma de propietate, inclusiv cele cu participare de capital strain sau cu capital integral strain;
- societatile agricole;
- organizatiile cooperatiste;
- institutiile financiare de credit;
- persoanele juridice straine care sunt de doua feluri:
a) persoane juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu permanent în România, pentr-u profitul aferent acelui sediu permanent.
b) Persoane juridice straine care nu desfasoara activitati printr-un sediu permanent în România. Acestea pot desfasura activitati în România ca parteneri într-o asociere fie cu persoane fizice fie cu persoane juridice straine, fie cu persoane juridice ori fizice române, asociere care însa nu da nastere unei noi persoane juridice. Aceste persoane juridice vor fi impozitate asupra veniturilor aferente activitatii desfasurata

in România.
- asociere dintre persoane juridice române, care sunt de douâ feluri:
a) asocieri care nu dau nastere unor noi persoane juridice platesc impozit pentru veniturile rezultate din aceasta asociere
b) asocieri care dau nastere unor noi persoane juridice platesc pentru veniturile realizate atât în România cât si în strainatate. În acest caz, impozitul datorat se calculeaza, se retine si se varsa de catre persoana juridica sau nou formata.
- asocierile dintre persoanele fizice române cu persoane juridice române, persoane fizice straine si persoane juridice straine care sunt de doua feluri:
a) asocieri care dau nastere unei noi persoane juridice, caz în care impozitul se datoreaza pentru veniturile realizate, atât în România cât si în strainatate;
b) asocieri care nu dau nastere unei noi persoane juridice. În acest caz, impozitul datorat de persoanele fizice se calculeaza, se retine si se varsa de persoana juridica.
Prin „sediu permanent”, conform prevederilor articolului 12 alin. (4) din Ordonanta Guvernului numarul 70/1994, se întelege locul prin intermediul caruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice straine este total sau partial, condusa direct sau prin intermediul unui agent dependent. Sediul permanent include: un birou, inclusiv de conducere, o sucursala, o agentie, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un loc de extractie a gazelor si petrolului sau orice alt loc din care se extrag resursele naturale.
Un santier de constructii sau un loc unde au fost aduse echipamente npentru constructii, un proiect de montaj sau de instalare, activitatile de supraveghere, consultanta si furnizare de servicii pentru acelasi proiect sau proiecte conexe, devin sediu permanent daca au o durata mai mare de 12 luni.
Un sediu permanent nu include: folosirea de spatii pentru depozitare sau distribuire de marfuri;

PRINCIPALELE OBLIGATII FISCALE ALE AGENTILOR ECONOMICI ÎN ROMÂNIA

Agentii economici au obligatia de a platii diverse impozite, taxe si contributii generate de :
a) desfasuraea activitatii curente;
b) plata salariilor;
c) elemente patrimoniale (bunuri mobile si imobile);
d) alte obligatii.

Obligatii generate de desfasurarea activitatii curente:
1.Impozit pe profit;
2.Accize (taxele speciale de consumatie) la produsele din import si din tara si din impozitul la titeiul din productia interna si gazele naturale;
3.Taxa pe valoare adaugata:
4.Impozitul pe dividente
5. Impozitul pe venitul reprezentatelor firmelor straine în România;
6. Contributia la fondul special pentru sanatate;
7. Contributia la fondul special pentru dezvoltare si modernizarea drumurilor publice;
8. Contributia la fondul special pentru dezvoltarea si modernizarea punctelor de control, pentru trecerea frontierei, precum si a celorlalte unitati vamale;
9. Taxe vamale;
10. Impozitul pe profitul obtinut din activitati comerciale ilicite sau din nerespectarea Legii privind protectia consumatorilor.
Obligatii generate de plata salariilor :
A.Alte persoane juridice:
1.Impozitul suplimentar pe fondul de salarii;
2.Contributia pentru asigurarile sociale;
3.Contributia la fondul pentru ajutorul de somaj;
4.Contributia la fondul special pentru sanatate care se suporta din C.A.S.(2%);
5.Contrubutia la fondul de risc si accident.
B.Ale salariatiilor:
1.Impozitul pe salarii;
2.Impozitul pe indemnizatii în cadrul asigurarilor sociale;
3.Contributia pentru pensia suplimentara;
4.Contributia la fondul pentrul ajutorul de somaj.

Obligatii generate de elemente patrimoniale:
1.Impozitul pe cladiri;
2.Impozitul pe venitul agricol;
3.Impozitul pe terenurile neagricole
4.Taxe asupra mijloacelor de transpor;
5.Taxe de metrologie;
6.Taxa pentru folosirea terenurilor propietate de stat utilizate în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura;
7.Taxa de intabulare pentru vânzarile de active.
Alte obligatii:
A.Taxe locale:
1.Taxe pentru folosirea locurilor publice;
2.Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor în domeniul constructiilor;
3.Taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj si reclama etc.
B.Taxe datorate statului pentru diferite servicii prestate:
1.Taxe de timbru;
2.Taxe de consulare;
3.Taxe de protectie etc.