BAZELE TEORETICE ALE CONTABILITATII DECONTARILOR CU PERSONALUL - referat



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre: BAZELE TEORETICE ALE CONTABILITATII DECONTARILOR CU PERSONALUL

BAZELE TEORETICE ALE CONTABILITATII DECONTARILOR CU PERSONALUL

SALARIZAREA

1.Analiza sistemului de calcul, evidenta si control a salariilor

Drepturile de personal – reprezinta drepturile banesti si în natura cuvenite
personalului pentru munca prestata.
Marimea salariilor se stabileste prin negocieri colective sau,dupa caz, individuale între persoanele juridice sau fizice.
Fiecare unitate patrimoniala îsi stabileste prin contract colectiv de munca propriul sistem de salarizare care include: sistemul tarifar, sistemul de sporuri, formele de salarizare , formele de premiere, alte elemente de salarizare.
Salariile individuale se stabilesc prin contract individual de munca, aplicând sistemul de salarizare fixat în contractul colectiv de munca.
Persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat nu pot negocia si
stabilii salariul tarifar prin contractul indi



vidual de munca sub salariul tarifar
minim pe tara, care este fixat prin norme legale pentru un program de lucru de 170 de ore, în medie, pe luna, caruia îi corespunde un anumit nivel de salariu
tarifar orar minim pe tara.
Formele de salarizare practicate de o unitate patrimoniala care foloseste personal
salariat pot fi: acordul direct, acordul indirect, salarizarea pe baza de tarife sau
cote procentuale din veniturile realizate.
Acordul direct sau indirect se aplica individual sau colectiv. Forma de salarizare
care se utilizeaza la fiecare loc de munca este cea prevazuta în contractul
colectiv de munca încheiat la nivelul fiecarei unitati.
Salariul cuprinde salariul de baza, sporurile si adaosurile la acestea.
Sistemul de sporuri la salariul de baza este format din:
· Sporuri pentru conditii grele de munca cum sunt: sporuri pentru conditii
grele , periculoase, nocive sau penibile de munca;
· Sporuri pentru orele lucrate peste programul normal de lucru si lucrul în
zilele libere si sarbatorile legale. Prin contractul colectiv de munca sau
contractul individual de munca se nominalizeaza fiecare fel de spor si se
mentioneaza daca face parte sau nu din salariul de baza.
· Sporuri pentru vechime în munca ,
· Sporuri pentru lucrul în timpul noptii;
· Sporuri pentru exercitarea unei functii suplimentare;
Prin contractul colectiv de munca se poate preciza si acordarea “ sporului de fidelitate fata de intreprindere” în functie de vechimea în aceeasi unitate si
rezultatele obtinute în munca.
In contractul colectiv de munca sau in contractul individual de munca se
nominalizeaza fiecare spor si se mentioneaza daca face parte sau nu din salariul de baza.
Ca adaosuri la salariul de baza sunt considerate:
· Premiile acordate din fondul de premiere constituit pe seama fondului de
salarii;
· Cota – parte din profit ce se repartizeaza salariilor;
· Alte adaosuri.
Fiecare societate comerciala isi stabileste sistemul propriu de norme de munca si
normative de personal.
Normele de munca pot fi exprimate si sub forma de norme de timp, norme de
productie, sfera de atributii sau alte forme corespunzatoare specificului activitatii.
In afara drepturilor pentru munca prestata (salarii), salariatii beneficiaza si de alte
drepturi de personal acordate in baza normelor legale si a contractelor de munca ,
cum sunt indemnizatii pentru concediul de odihna, stimulente si premii de orice fel, care se platesc din fondul de salarii; indemnizatii de asigurari sociale suportate de unitati din fondul de salarii sau din bugetul asigurarilor sociale; alte
drepturi de personal.
Salariul – reprezinta dreptul cuvenit personalului ca plata a muncii prestate.
Salariile acordate personalului constituie pentru unitatea care efectueaza plata o
cheltuiala de exploatare la nivelul salariilor brute impozabile.
Salariul brut impozabil cuprinde salariul brut de baza la care se adauga sporurile;
indemnizatiile si alte adaosuri de acest fel, compensarile si indexarile primite ca
urmare a cresterii preturilor si tarifelor; avantajele in natura.
Indexarea reprezinta suma rezultata din aplicarea unui procent la salariu de baza;
compensarea reprezinta o suma fixa ce se acorda indiferent de marimea salariului
Avantajele in natura reprezinta o parte a remuneratiei care nu este varsata sub
forma baneasca ci sub forma de bunuri si servicii.
Principalele retineri din salariu sunt: impozitul pe salariu; contributia salariatilor
pentru pensia suplimentara; contributia personalului la asigurarile sociale si de
sanatate , avansurile banesti si avantajele in natura acordate; retineri din valori
datorate tertilor sub forma de chirii; cumparari cu plata in rate, alte retineri din
salariu.
Retinerile din salariile personalului reprezantand chirii; cumparari cu plata in rate
sau alte obligatii opozabile salariatilor si datorate tertilor se efectueaza ca urmare
a existentei unor relatii contractuale sau a unor titluri executorii.
2.Prezentarea sistemului de salarizare
Prin incheierea unui contract individual de munca, persoana incadrata in munca are dreptul, pentru munca prestata in conditiile prevazute in contract la un salariu
cuvenit la incheierea contractului (Art. Din legea salarizarii nr.14/1991).
Conform art.4, alin 1 din Legea salarizarii, sistemul de salarizare pe baza caruia se fixeaza salariile individuale se stabileste in raport cu forma de organizare
a unitatii, modul de finantare si caracterul activitatii.
Ca regula generala, sistemul de salarizare se stabileste prin negocieri colective intre persoanele juridice care angajeaza si reprezentatii salariatilor, in functie de
posibilitatile financiare ale persoanei juridice care angajeaza.
In cazul unitatilor cu numar redus de personal, unde nu exista obligatia unui contract colectiv de munca, salariile individuale se stabilesc direct prin negociere,
intre cel ce angajeaza si cel angajat. In acelasi mod se procedeaza si in cazul
angajarii personalului de catre persoanele fizice.
Fac exceptie de la aceasta regula sistemele de salarizare pentru personalul unitatii
finantate integral sau partial de la bugetul de stat sau bugetele locale, care se
stabilesc astfel:

a) Pentru personalul unitatilor bugetare de catre Guvern, cu consultarea sindicatelor. Sistemul de salarizare stabilit pentru unitatile bugetare si institutiile
publice cu venituri extrabugetare, care nu se incadreaza in prevederile O.G. nr.14
/ 1998 privind utilizarea veniturilor realizate de institutiile publice finantate integral din venituri extrabugetare.

b) Pentru personalul autoritatilor legislative, executive si judecatoresti, de catre
Parlament, prin lege.

c) In acelasi mod ca la unitatile bugetare se stabileste si sistemul de salarizare
pentru personalul regiilor cu specific deosebit, nominalizate de Guvern, la care
cea mai mare parte a veniturilor o formeaza transferurile de la bugetul de stat .

In cazul institutiilor finantate integral sau partial de la bugetul de stat sunt situatii
reglementate, prin acte normative , in care suma cuvenita pentru munca prestata
se stabileste prin negociere directa, dar aceasta se refera numai la colaboratorii
externi cu care se incheie conventii civile si care au calitatea de salariat.
Salariul de baza, fiind stabilit in raport cu sarcinile de munca ce revin postului de lucru, tine seama de pregatirea profesionala necesara realizarii acestor sarcini.
Ca urmare , in cazul in care o persoana are o calificare superioara postului de
lucru ,tine seama de pregatirea profesionala necesara realizarii acestor sarcini. Ca
urmare, in cazul in care o persoana are o calificare superioara postului de lucru pe
care este incadrata, acesta nu are posibilitatea sa-si valorifice integral pregatirea
pe care o are , iar stabilirea salariului de baza se va avea in vedere pregatirea
profesionala ceruta pentru postul respectiv si nu pregatirea pe care a dobandit-o.
In institutiile publice se utilizeaza un sistem de stabilire a salariilor de baza care
permite atat determinarea salariilor de baza pentru fiecare salariat, intre limitele
prevazute la fiecare , cat si o reglare a sistemului in functie de inflatie.
In acest scop, sistemul care a fost aprobat prin Legea nr. 154/1998 a introdus, pentru determinarea limitelor de salarii pe functii, unele notiuni care nu au mai
fost utilizate in legislatia muncii si anume:

a) Valoare de referinta universala, care se exprima in lei si care este baza unica de determinare a valorii de referinta proprie fiecariu sector de activitate bugetara.
Prin modificarea valorii de referinta universala in vederea acordarii unei
majorari generale de salarii sau a indexarii salariilor in raport cu cresterea
preturilor de consum, se obtine o majorare in aceeasi proportie a tuturor salariilor

a) Indicatorii de prioritate intersectoriala, exprimati in procente, diferentiati
pe domenii de activitate. Prin schimbarea valorii indicatorului de prioritate
intersectoriala se modifica salariile numai in domeniul de activitate la care
se refera indicatorul respectiv.

b) Valori de referinta vectoriala, exprimate in lei, rezultate din inmultirea
valorii de referinta universala cu indicatorii de prioritate intersectoriala.
Aceste valori sunt utilizate ca baza de calcul pentru configurarea grilelor
de intervale specifice domeniului de activitate respective si pentru stabilirea
salariilor de baza corespunzatoare grilelor de salarizare specifice.

d) Grila de intervale pentru stabilirea salariilor de baza pentru functiile specifice fiecarui sector de activitate.
Grilele de intervale sunt stabilite pe domenii de activitate.
Nivelurile salariilor de baza ce corespund grilelor de intervale rotunjite la
1000 lei in favoarea salariatilor se calculeaza de ordonatorii principali de credite, pe baza elementelor prevazute de lege. Salariile astfel calculate sunt in suma
bruta si se impoziteaza potrivit legii.
Pentru functiile de conducere, salariul de baza este cel corespunzator functiei
de executie, gradului sau treptei profesionale, la care se adauga o indemnizatie de
conducere stabilita pe baza de procente din salariul de baza, diferentiata in raport cu complexitatea corespunzatoare ce revine functiei de conducere.
Indemnizatia de conducere face parte din salariul de baza.
La determinarea salariului de baza pentru salariatii din institutiile publice , un rol
important il joaca evaluarea competitiei si performantei profesionale.
Persoanele care ocupa functii de demnitate publica au dreptul, potrivit Legii nr.154/1998 la o indemnizatie lunara care reprezinta unica forma de remunerare a
activitatii pe care o desfasoara.

In categoria functiilor de demnitate publica alese au fost cuprinse urmatoarele
functii:
1. Presedintele Romaniei
2. Senatorii si deputatii (inclusive functiile de conducere din Parlament ocupate de senatori si deputati)
3. Primarii si viceprimarii, presedinti si vicepresedinti ai comisiilor judetene
si consilierii in consiliile judetene locale.

In categoria functiilor de demnitate publica numite au fost cuprinse urmatoarele
functii:
1. Functiile de conducere din autoritatea executiva (prim-ministru, ministru de stat, ministru secretar de stat , subsecretar de stat, secretar general si secretar general adjunct al guvernului, prefect si subprefect)
2. Functiile de conducere din institutiile autoritatii legislative (Curtea Suprema de Justitie , Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie)
3. Functiile de conducere din alte institutii ale statului (Curtea Constitutionala
Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, Consiliul
Concurentei).

Indemnizatia lunara acordata persoanelor care ocupa functii de demnitate publica
reprezinta unica forma de remunerare a activitatii acestora, corespunzatoare
functiei.

