EMILE DURKHEIM

Emile Durkheim(1858-1917),sociolog francez,seful scolii pozitiviste in sociologie,este considerat unul dintre intemeietorii sociologiei stiintifice,militand pentru ca sociologia sa dobandeasca mai multa rigoare si un statut academic recunoscut.
Incercand sa descopere specificulfenomenelor sociale,Durkheim a criticat conceptiile biologizante ale lui H.Spencer si a aratatca „faptele sociale”nu pot fi reduse la insusirile indivizilor.
Considerat parintele sociologiei,Durkheim facea parte dintr-o familie traditionala de evrei,locuind in estul Frantei.Acesta s-a nascut la 15 aprilie 1858 la Epinal,intr-o familie cu o traditie religioasa profunda si puternic inradacinata,astfel ca in tinerete a studiat doctrina talmudica,precum si ebraica.
Precum aprecia si Gilles Ferreol,Durkheim a acordat o importanta sporita religiozitatii,”ca

punere in lumina a elementului social,pentru ca vedea in ea un fenomen de esenta universala.caci religia este un fapt eminamente social”(Gilles Ferreol-despre „Formele elementare ale vietii religioase”).

De precizat e ca a finalizat scoala normala superioara si a fost admis la doua bacalaureate:unul in litere in anul 1874 si unul in stiinte in anul 1875.Totodata si-a sustinut doctoratul in filozofie,avand teza denumita „Despre diviziunea muncii sociale”,precum si o teza complementara in latina asupra contributiei lui Montesque la construirea stiintei sociale. Ulterior,la Paris intre anii 1885-1886 studiaza stiintele sociale ,apoi in Germania,sub indrumarea lui Wundt. La intoarcera din Germania a publicat trei articole in revista filozofica:”Stiinta pozitiva si morala in Germania”,”Studii recente asupra stiintelor sociale”,si „Filozofia in universitatile germane”. Din 1882 preda la doua licee din provincie, iar in 1887 Durkheim este remarcat de Louis Liard - director al invatamantului superior in Ministerul instructiei publice si astfel devine profesor de pedagogie si stiinta sociala la Universitatea din Bordeaux - acesta fiind primul curs de sociologie predat intr-o universitate. In toamna anului 1887 se casatoreste cu Louise Dreyfus, fiica unui industrias parizian specializat in cazangerie.
Dintre cele mai importante realizari stiintifice mentionam urmatoarele:”Despre diviziunea muncii sociale”(1893),”Despre sinucidere”(1897),”Formele elementare ale vietii religioase”(1912),precum si „Regulile metodei sociologice”(1895),toate acestea insotind numeroase articole si recenzii critice.
Dupa moartea sa sunt publicate urmatoarele lucrari ale sale:L'education morale (1923), Sociologie et philosophie (1925), Le socialisme (1928), L'evolution pedagogique en France (1938).
Este numit in 1902 lector in Stiintele educatiei la Sorbona si profesor titular de pedagogie patru ani mai tarziu cand va preda si sociologia. In 1906 preda la catedra de pedagogie a facultatii de litere din Paris, si in 1913 catedra sa primeste numele de „chair de sociologie” de la Sorbona.
In jurul sau se strange o echipa de colaboratori muncitori si devotati printre care si Marcel Mauss, Paul Fauconnet, fratii Bourgin, Henri Hubert cu ajutorul carora el infiinteaza in 1898, AnnEe sociologique, prima revista de stiinte sociale din Franta.
Dureros lovit de moartea unicului sau fiu, AndrE - ucis pe frontul din Salonic, Durkheim se stinge din viata la Paris pe 15 noiembrie 1917 la doar 59 de ani.
Emile Durkheim este considerat „autorul cu cea mai importanta contributie in fixarea academica a sociologiei ca stiinta si in impunerea ei deplina in cercul stiintelor umaniste”, dupa ce Auguste Comte ii daduse numele si ratiunea de a exista. El este si organizatorul scolii franceze de sociologie.
Durkheim a recunoscut existenta „antagonismului dintre munca si capital”si a altor contradictii ale capitalismului,dar le-a considerat nu ca fenomene necesare,legice,ci ca fenomene”anormale”,care ar putea fi inlaturate fara transformarea revolutionara a societatii,manifestandu-se astfel ca un apologet al oranduirii burgheze.
Inca din prima sa lucrare,”Despre diviziunea muncii sociale”,Emile Durkheim prezinta cauzele evolutiei societatilor moderne avand in vedere problema organizarii sociale ,propunand o teorie bazata pe „norma”si „sanctiune”,ca premise ale oricarei existente din societate.
Durkheim explica in aceasta lucrare ca diviziunea muncii este sursa solidaritatii sociale,precum si dualitatea fiintei umane in felul urmator:in fiecare din noi exista doua constiinte-una care contine stari personale,care reflecta personalitatea individuala si alta care contine stari comune tuturor indivizilor,simbolizand societatea.
In cea de a doua parte a lucrarii,el explica cauzele diviziunii muncii sociale,spunand ca in societatile arhaice oamenii se pot inlocui usor in munca lor unii cu altii.In cea de-a treia parte a „Diviziunii muncii sociale”,Durkheim pune baza formelor anormaleale diviziunii muncii,acestea fiind:diviziunea muncii anomice,diviziunea muncii prin constrangere,precum si o alta forma anormala.
Una dintre cele mai importante lucrari ale lui Durkheim este cea publicata in anul 1897-„Despre sinucidere”,lucrare in care acesta abordeaza in mod stiintific un fapt social contemporan si anume cresterea frecventei sinuciderilor la sfarsitul secolului al19-lea.In acest sens Durkheim defineste sinuciderea ca „orice caz de moarte rezultat direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ savarsit de victima insasisi despre care aceasta stie ce rezultat va produce”.

