Educarea si reeducarea psihomotorie
I
Tehnica educativa si reeducativa
pshihomotorie, dupa Vayer, citat de Borgogno Elleta ( 1985)
Dupa
cele trei notiuni fundamentale (notiunea de schema corporala, relatia
subiectului cu diferite obiecte si "cu altii") care conditioneaza
dezvoltarea copilului si-l integreaza in lume constituie pentru autor si cele
trei capitole principale de actiune educativa:
1.
Educarea schemei corporale;
2.
Educarea in raport cu lumea obiectelor (ca o realizare intre Eul corporal si
obiecte);
3. Educarea in raport cu altii (intotdeauna prin Eul corporal).
Pentru Vayer cele trei notiuni
fundamentale se definesc astfel:
a)
Notiune de schema corporala: organizarea
senzatiilor relative ale propriului corp in relatie cu cele primite din lumea
externa;
b)
Notiunea de obiect: multumita miscarilor
propriului corp, copilul efectueaza "construirea de obiecte permanente, primul
exemplu din pasaj de la un egocentrism primitiv la elaborarea unui nivel
exterior" Piaget ( 1965). Multumita manipularii, senzatiilor chinestezice,
vizuale si auditive, ale posibilitatilor de deplasare, a coordonarii
miscarilor, copilul isi insuseste notiunile de culoare, sunet, spatiu, timp,
numar, forma, suprafata, aceasta este prin propriul corp, pentru ca, copilul sa
se apropie de lumea obiectelor si de cea a operatiilor logice.
c)
Notiunea de "altii": se formeaza,
primitiv, prin dialogul "tonic" cu mama si prin activitatea motorie si
senzorio-motorie, prin modificarile tonusului (hiper-hipo) corespunzatoare
stadiilor emotive Wallon (1975). Copilul comunica cu lumea altora fie ca se
adapteaza fie ca se integreaza progresiv. Relatia cu altii nu se realizeaza
doar prin diferite situatii tonice, manifestate prin atitudini si posturi ci in
anii urmatori si prin utilizarea limbajului care permite un schimb rapid fie cu
lumea adultilor fie cu lumea altor copii.
Oricare din cele trei puncte in care se articuleaza educatia psihomotorie
dupa Vayer, citat de Borgogno Elleta ( 1985 ), se realizeaza pe etape
succesive, dupa nivelul de maturizare al copilului.
a) Prima etapa sau etapa de explorare care pune in contact copilul cu:
propriul corp, cu obiectele, cu altii.
b) Etapa a II-a sau etapa de cunoastere, copilul invata sa-si controleze
actiunile corpului, aceasta il duce la achizitionarea primelor elemente ale
cunoasterii si ale reprezentarii mentale.
c) Etapa a III-a sau etapa de reprezentare, copilul nu doar controleaza dar
si pune in relatie actiunile sale, este capabil de a implini acte im ceea ce
priveste " realizarea unei intentii" sau
sa-si "reprezinte mental o actiune".
Educarea psihomotorie este ca atare atintita asupra educarii schemei
corporale si asupra raporturilor acesteia cu lumea externa prin miscarea in
diferitele sale expresii (miscarea
proprie sau manipulari ale obiectelor de la 0-5 ani si varsta scolara).
1.
Educarea schemei corporale
sau construirea Eului corporal de
la 0 - 5 ani si varsta scolara.Se poate realiza prin: patru situatii principale de exercitiu: dialogul
tonic, jocul corporal, echilibrul corpului si controlul de sine (controlul
respirator). Pentru fiecare din aceste situatii de exercitiu sau aspecte ale
educarii schemei corporale regasim cele trei etape vazute anterior: explorare,
cunoastere si reprezentare.
A.Dialogul tonic
Acesta consta in
motricitatea asociata a activitatii tonice, prin situatii de relaxare si
mobilizare segmentara.
De la 0-5 ani
I.
Prima etapa: explorarea. Dialogul
adult-copil: este adultul care executa asupra copilului mobilizarea
reconstituind dialogul mama-copil.
II.
