1.Continutul , factorii si clasificarea cheltuielilor
de productie
Procesul de productie si desfacere a bunurilor materiale, necesita
consumuri de munca materializata si munca vie , care in expresie
valorica poarta denumirea de cheltuieli . Totalitatea cheltuielilor
efectuate de in-treprindere pentru producerea de bunuri materiale
, efectuarea de lucrari si prestarea de servicii , poarta denu-mirea
de costul productiei , lucrarilor sau serviciilor .
In vederea organizarii corespunzatoare a evidentei cheltuielilor
de productie si a calculatiei costurilor tre- buie cunoscute mai
multe elemente , care sunt in acelasi timp si factori importanti
in organizarea contabilitati , cum sunt :
- importanta productiei si destinatia acesteia ;
- cheltuielile , clasificate dupa criterii ;
- felurile calculatiei ;
- metode de calculatie a costurilor ;
- ordinea de efectua
Cunoasterea criteriilor de clasificare a cheltuielilor are o mare
importanta pentru organizarea evidentei cheltuielilor si a calculatiei
costurilor . Clasificarea cheltuielilor se face dupa mai multe criterii
, astfel :
a) In functie de fazele mari ale circuitului mijloacelor economice
din intreprindere , cheltuielile se clasifica , astfel : cheltuieli
de aprovizionare , cheltuieli de productie , cheltuieli de desfacere
.
b) Dupa natura si , respectiv , dupa continutul lor economic cheltuielile
se clasifica in cheltuieli cu munca materializata si cheltuieli
cu munca vie .
Cheltuielile cu munca materializata sunt cele referitoare la : consumurile
de materie prima si materiale consumabile , consumurile de obiecte
de inventar , consumurile de energie si apa , amortizarea imobilizarilor
.
Cheltuielile cu munca vie sunt cele cu : salariile , impozitele
, si contributiile la asigurarile si protectia sociala suportate
de intreprindere .
c)Dupa componenta (omogenitatea sau neomogenitatea ) lor , cheltuielile
se clasifica in : cheltuieli simple si cheltuieli complexe .
Cheltuielile simple sunt acelea formate dintr-un singur element
de cheltuiala , ca de exemplu : salariile, amortizarea , cheltuielile
cu materiile prime, energia .
Cheltuielile complexe sunt acelea care nu au continut omogen fiind
formate din mai multe elemente de cheltuieli simple , cum sunt :
cheltuielile comune sectiilor , cheltuieli generale de administratie.
d) Dupa modul de identificare si repartizare in costul productiei
, cheltuielile se clasifica in : cheltuieli directe si cheltuieli
indirecte
Cheltuielile directe sunt acelea care se identifica de la inceput
, din momentul efectuarii lor , pe obiecte de calculatie .
Cheltuielile indirecte sunt acelea care nu se identifica de la inceput
pe obiecte de calculatie . In momen- tul efectuarii lor ele se evidentiaza
in conturi separate de cheltuieli indirecte , de unde la sfarsitul
perioadei de gestiune, cand se face calculatia costurilor se repartizeaza
pe obiecte de calculatie pe baza unor cote procentuale
e) In functie de momentul efectuarii si cel al includerii in costul
productiei , cheltuielile se impart in : cheltuieli curente si cheltuieli
efectuate in avans ( anticipate )
Cheltuielile efectuate in avans sunt cele care se efectueaza in
perioada curenta , dar care privesc perioa-dele viitoare de gestiune,
introducandu-se esalonat in costul productiei , cum sunt : cheltuieli
cu chiriile ,cu abo- namentele cu reparatiile efectuate in avans
.
f) In functie de raportul dintre volumul cheltuielilor si volumul
fizic al productiei fabricate , chel-tuielile se impart in : cheltuieli
variabile si cheltuieli fixe sau cheltuieli conventional –constante
.
Cheltuielile variabile sunt cele care isi modifica volumul corespunzator
modificarii volumului fizic al productiei obtinute . De exemplu
: consumurile de materii prime , materiale consumabile , energie
, apa .
Cheltuielile fixe sunt acelea a caror marime ramane , relativ neschimbata
, sau se modifica in functie de cresterea sau scaderea productiei
obtinute in marimi nesemnificative . De exemplu : cheltuielile cu
amortizarea imobilizarilor , cu chiriile platite , cu salariile
personalului administrativ si de conducere .