Salariul de baza pentru personalul din unitatile economice

In sectorul concurential, sistemele salariilor de baza fiind, de regula, rezultatul unor negoceri colective sunt foarte diferite de la un agent economic la altul, in
functie de obiectivele urmarite de acestia si de raportul de forte dintre cei doi
parteneri sociali.
In unele sisteme de

salarizare se stabileste cel mai mic salariu de baza din unitate
si raportul ce trebuie sa existe intre salariile de baza si celelalte functii si acest
salariu minim, raport stabilit sub forma unor coeficienti. Prin inmultirea celor
doua elemente rezulta salariul de baza al fiecarei functii, iar atunci cand se majoreaza salariul minim pe unitate , se modifica in aceeasi proportie toate salariile de baza.

Salariul de baza minim

Se poate stabilii prin contractul colectiv de munca la nivelul unei unitati, un
Salariu de baza minim pe unitate superior salariului minim prin lege. De altfel, la
unii agenti economici cu capital majoritar de stat, salariul minim pe unitate se
determina pe baza unei relatii de calcul de tipul:
Smin=Smin brut pe tara x K,
Unde K= coeficient supraunitar, cu valori cuprinse intre 1,2 si 2.
Aceasta legatura directa intre salariul pe unitate si salariul de baza minim brut pe
tara obliga la modificarea salariilor din unitatea respectiva, odata cu majorarea
de catre Guvern a valorii salariului minim brut pe tara.
Relatia intre salariul minim pe economia nationala si grilele de salarizare se
pastreaza si la nivelul contractului colectiv de munca unic la nivel national si aici
fiind stabiliti pe functii, coeficienti minimi de ierarhizare a salariilor de baza pe functii:
Astfel, de exemplu:
a) pentru muncitorii:
1. necalificati 1
2. calificati 1,2
b) pentru personalul incadrat pe functii, pentru care conditia de pregatire este:
1. studii superioare 1,5.

Coeficientii de ierarhizare se aplica la salriul de baza minim negociat, la nivelul
la care exista un astfel de salariu.

Cum se calculeaza salariul de baza

Salariul de baza poate fi stabilit pe ora, zi sau luna, pentru personalul din sectorul bugetar, salariile de baza , potrivit legii, sunt lunare.
In cazul in care o persoana nu a lucrat intreaga luna , salariul corespunzator perioadei lucrate se calculeaza prin inmultirea salariului de baza ce revine pentru
o zi lucratoare din acea luna (calculat prin impartirea salariului de baza lunar la
numarul de zile lucratoare din luna respectiva , stabilite potrivit legii) cu numarul
de zile lucrate.
Trecerea de la salariile lunare la cele orare sau zilnice se face prin utilizarea duratei medii anuale, in ore sau in zile ale unei luni.
Durata medie pentru anul 1999 este de 21,5 zile lucratoare/luna, respectiv 172 ore/luna.
Personalul, pentru care salariul lunar se calculeaza pe baza salariului orar zilnic,
nu mai primeste in toate lunile acelasi salariu, intrucat numarul de zile lucratoare
si respectiv numarul de ore lucratoare variaza de la luna la luna, dar se asigura o
legatura mai buna intre cheltuielile de personal si volumul de munca prestat.

