Viziunea metaforica la Lucian Blaga
Geneza metaforei
“Stilul” unei opere de arta sau al unei creatii de cultura, manifesta multiple aspecte, dintre care unele cel putin poseda desigur o profunzime si un sens “categorial”. Aceste aspecte categoriale sunt de natura orizontica, de atmosfera axiologica, de orientare de forma. Cert, Aspectele stilistice nu istovesc creatia.
Metafora (Greaca) – “meta-fero” = a duce dincolo, a duce incolo si incoac e. Autorii latini il traduceau = translatie, transport, transfer.
-exista 2 tipuri de metafore:
1. Metafore plasticizante
2. Metafore revelatorii
-metaforele plasticizante se produc in cadrul limbajului prin apropierea unui fapt de altul, mai mult sau mai putin asemanator, ambele fapte fiind de domeniul lumii, date inchipuite, traite sau gandite. Apropierea intre fapte sau transferul de termeni de la unul asupra celuilalt se face exclusiv in vederea plasticizarii unuia.
-metatforele plasticizante sunt destinate sa redea cat mai mult carnatia concreta a unui fapt, pe care cuvintele pur descriptive, totdeauna mai mult sau mai putin abstracte, nu-l pot cuprinde in intregime. Metafora plasticizanta vrea sa ne comunice ceea ce nu este in stare notiunea abstracta, generica a faptului, ea este o tehnica compensatorie ce completeaza neputinta expresiei directe.
-s-a afirmat ca metafora, in semnificatia ei de expresie indirecta, ar fi conditionata de aparitia constiintei magice, care pune sub interdictie anumite obiecte (tabu) T anumite cuvinte, expresii vor fi supuse astfel unei sacre oprelisti
ex. – diavol – “Uciga-l toaca”, “Cel de pe comoara”
- ursul din padure – “Mos Martin”
-taranul nostru este ingrijorat ca simpla rostire a acelor cuvinte tabu ar putea sa starneasca numaidecat aparitia reala a acestor fiinte
-pentru mentalitatea magica, metafora nu mai este asadar o simpla metafora, ci o arma de aparare si un reflex preventiv
-mentalitatea tabuizanta nu conditioneaza nasterea metaforei, ci mentalitatea tabuizanta presupune existenta prealabila a modului metaforic pentru ca aceste obiecte sau fiinte nu ar fi devenit niciodata tabu daca omul nu ar fi fost investit cu posibilitatea de a le numi indirect, metaforic
-metaforele plasticizante nu sporesc semnificatia faptelor la care se refera, ci intregesc expresia lor directa, cuvantul ca atare, metaforele revelatorii sporesc semnificatia faptelor la car se refera
-metaforele revelatorii incearca intr-un fel “revelarea” unui mister prin mijloace pe care ni le pune la indemana lumea concreta, experienta sensibila si lumea imaginara
ex. Miorita – ciobanul numeste moartea “a lumii mireasa” si pieirea sa “o nunta”, el relveaza, punand in imaginar, o latura ascunsa a faptului moarte
-deci metafora 1. este chemata sa compenseze insuficientele expresiei directe pentru un obiect, sau 2. Releveze laturi si semnificatii ascunse, reale sau imaginare ale unui obiect
-tabuizarea intelectuala – cimiliturile, metaforele lui Mallarme si Paul Valery
T tabuizarea obiectului este fie magica, fie estetica, fie intelectuala
Din – Orizont si Stil (stilul si metafora)
Metaforicul si stilul sunt de fapt componente polar-solidare ale unui act revelator, aspecte diferite ale creatiei. Metafora nu este propriu-zis unul din mijloacele cu care se creaza stilul pentru ca metaforele poseda cand un stil cand altul
-omul traieste pe de-o parte intr-o lume concreta, pe care cu mijloacele structural disponibile nu o poate exprima si pe de alta parte traieste in orizontul misterului, pe care insa nu-l poate releva (situatie de 2 ori precara). Metafora se declara ca un moment ontologic, complementar, prin care se incearca corectura acestei situatii
-aceasta comparatie intre stilul unei perioade si metafora se poate aplica si intre stil si orice alt fel de creatie artistica.
-concluzia este ca fiecarui stil ii corespunde un tip de creatie si nu orice tip de creatie are un stil corespondent ci el se inscrie impreuna cu alte tipuri de creatie intr-un anume stil.