2. Notiunea , importanta si sfera de cuprindere a calculatiei in contabilitate
Calculatia ca procedeu a metodei contabilitatii reprezinta un
ansamblu de operatii matematice utilizate pe tot parcursul ciclului
de prelucrare a datelor si informatiilor furnizate de contabilitate
, incepand cu prelucra-rea documentelor primare si incheind cu calculul
rezultatelor financiare si al indicatorilor de eficienta economi-ca
din unitatile patrimoniale
Calculele economice isi gasesc o larga aplicabilitate in toate lucrarile
cu caracter contabil . Astfel , cal-culatia se utilizeaza la valorizarea
bunurilor economice in documente primare pentru inregistrarea acestora
in conturi , la stabilirea rulajului , totalului sumelor si soldurilor
conturilor , cu ocazia intocmiri balantei de verifi-care si in lucrarile
de inventariere a patrimoniului unitatilor economico-sociale , la
intocmirea bilantului conta-bil si a contului de rezultate , la
analiza situatiei economico-financiare a unitatilor patrimoniale
, avand deci legaturi stranse cu toate procedeele metodei contabilitatii
.
Prin intermediul calculatiei se determina indicatorii economico-financiari
de caracterizare a activitatii unitatilor patrimoniale , cum ar
fi de exemplu :marimea diferitelor surse de finantare stabile aflate
la dispozitia unitati –capitalurile proprii, provizioanele
pentru riscuri si cheltuieli asimilate capitalurilor proprii , diverse
ca-tegorii de imprumuturi si alte surse cu durata de finantare mai
mare de un an ; marimea imobilizarilor necorpo-rale , corporale
si financiare ; valoarea de intrare in patrimoniu a mijloacelor
fixe ,amortizarea mijloacelor fi-xe si a altor imobilizari ; nivelul
stocurilor si productiei in curs de executie; costurile preturile
si valorile de in-trare, respectiv de iesire in si din patrimoniu
a stocurilor ;marimea datoriilor si creantelor unitatii patrimoniale
fata de furnizori ,clienti , personalul ei , asigurarile sociale
, bugetul statului , asociati , actionari , diversi debi-tori si
creditori , alte persoane fizice sau juridice ; valoarea titlurilor
de plasament , a disponibilitatilor in con-turi la banci si in casa
,creditele bancare pe termen scurt si a altor valori de trezorerie
care apartin unitatii patri-moniale ; nivelul cheltuielilor , veniturilor
si rezultatelor financiare ; costurile , tarifele si preturile produselor
lucrarilor si serviciilor ;cheltuieli de circulatie ,preturile cu
amanuntul ale marfurilor , precum si alti indicatori economico-financiari
ai unitatii patrimoniale .
Desi este prezenta in toate etapele ciclului contabil de prelucrare
a datelor , domeniul prioritar de utili-zare a calculatiei il reprezinta
totusi calculul costurilor de productie , unde se parcurg toate
etapele incepand cu colectarea cheltuielilor pe obiecte de calculatie
sau locuri de cheltuieli ,in functie de posibilitatile de identifi-care
a acestora , repartizarea cheltuielilor de pe locuri pe obiecte
, determinarea cantitativa si valorica a produc-tiei in curs de
executie , acolo unde este cazul , calculul costului efectiv al
productiei finite ,in functie de metoda de calculatie utilizata
de unitatea respectiva , compararea acestuia cu costul prestabilit
si determinarea abaterilor
3. Felurile si formele calculatiei costurilor
In activitatea practica din intreprinderi se intalnesc mai multe
feluri de calculatii ale costurilor , fapt pentru care se clasifica
dupa mai multe criterii ,astfel :
1) Din punctul de vedere al momentului elaborarii calculatiilor
in raport de procesele si fenomenele eco-nomice la care se refera
, acestea sunt de doua feluri , si anume : antecalculatiile si postcalculatiile
.
Antecalculatia , sau calculatia de deviz , este aceea care se face
inainte de efectuarea operatiunilor si proceselor economice si care
are ca scop determinarea unor indicatori ai programului de productie
si ai bugetului de venituri si cheltuieli .In categoria antecalculatiilor
se cuprind : calculatiile de proiect , calculatiile de deviz calculatiile
de buget sau de plan ,calculatiile standard sau normative .