Drepturile salariale care fac parte din salariul de baza

In ultima perioada se constata o tendinta de a include in salariul de baza si alte
sporuri si indemnizatii. Astfel, prin Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, s-a prevazut ca pentru acest personal se includ in salariul de baza urmatoarele drepturi, calculate in mod distinct:
a) indemnizatia de 15% din salariul de baza al functiei indeplinite ce se
acorda personalului didactic din casele de copii si din invatamantul
(art. 49,alin.3 din legea mentionata);
b) gradatia de merit ce reprezinta 20% din salariul de baza al functiei
(art.50,alin.3 si art.90, alin.6);
c) salariul de merit ce reprezinta 15% din salariul de baza (art.50, alin.7 si
art.90, alin.6);
d) salariul de stabilitate ce reprezinta 15% din salariul de baza (art.50, alin.
7 si art. 90, alin.10);
e) sporul de suprasolicitare neuro- psihica de 30 din salariul de baza acordat de fiecare transa de vechime in invatamant (art.50, alin.13)
f) sporul de desfasurarea activitatii in conditiii de risc, de pana 30% din
salariul de baza (art.89, alin.1);
g) indemnizatia acordata personalului de conducere , indrumare si de
control de pana la 55% din salariul de baza (art.51, alin.3);
h) indemnizatia acordata pentru indeplinirea functiei de diriginte,
reprezentand 10% din salariul de baza (art.51, alin.5).

Sporuri la salariu de baza

Sporurile se utilizeaza pentru diferentierea salariilor in raport cu conditiile in care
se desfasoara activitatea, cu vechimea in munca sau in raport cu alte elemente.
Dintre acestea , cel mai des intalnite sunt:

a) Sporul pentru in vechimea in munca . Marimea acestui spor este stabilita , pe
urmatoarele transe de vechime:

Transa de vechimein munca Cota de calcul
intre 3 si 5 ani 5%
de la 5 la 10 ani 10%
de la 10 la 15 ani 15%
de la 15 la 20 ani 20%
peste 20 ani 25%

Valoarea sporului de vechime se determina prin aplicarea cotei de calcul la salariul de baza corespunzator timpului lucrat in programul normal de lucru.
La stabilirea transei de vechime in munca , in majoritatea cazurilor se ia in calcul
toata vechimea inregistrata, indiferent daca aceasta s-a realizat in unitatea respectiva ori in alte unitati sau daca reprezinta vechimea in specialitatea postului
pe care este incadrata persoana respectiva, ori in alte activitati fara nici o legatura
cu aceasta.

b) Sporul pentru conditii de munca periculoase. Acest spor se utilizeaza acolo
unde, cu toate masurile de securitate a muncii luate, se mentine un anumit risc de
accidente sau imbolnaviri, cum ar fi:
· cadere de la inaltime
· pericol de explozie
· pericol de iradiere
· pericol de accidente in munca cu animalele
· pericol de contagiune.

Aceste riscuri conduc la o retinere a personalului de a lucra in aceste locuri mai
putin sigure, iar prin cresterea securitatii muncii rolul acestui spor se reduce foarte mult. La unitatile in care se stabilesc prin negociere , cuantumul minim al
sporului pentru conditiile periculoase de munca este de 10%. Acest spor ajunge
la 15-20% din salariul de baza , dar sunt situatii in care sporul ajunge pana la
nivelul unui salariu de baza.

c) Sporul pentru conditii de munca nocive sau vatamatoare. Acest spor se utilizeaza atunci cand:
· in perimetrul de lucru al salariatului se degaja, in procesul de productie,
diferite substante nocive sub forma de pulberi (azbest, carbune, siliciu,
mica, diferite metale) sau sub forma de vapori sau gaze (acizi, diluanti, bioxid de sulf, amoniac, alte substante toxice).
· la locul de munca se inregistreaza zgomote sau trepidatii puternice;
· conditiile de microclimat (temperatura, umiditate, curenti de aer) sunt
nefavorabile, fiind mult diferite de cele normale;
· salariatul este expus actiunii radiatiilor ionizante, infrarosii, luminoase sau
ultraviolete.

d) Sporul pentru conditii grele de munca . Acest spor se acorda acolo unde efortul fizic solicitat pentru realizarea sarcinilor este mult mai ridicat decat cel normal sau daca munca se desfasoara in conditii dificile:
· deplasarea in teren accidentat
· pozitie de lucru incomoda
· lucru in aer liber, cu variatii mari de temperatura.