In prima parte a lucrarii, autorul descrie factorii extra-sociali. In primul rand se discuta influenta pe care o pot avea cauzele extra-sociale (dispozitia organo-fizica si natura mediului fizic) asupra sinuciderilor. Exista mai multe conceptii, conform carora „sinuciderea constituie prin ea insasi o nebunie speciala” sau ca „sinuciderea ar fi un episod al uneia sau mai multor forme de nebunie, neintalnindu-se la subiectii cu spiritul sanatos”.

Exista patru tipuri de sinucidere care reprezinta speciile cele mai importante (Jousset si Moreau de Tours):
a) Sinuciderea maniaca - se datoreaza halucinatiilor sau conceptiilor delirante. Halucinatia apare brusc, si la fel si tentativa de sinucidere.
b) Sinuciderea melancolica - este legata de o stare generala exagerata de depresie si tristete, care-l determina pe bolnav sa nu mai aprecieze relatiile sale cu oamenii si lucrurile din jur.
c) Sinuciderea obsesiva - nu are un motiv real sau imaginar, ci este cauzata doar de ideea fixa de a muri.
d) Sinuciderea impulsiva sau automata - este la fel de nemotivata ca si cea obsesiva, dar ea apare brusc, si bolnavul nu-i poate rezista.

Sinuciderea nu este nici pe departe o prelungire a starilor psihopatice si ace

asta se poate deduce si din faptul ca tarile cu cei mai putini nebuni au numarul cel mai ridicat de sinucideri. In conditii identice, degeneratul ajunge mai usor la sinucidere decat omul sanatos, dar de spiritul reflexiei libere care il caracterizeaza, biserica protestanta neputand actiona moderator impotriva sinuciderii tocmai pentru ca nu are aceeasi consistenta ca alte religii. Omul ajunge la sinucidere pentru ca societatea aIntr-o etapa urmatoare, se discuta in ce masura rasa ar influenta in vreun fel rata sinuciderilor.
Rasa este un grup de indivizi cu trasaturi comune, ereditare, care au o origine comuna. Teoria conform careia rasa ar fi un factor important al inclinatiei catre sinucidere presupune implicit ca sinuciderea este ereditara, caci in caz contrar nu ar putea avea un caracter etnic. Faptele arata ca daca numarul sinuciderilor in cadrul unui popor sunt mai mari decat in altul, asta nu se datoreaza rasei, ci civilizatiei poporului respectiv.
urkheim evidentiaza doi factori cosmici care ar putea influenta sinuciderea: clima si temperatura sezoniera. S-a dedus ca adevarata cauza a diferentelor ce apar intre popoare, din punct de vedere al sinuciderilor, trebuie gasita in felul in care civilizatia este distribuita in tarile respective si nu in caracteristicile climei.
Actiunea directa a factorilor cosmici nu poate explica variatiile lunare sau sezoniere ale sinuciderilor. Sinuciderile se inmultesc din ianuarie pana in iulie, nu pentru ca soarele exercita o influenta perturbatoare asupra organismului, ci pentru ca viata sociala este mai intensa. Deci, rata sinuciderilor va creste sau va scadea dupa cum viata sociala va fi mai mult sau mai putin activa.