Postcalculatia sau calculatia efectiva este aceea care se face dupa
ce au avut loc operatiile si procesele economice si are drept scop
stabilirea indicatorilor economici efectivi ai intreprinderii pentru
a controla modul si masura in care s-au realizat previziunile prevazute
in antecalculatii.. Postcalculatiile pot fi, la randul lor , im-partite
in trei categori :
-calculatii contabile , sunt acelea care se bazeaza pe datele contabilitatii,
iar indicatorii pe care ii determina se exprima in marimi absolute
; stabilirea lor se face pe baza meto-dologiei contabile.
-calculatii statistice , sunt acelea care au la baza datele furnizate
de evidenta statistica , iar indicatorii stabiliti au la baza o
metodologie proprie statisticii si se pot exprima atat in marimi
absolute cat si in marimi relative .
-calculatii de analiza si control ale activitati economico-financiare
a unitatii patrimoni-ale , sunt acelea care au la baza date furnizate
atat de contabilitate cat si de statistica si se elaboreaza dupa
o metodologie proprie analizei si controlului , putandu-se exprima
atat in marimi absolute , cat si in marimi relative .
2)Dupa sfera de cuprindere a elementelor structurale ale indicatorilor
economico-financiari in continutul acestora , calculatiile se impart
in : totale si partiale .
Calculatiile totale sunt acelea care iau in considerare la stabilirea
indicatorilor economico-financiari toa-te elementele structurale
ale acestora , motiv pentru care se mai numesc si calculatii complete.
Exemplu: calcu-lul costului complet al productiei fabricate prin
luarea in considerare a tuturor cheltuielilor de productie si desfacere
ocazionate de fabricarea si vanzarea unui anumit produs .
Calculatiile partiale sunt acelea care iau in considerare la determinarea
indicatorilor economico-finan-ciari , numai o parte din elementele
structurale ale acestora , limitand deci continutul lor numai la
anumite ele-mente , in functie de scopul urmarit , motiv pentru
care se mai numesc si calculatii limitative . Exemplu : calculul
costului de productie prin luare in considerare numai a unei parti
din cheltuielile de productie si anume a cheltuielilor directe si
a celor indirecte de productie ocazionate de fabricarea unui anumit
produs .
3) Din punct de vedere al intervalului de timp la care se intocmesc
, pot fi : calculatii periodice si calcu-latii neperiodice .
Calculatiile periodice sunt acelea care se intocmesc la intervale
de timp egale . Exemplu : calculatiile de buget sau de plan , calculatiile
standard care se intocmesc anual .
Calculatiile neperiodice sunt acelea care se intocmesc la intervale
inegale de timp . In aceasta categorie se cuprind , in general ,
o serie de postcalculatii , dar si antecalculatiile de proiect si
de deviz .
In ceea ce priveste costul productiei , acesta in functie de etapele
de formare si de includere a diferitelor elemente de cheltuieli
, poate fi :
· COST DE SECTIE , format din cheltuieli directe plus cheltuieli
comune sectiei ;
· COST DE UZINA , format din costul de sectie plus cheltuieli
generale de administratie ;
· COST COMPLET (comercial ) , format din costul de uzina
plus cheltuieli de desfacere .
Costurile de productie in functie de obiectul de calculatie pot
fi : cost pe grupe de produse sau pe feluri ale acestora si cost
pe comenzi si in cadrul acestora pe : sectii , ateliere , faze de
fabricatie si pe unitati de masura .
Pentru evidenta si calculatia costurilor productiei se utilizeaza
diferite metode si procedee de calculatie , cum sunt :
· Metoda globala , sau simpla ;
· Metoda pe faze de fabricatie ;
· Metoda pe comenzi .
Metoda globala consta in colectarea intr-un singur cont a tuturor
cheltuielilor facute intr-o perioada de gestiune , care la sfarsitul
perioadei se impart la cantitatea de produse fabricate , exprimate
in unitati naturale (bucati , kg , tone , etc ) si astfel se obtine
costul pe unitatea de produs . Aceasta metoda se aplica in intreprin-derile
care fabrica un singur produs : energie electrica , abur , carbune
.