La unitatile in care salariile se stabilesc prin negociere , cuantumul minim al acestui spor este de 10%. Iar in cazul unitatilor bugetare , valoarea sporului pentru conditiile grele de munca este pana la 15% din salariul de baza.

e) Sporul pentru conditii de munca penibile . Cuantumul acestui spor, mentionat in contractul colectiv de munca unic la nivel national, este minim 10%.
In sectorul bugetar se utilizeaza un spor cu o valoare de pana la 30% din salariul de baza de care beneficiaza numai muncitorii din activitatea de salubrizare si
canalizare.

f) Sporul pentru lucru in timpul noptii . Potrivit art. 115 din Codul muncii, se
considera munca in timpul noptii aceea care se presteaza in intervalul cuprins intre orele 22:00-6:00, cu posibilitatea abaterii in cazuri justificate, cu o ora in
minus sau in plus fata de aceste limite.Persoanele al caror program de lucru se
desfasoara in timpul noptii, durata timpului de munca este mai mica cu o ora decat durata muncii prestata in timpul zilei, fara ca acesta sa aduca o scadere a
remunerarii. In contractul colectiv de munca unic national s-a prevazut ca unitatile unde procesul muncii este neintrerupt sau conditiile specifice ale muncii
o impun, programul de lucru din timpul noptii poate fi egal cu cel al zilei.
Munca prestata in timpul noptii se plateste un spor de 25% din salariul de baza,
daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin jumatate din programul de lucru.
De acest spor beneficiaza si salariatii care lucreaza in conditii deosebite , unde
Durata timpului de munca este mai mica de 8 ore pe zi.

g) Sporul pentru ore suplimentare. In contractul colectiv de munca se prevede ca orele prestate la solicitarea patronului peste programul normal de lucru stabilit
in unitate sunt suplimentare .Salariatii pot fi chemati sa presteze ore suplimentare
numai cu consimtamantul lor, dar pentru prevenirea sau inlaturarea unor calamitati naturale ori altor cazuri de forta majora, salariatii au obligatia de a
presta munca suplimentara ceruta de cel ce angajeaza.
Orele suplimentare se compenseaza cu timpul liber corespunzator, iar cele care nu au putut fi compensat pana la sfarsitul lunii se platesc cu un spor fata de tariful pentru orele normale.
Potrivit art.120 din Codul muncii, sporul este de :
· 50% din salariul de baza pentru primele 2 ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru
· 100% din salariu de baza pentru orele ce depasesc primele 2ore pentru
munca prestata in zilele de repaus saptamanal, zilele de sarbatori legale si
in celelalte zile in care, potrivit dispozitiilor legale, nu se lucreaza.
Aceste cuantumuri de sporuri pentru orele suplimentare sunt prevazute si pentru
unitatile bugetare. Numarul de ore suplimentare nu trebuie sa depaseasca anual 120 ore.

h) Sporul pentru exercitarea unei alte functii. Acest spor, al carui cuantum a
ajuns pana la 50% din salariul de baza al functiei inlocuite , intervine in domeniul contractelor colective de munca la nivel de ramura, grupuri de unitati sau unitati.

i) Sporul pentru titlul stiintific de doctor. Acest spor a fost introdus in anul 1998
in aproape toate activitatile din sectorul bugetar. Cuantumul sporului este de 15%
din salariu de baza si se poate acorda persoanelor care au titlu stiintific de doctor,
daca isi desfasoara activitatea in domeniul pentru care au primit acest titlu.

j) Alte sporuri. Se mai utilizeaza si alte sporuri, cum ar fi:
· sporul de izolare
· sporul pentru folosirea unei limbi straine
· sporul pentru incordare psihica si altele.

Indexarea salariilor
Potrivit art.6 din Legea salarizarii nr.14/1991, in conditiile cresterii preturilor si
tarifelor, sistemul de compensare – indexarea salariilor se stabileste cu
consultarea sindicatelor si a patronatului, prin Hotarare de Guvern.
Pentru personalul din sectorul bugetar indexarea salariilor se stabileste de Guvern