A doua etapa: cunoasterea. Dialogul
copil-copil: este copilul care executa mobilizarea asupra unui alt copil sau
stadiul oglinzilor.
III.
A treia etapa: reprezentare sau
coordonare. Independenta corporala: copilul se misca singur si este legat de
adult doar de intermediar, de limbaj.
Varsta scolara.
I. Prima etapa: explorarea. Descoperirea de sine:
porneste de la cunoasterea relaxarii, de la utilizarea contrastelor,
cunoasterea diverselor parti ale corpului si limitelor lor, prin localizarea
senzatiilor, etc.
II.
A doua etapa: cunoasterea. Cunoasterea de sine: porneste de la doza de
cunoastere a notiunilor de greutate si de contact cu solul, accentuarea
sprijinirilor la sol, senzatia de cadere, greutatea segmentelor corporale.
III.
A treia etapa: reprezentarea. Controlul de sine: copilul este capabil de
relaxare totala sau segmentara, de a simti si de a preciza efectele relaxarii
in diferite parti ale corpului, trebuie exploatata la maximum relaxarea
muschilor si interiorizarea senzatiilor pentru a descoperi notiuni mai
delicate; efortul minim pentru realizarea unui gest, presiunea corpului pe sol,
simetria corporala si echilibrul tonico-psihic.
B. Jocul corporal
De la 0-5 ani
Copilul isi foloseste propriul corp pe parcursul jocului, ca mijloc de
reconstituire a etapelor de dezvoltare de la tarare la stand (drepti), intr-un
mod tot mai precis, controlat, diferentiat, atent la toate senzatiile
extero-proprioceptive posibile.
I.
Prima etapa: explorarea. De la jocul functional la jocul de realizare:
deplasari care constituie pentru copil placerea de a se misca in afara oricaror
reguli.
II.
A doua etapa: cunoasterea. Jocul de reguli: regula deriva din imagine.
III. A treia etapa: reprezentarea. Expresia corporala: regula se
face mai precisa, situatiile mai complexe; copilul in aceasta etapa realizeaza
imagini prin propriul corp.
C.Echilibrul corpului
Se propune controlul si educarea diverselor senzatii ce contribuie la
echilibru (postural si dinamic), baza pentru orice activitate diferentiata.
De la 0-5 ani
I. Prima etapa: familiarizarea.
Reusita in aceasta faza nu este un sfarsit dar se vorbeste despre
familiarizarea copilului cu dificultatile in a mentine echilibrul si trebuie
ajutat des.
II.
A doua etapa: increderea. Actiune individuala: copilul trebuie sa
gaseasca singur in sine insusi mijloacele pentru realizarea echilibrului sau cu
materiale care ii sunt deja familiare.
III. A treia etapa: controlul
echilibrului corporal: Situatiile se fac mai complexe, aici intervine educarea
metodica a situatiilor proprioceptive,
obisnuirea cu inaltimea, cu pozitia de drepti.
D. Educarea respiratiei
Controlul respiratiei este un
aspect al controlului de sine, in ceea ce priveste o investitie optimala a
atentiei, de aceea faza initiala este cea respiratorie, pentru ca permite
printr-o ventilare normala, echilibrarea excitatiilor centrilor nervosi. In
acelasi timp serveste la descoperirea jocului toracic si al diafragmei la
diferitele aspecte ale respiratiei si ajunge la capacitatea de apnee si la controlul respiratiei in diverse
posturi.
De la 0-5 ani
I. Prima etapa: imitarea sau
familiarizarea: copilul imita ceea ce face educatorul.
II. A doua etapa: controlul expiratiilor pe gura sau constientizarea
respiratiei prin concretizare.
III. A treia etapa: controlul expiratiilor nazale sau controlul
expiratiilor in particular.
2. Educarea in raport cu lumea obiectelor
Se orienteaza prin cinci
"situatii de exercitiu" principale: organizare perceptiva ( culori si sunete);
cunoasterea obiectelor (manipulare si construire); organizarea spatiului grafic; construirea spatiului; organizarea relatiilor in timp;
3.Educatia in raport cu altii