Metoda pe faze consta in evidentierea cheltuielilor de productie
pe fazele prin care trec produsele in pro-cesul de fabricatie ,
de la operatii de prelucrare a materiilor prime , pana la obtinerea
produsului finit . Prin insu-marea cheltuielilor din toate fazele
se obtin cheltuielile totale , care impartite la cantitatea de produse
obtinute se obtine costul productiei . Aceasta metoda se aplica
in productia de masa unde materiile prime trec prin diferite faze
succesive de prelucrare . De exemplu , in prelu
Pentru ca o calculatie a costurilor sa fie cat mai exacta si sa
urmareasca mai usor cheltuielile trebuie sa se tina seama de mai
multe principii teoretice si metodologice :
· Determinarea obiectului calculatiei reprezinta punctul
de plecare in organizarea calculatiei si este delimitat prin elementul
pentru care se efectueaza calculatia . Acesta difera in raport de
particularitatile si organizarea proceselor economice sau a activitatilor
care necesita calculatia respectiva . Cunoasterea obiectului calculatiei
are importanta deosebita in scopul determinarii volumului cheltuielilor
pe care le ocazioneaza o anumita entitate pentru care se calculeaza
costul .
· Alegerea metodei de calculatie reprezinta o problema cu
implicatii deosebite in determinarea continu-tului si exactitatii
indicatorului care constituie obiect de calculatie . Astfel , pentru
calculul costului pro-ductiei fabricate , de exemplu , se pot utiliza
diverse metode in functie de particularitatile tehnologiei si organizarii
productiei , de continutul costului unitar al productiei , de obiectivele
urmarite in activitatea de conducere a procesului de productie .
· Organizarea calculatiei contabile in concordanta cu celelalte
forme de calculatie economica (pre-vizionala si statistic ) este
un principiu care asigura compatibilitatea intre datele previzionale
si cele furnizate de contabilitate si statistica , precum si un
continut unitar indicatorilor respectivi . Potrivit aces tui principiu
, datele furnizate de diferitele componente ale sistemului informational
economic se pot centraliza pentru calculul , analiza si controlul
indicatorilor respectivi pe intreprinderi , ramuri si pe in- treaga
economie nationala intrucat ele se determina in mod unitar in cadrul
fiecareia dintre componente le mentionate si la nivelul fiecarei
structuri organizatorice a economiei nationale .
· Delimitarea pe feluri de activitati a indicatorilor economico-financiari
care fac obiectul calculatiei Potrivit acestui principiu , este
necesar ca datele si informatiile furnizate de contabilitate sa
fie delimita-te si localizate pe feluri de activitati , iar urmarirea
si determinarea indicatorilor economico-financiari sa se faca in
aceeasi structura .Astfel , indicatorii respectivi trebuie sa cuprinda
numai date care se refera la o anume activitate .
· Delimitarea in timp a datelor si informatiilor pe baza
carora se calculeaza indicatorii economico-financiari prezinta improtanta
deosebita pentru aprecierea activitatii fiecarei perioade de gestiune
si , respectiv , exercitiu financiar . Potrivit acestui principiu
, datele si informatiile care stau la baza calcu-larii unui anumit
indicator trebuie sa provina numai din perioada la care se refera
indicatorul in cauza pentru a caracteriza cu exactitate fenomenele
la care se refera .
· Delimitarea in spatiu sau pe locuri de cheltuieli a datelor
si informatiilor care stau la baza calcu-larii indicatorilor economico-financiari
.Acest principiu consta in delimitarea datelor si informatiilor
contabile pe principalele procese la care se refera corespunzator
sectoarelor de activitate in care se realizeaza functiile de baza
ale intreprinderii : aprovizionare , productie , desfacere si administratie
si conducere .
5 . Calculatia efectiva a costurilor de productie
Calculatia efectiva a costurilor de productie se bazeaza pe datele
din conturile in care au fost colectate cheltuielile ocazionate
de fabricarea productiei .Etapa finala a calculatiei o constituie
calcularea costului efectiv al productiei si decontarea acesteia
.Calculatia costurilor efective se face la sfarsitul perioadelor
de gestiune , de regula lunar .
In scopul includerii in costul productiei a tuturor cheltuielilor
si asigurari exactitatii acestuia , se impu-ne ca lucrarile de calculatie
sa se execute intr-o anumita ordine de succesiune , astfel :
v Inregistrarea cheltuielilor in conturile de cheltuieli directe
si indirecte ;
v Repartizarea cheltuielilor activitatilor auxiliare asupra activitatii
de baza si asupra altor activitati auxiliare ;
v Repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor de productie
si generale de administratie in costul productiei fiecarei sectii
, pe comanda sau produs in parte ;
v Determinarea si repartizarea productiei in curs de executie si
scaderea acesteia din totalul cheltuie-lilor , determinandu-se astfel
costul produselor principale ;
v Calcularea costului efectiv al produselor finite principale ,
pe unitatea de calculatie , compararea lor cu costurile prestabilite
si determinarea diferentelor de pret ;
v Repartizarea cheltuielilor de desfacere in vederea determinarii
costului complet al productiei .
