SIMTUL UMORULUI SI LEGATURILE
SALE CU TRASATURILE DE PERSONALITATE
TEORII ASUPRA SIMTULUI UMORULUI
Teoriile motivationale ale umorului
Teoria incongruentei
Teoria revizuirii a lui Apter -
teorii umoristice
Teoria comprehensiunii si elaborarii
DEFINITII ALE SIMTULUI UMORULUI
Umorul este un ingredient fundamental al comunicarii sociale. Foarte
rara este o conversatie în care cel putin un participant sa
nu încerce sa stârneasca râsul sau sa nu dea o
replica amuzanta cuiva. Glumele si alte comportamente comice, verbale
sau nonverbale sunt obisnuite în interactiunile sociale si
pot avea un impact major asupra calitatii interactiunilor. De exemplu,
umorul este adesea strategic utilizat pentru a scadea tensiunea
din cadrul unor discutii încinse sau pentru a înviora
o discutie plictisitoare. Transmiterea si întelegerea umorului
sunt trasaturi fundamentale ale interactiunilor sociale. Deci râsul
joaca un rol important în relatiile sociale, semnalând
prietenia, relaxarea, solidaritatea si este un mijloc obisnuit prin
care indivizii cauta acceptarea celorlalti. Umorul functioneaza
pozitiv în cresterea coeziunii grupului.
Râsul este cu siguranta un fenomen care implica atât
mintea cât si trupul. Cea mai semnificativa tratare a problemei
râsului îsi are originea atât în filosofie
(analog dezbaterii nenuma
MOTIVATIA LUCRARII
Aceasta lucrare îsi propune sa studieze relatia dintre superfactorii
de personalitate din modelul “Big Five” si simtul umorului.
Superfactorii de personalitate din “Big Five” sunt:
extraversiunea, agreabilitatea, stabilitatea emotionala, constiinciozitatea
si autonomia. Desi numele atribuit superfactorilor difera de la
un autor la altul, consensul în ceea ce priveste continutul
psihologic al acestora este destul de mare. Prezentam în continuare
semnificatia factorilor si câteva dintre denumirile sub care
sunt cunoscuti (John, 1990; Zlate, 1994; Minulescu, 1996 –
· Extraversia, sociabilitatea si ambitia, atractia interpersonala,
afirmarea, puterea, izbucnirea – arata capacitatea de orientare
a personalitatii catre exterior, modul de implicare în actiune,
sociabilitatea persoanei.
· Agreabilitatea, adaptabilitatea sociala, placerea, nivelul
socializarii, amabilitatea, dragostea – se refera la calitatile
emotionale ale persoanei si la comportamentele ei prosociale.
· Constiinciozitatea, conformitatea, dependenta, responsabilitatea,
prudenta, autocontrolul, interesul pentru munca, puterea realizarii
– vizeaza modul concret, caracteristic al individului de a
trata sarcinile, activitatile, problemele care apar în viata
lui; cuprinde trasaturi cum ar fi ordinea, disciplina, responsabilitatea
sociala.
· Stabilitatea emotionala, controlul emotional, emotionalitatea,
neuroticismul, adaptarea, anxietatea, afectul – arata caracteristicile
emotionale ale persoanei (calm, multumit, emotiv) si diferite dificultati
emotionale (anxietate, depresie, iritabilitate).
· Cultura, intelectul, curiozitatea intelectului, inteligenta,
subtilitatea, deschiderea, independenta, grija/atentia – se
refera la functiile intelectuale (creativitate, inventivitate, deschidere
la experienta).
Motivul studierii relatiei personalitate – simtul umorului
sta la baza încercarii de a integra simtul umorului într-un
tablou al trasaturilor de personalitate, pentru a cerceta ulterior
ipoteza ca liderii cu simtul umorului au mai putina autoritate asupra
subalternilor lor decât cei fara simtul umorului.