In partea a doua a Sinuciderii, autorul descrie pe rand urmatoarele tipuridesinucidere:
A.sinucidere aegoista
B.sinuciderea altruista
C.sinuciderea anomica

A. Dorind sa explice sinuciderea egoista, Durkheim arata in ce fel actioneaza religia,familia si societatea politica asupra sinuciderii.
Faptele arata ca protestantii furnizeaza mult mai multe sinucideri decat oricare alt cult. Se poate spune ca inclinatia spre sinucidere a protestantismului depinde religioasa din care face parte si-a pierdut coeziunea.
Femeile se sinucid mai putin decat barbatii pentru ca sensibilitatea lor e mai degraba rudimentara. Traind mai mult decat barbatul in afara vietii comune, femeia este mai putin influentata de aceasta, deci societatea ii este mai putin necesara pentruca este mai putin inzestrata cu sociabilitate.
Familia este un mediu puternic protector impotriva sinuciderii, ea protejand cu atat maibinecucatestemaiputernicinchegata.
Se poate concluziona ca sinuciderea variaza invers proportional cu gradul de integrare al gruparilor sociale din care face parte individul.
Omul este dublu, caci omului fizic i se adauga omul social si acesta din urma are nevoie de o societate pe care s-o exprime si pe care s-o serveasca. Stim ca sinuciderea este intamplatoare la copii si se diminueaza la cei in varsta. Explicatia acestui fapt este ca si copilul si batranul reprezinta aproape in intregime omul fizic si nu omul social iar societatea lipseste inca din constiinta primului si incepe sa dispara din constiinta celuilalt.

B. Sinuciderea altruista este un tip de sinucidere contrastant cu precedentul si provine din faptul ca societatea tine omul prea dependent de ea.
Termenul „altruism”, exprima starea in care eul nu-si apartine deloc sie insusi, in care se confunda cu altceva din exteriorul sau.

Sinuciderea altruista imbraca trei forme:
-sinuciderea altruista e obligatorie
-sinuciderea altruista facultativa
-sinuciderea altruista acuta

C.Sinuciderea anomica
Daca sinuciderile sunt sporite de crizele industriale sau financiare, fenomenul nu se datoreaza saracirii, de vreme ce si valurile de prosperitate au aceleasi efecte. Orice zdruncinare a echilibrului favorizeaza sinuciderea si omul isi ia viata cu mai multa usurinta cand structura sociala sufera modificari importante.
Orice fel de anomie atat economica, familiala, in cadrul industriei sau comertului, favorizeaza cresterea ratei sinuciderilor.
In a treia parte a acestei lucrari autorul prezinta cateva consideratii generale despre sinucidere.
Sinuciderea pare intr-un fel sau altul o supapa de siguranta ce poate fi utila. Ea are marele avantaj de a debarasa societatea fara nici un fel de interventie si cat mai simplu posibil de un anumit numar de subiecti inutili si daunatori.
In raport cu sinuciderea, omuciderea se manifesta in situatii diferite: acolo unde omuciderea este foarte raspandita, ea ofera imunitate contra sinuciderii; daca razboaiele determina o scadere a numarului sinuciderilor, numarul omuciderilor creste si la fel se intampla si cu furturile si escrocheriile; sinuciderea este un fenomen mai degraba urban decat rural, dar situatia omuciderii este inversa; daca sinuciderile sunt mai frecvente in randul protestantilor, omorurile sunt mai des intalnite la catolici; viata de familie are o actiune moderatoare asupra sinuciderii, dar stimuleaza mai degraba omorul.
Sinuciderea este de fapt o adevarata sinteza a multor studii ce au contribuit la realizarea ei.
Acest lucru nu se datoreaza in exclusivitate starii sale

Bibliografie
1. Durkheim, Emile (2001). Diviziunea muncii sociale, Bucuresti, Editura Albatros
2. Durkheim, Emile (1993). Despre sinucidere, Iasi, Institutul European
3. Durkheim, Emile (1995). Formele elementare ale vietii religioase, Iasi, Editura Polirom
4. Durkheim, Emile (1980). Educatie si sociologie, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica
5. Stoica, Stelian (1969). Etica durkheimista, Bucuresti, Editura Stiintifica.

Copyright © Contact | Trimite document