6 . Sistemul informational contabil al cheltuielilor de
productie si de calculatie a costurilor in contabilitatea de gestiune
Subsistemul de documente privind cheltuielile de productie cuprinde
aceleasi documente primare din subsistemul de documente al cheltuielilor
, intrucat pentru calcularea costurilor in contabilitatea de gestiune
se preiau datele certe din contabilitatea financiara a intreprinderii
.
Subsistemul conturilor de gestiune
Contabilitatea cheltuielilor de productie si de calculatie a costurilor
se organizeaza in contabilitatea de gestiune , utilizand conturile
din clasa 9 “Conturi de gestiune “.
Contabilitatea de gestiune interna are ca obiect circuitul patrimonial
intern , descriind procesele interne transformatoare , proprii activitatii
intreprinderii . Ea asigura informatia privind cheltuielile si veniturile
pe fie-care purtator de valoare – obiect de calculatie : produs
, lucrare , serviciu , precum si pe locuri de cheltuieli : sectii
, sectoare , ferme , ateliere .
In acest scop trebuie luate masuri organizatorice de structurare
si codificare a contabilitatii in functie de specificul intreprinderii
. Pornind de la situatia existenta , structurarea cheltuielilor
se face astfel :
Ø Pentru activitatea de baza : pe locuri de cheltuieli (sectii
, ateliere )si pe purtatori de costuri (pro-duse , faze , comenzii
) , iar structura costului este facuta pe elemente de cheltuieli
.
Ø Pentru activitatea auxiliara : pe locuri de cheltuieli
, respectiv , pe sectii auxiliare cu productie omogena , cum sunt
:serviciul de transport , centrala electrica , centrala termica
, centrala de apa , si pe sectii auxiliare cu productie neomogena
, cum sunt : atelierul de reparatii , atelierul de scularie , iar
in cadrul acestora pe purtatori de costuri , respectiv , pe produse
obtinute : energie electrica , apa , abur , servicii
Ø La activitatea comuna , cheltuielile sunt identificate
numai pe loc generator de cheltuieli ( sectie ).
Ø La activitatea de administratie si conducere , cheltuielile
sunt identificate numai la nivelul gene-ral al intreprinderii .
Conturile din clasa 9 “Conturi de gestiune “ aplicate
la aceste structuri se desfasoara pe urmatoarele grupe :
90 “Decontari interne “
92 “Conturi de circulatie “
93 “Costul productiei “
Grupa 90 “Decontari interne “ cuprinde urmatoarele
conturi sintetice de gradul I :
901 “ Decontari interne privind cheltuielile “
902 “ Decontari interne privind productia obtinuta “
903 “ Decontari interne privind diferentele de pret “
Contul 901 “ Decontari interne privind cheltuielile “
este utilizat pentru evidentierea decontarilor , respec-tiv , a
consumurilor de factori in procesul de productie pe genuri de activitati
: activitatea de baza , auxiliara , comuna , generala si de desfacere
, precum si pe elemente primare consumate . Are functie contabila
de cont bifunctional .Se crediteaza in timpul perioadelor de gestiune
prin debitul conturilor de cheltuieli (921,922,923, 924,925 )si
se debiteaza la sfarsitul perioadei de gestiune prin creditul conturilor
931 “Costul productiei obtinute “ si 903 “Decontari
interne privind diferentele de pret “ .
Contul sintetic 901 “ Decontari interne privind cheltuielile
“ se poate desfasura in analitice pe elemente primare consumate
, respectand structura clasei 6 “Cheltuieli “ , din
contabilitatea financiara , astfel :
ü 901.600 “Decontarea cheltuielilor cu materiile prime
“
ü 901.601 “Decontarea cheltuielilor cu materialele consumabile
“
ü 901.602 “Decontarea cheltuielilor cu obiectele de inventar
“
ü 901.611 “Decontarea cheltuielilor cu intretinerile
si reparatiile “
ü 901.605 “Decontarea cheltuielilor cu energia si apa
“
ü 901.626 “Decontarea cheltuielilor postale si taxelor
de telecomunicatii “
ü 901.627 “Decontarea cheltuielilor bancare si asimilate
“
ü 901.641 “Decontarea cheltuielilor cu remuneratiile
personalului “
ü 901.645 “Decontarea cheltuielilor cu asigurarile si
protectia sociala “
ü 901.681 “Decontarea cheltuielilor de exploatare privind
amortizarile si provizioanele “
Contul 902 “ Decontari interne privind productia obtinuta
“ este utilizat pentru evidentierea decontarilor interne privind
costul productiei obtinute in timpul perioadei si stabilirea diferentelor
de pret favorabile sau nefavorabile . Are functia contabila de cont
bifunctional . Se crediteaza in timpul lunii cu ocazia obtinerii
pro-duselor finite in corespondenta cu contul 931 “Costul
productiei obtinute “ si 903 “ Decontari interne privind
diferentele de pret “ . Se debiteaza la sfarsitul lunii in
corespondenta cu conturile de calculatie (921 , 922 , 923, 924 ,
925 ) , precum si cu 933 “Costul productiei in curs de executie
“ . Contul 902 se desfasoara in conturi ana-litice pe feluri
de productie obtinute (A , B , C , …N ) .
Contul 903 “ Decontari interne privind diferentele de pret
“este utilizat pentru evidentierea diferentelor de pret calculate
la sfarsitul lunii , intre costul efectiv al productiei obtinute
si costul prestabilit cu care au fost inre-gistrate produsele in
momentul obtinerii . Are functia conntabila de cont de activ si
indeplineste si functia de cont rectificativ al costului de inregistrare
al produselor .Se debiteaza la sfarsitul lunii in corespondenta
cu con-tul 902 “Decontari interne privind productia obtinuta
“ si se crediteaza in corespondenta cu contul 901 “De-contari
interne privind cheltuielile “ Contul 903 se desfasoara in
conturi analitice pe feluri de productie obtinute.
Diferentele de pret rezulta din compararea costului efectiv al produselor
obtinute si cel prestabilit cu care au fost evidentiate in momentul
obtinerii . Acestea pot fi diferente favorabile daca costul efectiv
este mai mic decat cel prestabilit si se inregistreaza in rosu sau
in negru dar incadrate in chenar . Diferentele nefavorabile se obtin
atunci cand costul efectiv este mai mare decat cel prestabilit si
se inregistreaza in negru .
Grupa 92 “Conturi de calculatie “ cuprinde urmatoarele
conturi sintetice de gradul I :
921 “ Cheltuielile activitatii de baza “
922 “ Cheltuielile activitatii auxiliare “
923 “Cheltuieli indirecte de productie “
924 “Cheltuieli generale de administratie “
925 “Cheltuieli de desfacere “
Aceste conturi sunt utilizate pentru evidentierea cheltuielilor
pe feluri de activitati si in cadrul acestora pe obiecte de calculatie
, precum si pentru calcularea costurilor .Au functie contabila de
conturi de activ . Se debiteaza in timpul lunii cu cheltuielile
efectuate in corespondenta cu contul 901 “ Decontari interne
privind cheltu-ielile “ . Se crediteaza la sfarsitul lunii
pentru decontarea cheltuielilor efective pe feluri de produse sau
activitati, in corespondenta cu conturile 902 “Decontari interne
privind productia obtinuta “ si 933 “Costul productiei
in curs de executie “.
Grupa 93 “Costul productiei “ cuprinde urmatoarele conturi
sintetice de gradul I :
931 “ Costul productiei obtinute “
933 “ Costul productiei in curs de executie “.
Contul 931 “ Costul productiei obtinute “ este utilizat
pentru evidentierea productiei obtinute constand in produse finite
, semifabricate , lucrari executate si servicii prestate . Are functie
contabila de cont de activ.
Se debiteaza in timpul lunii cu ocazia obtinerii de produse , lucrari
si servicii in corespondenta cu contul 902 si se crediteaza la sfarsitul
lunii prin debitul contului 901 “ Decontari interne privind
cheltuielile “ .
Contul 933 “ Costul productiei in curs de executie “
are functie contabila de cont de activ. Se debiteaza la sfarsitul
lunii prin creditul conturilor de calculatie ( 921 , 922 , 923 ,
924 ) si se crediteaza in corespondenta cu contul 902 “Decontari
interne privind productia obtinuta “ .
