Cel mai
reprezentativ poet al unei framantate epoci din istoria poporului nostru,
Vasile Alecsandri a ilustrat literatura noastra timp de aproape jumatate de
veac. Talent cu resurse multiple, Alecsandri si-a castigat merite de seama in
poezie, in dramaturgie si in proza.
Comediile "Iasii in Carnaval" , "Coana Chirita in provincie" , "Sanziana si
Pepelea" , drama "Despot Voda" , povestirile "Istoria Unui galben Balta -alba"
etc , sunt realizari de mare valoare artistica.
Comediile lui Alecsandri sunt structurate in jurul unui caracter, a unei
singure trasaturi de caracter (gelozie, zgarcenie etc) sau vizeaza pacate si
neajunsuri dintr-o anumita epoca.
In cariera de comediograf a lui Alecsandri personajul Cucoana Chirita ramane
unul dintre cele mai reusite personaje comice din dramaturgia romaneasca.
Vasile Alecsandri realizeaza un ciclu de comedii, pozitionand acest pers onaj in
centrul evenimentelor: Chirita la Iasi, Chirita in voiaj, Chirita in balon.
Aceste comedii au pregatit drumul pentru comediile lui I.L.Caragiale.
"Chirita in provintie" este structurata pe doua acte. Numita initial
"Inturnarea cucoanei Chirita", aceasta comedie este urmarea "Chiritei in Iasi"
sau "Doua fete si o neneaca".
Actul intai prezinta personajele, si pe Chirita ceartandu-se cu taranii. Ea
primeste un ravas de la Iasi prin care sotul ei o anunta ca a fost avansat in
functia de ispravnic. In actul doi, Chirita se plictisise de provincie si
hotaraste sa plece la Paris, unde va incearca sa ii logodeasca pe Gulita si
Luluta.
Chirita, comedie de moravuri surprinde modul de viata, moravurile unei epoci.
Autorul apare in mod indirect in text prin intermediul actiunii si al
personajelor.
Actiunea comediei "Chirita in provincie" o prezinta pe Chirita, dupa ce-si
maritase cele doua fete, intr-o alta ipostaza, caracteristica perioadei
anterioare evenimentelor de la 1848, cand mica boierime este dornica de
parvenire. Chirita vrea sa-si vada sotul ispravnic, iar pe Gulita, fiul ei,
sa-l casatoreasca cu Luluta, o fata orfana, dar care va mosteni o mare avere.
Dar, Luluta este indragostita de Leonas, un tanar istet si cinstit, care intors
din strainatate, vine la Barzoieni pentru a se casatori cu Luluta, spre
indarjirea Chiritei care incearca sa se opuna.
Chirita este un prototip al micului proprietar dornic sa parvina in
protipendada, e o cucoana cu teribile fandoseli cosmopolite, debitand cu
candoare un stupefiant jargon frantuzit. Chirita poate fi socotita ca o
caricaturizare a tendintelor exagerat sau pretins inovatoare, asa cum ursuzul
si greoiul Barzoi incarneaza conservatorismul sclerozat in vechi tabieturi.
Opera "Chirita in provintie" se incadreaza in specia comediei, deoarce autorul
satirizeaza cu sarcasm intamplari, aspecte sociale cu ajutorul personajelor
ridicule, starnind rasul, cu scopul de a le indeparta.
Tema comediei este critica institutiilor si moravurilor societatii feudale, iar
ideea care se desprinde din continul ei este ca o societate parazitara, bazata
pe abuz, trebuie sa dispara.
Subiectul apartine comicului si critica arivismul micilor boieri rurali, care
isi dau aere de nobili.
Un scurt rezumat. Chirita este casatorita cu Barzoi, un razes mai instarit. De
aceea vrea sa parvina, sa adune avere si astfel, sa intre in randul boierilor.
Ea il indeamna pe Barzoi sa obtina functia de ispravnic, ca tot prin abuzuri sa
se imbogateasca. In casa ei locuieste Luluta, o nepoata orfana, dar care
mosteneste o avere importanta. De aceea Chirita vrea sa-1 casatoreasca pe
Gulita, baiatul ei cam lipsit de minte si de educatie, cu Luluta. Luluta il
iubeste pe Leonas.
Acesta se deghizeaza in vizitiu si se preface ca are o pricina cu Barzoi, ca
s-o poata vedea pe Luluta si sa intre in casa. El afla de felul, in care
trebuie sa cumpere un curcan si sa-l dea ca plocon, fiindca la ispravnic nu se
intra cu mana goala. A doua oara vine imbracat ca ofiter si pretinde sa
locuiasca in casa. El ii face curte Chiritei si aceasta-i da portretul, ca semn
ca-1 accepta. A treia oara vine imbracat ca actrita. Luluta, care se preface ca
a innebunit, il recunoaste si cere sa fie logodita cu actrita. In fata
invitatilor chemati la logodna lui Gulita cu Luluta, Chirita si Barzoi sunt nevoiti
sa accepte casatoria dintre Leonas si Luluta, fiindca Leonas a obtinut
functia de ispravnic, si o santajeaza pe Chirita cu portretul.
De asemenea, Vasile Alecsandri critica administratia si moravurile sociale
prezente in aceasta comedie.
Chirita este un personaj comic, care creeaza situatii comice. Mijloacele de
realizare a comicului sunt variate: comicul de limbaj - personajele vorbesc o
franceza modernizata ( musiu Sarl, furculision, fripturision) , utilizarea
calcului lingvistic (utilizarea mot-a-mot a expresiilor si locutiunilor),
utilizarea unor neologisme cu forma gresita sau cu sens gresit ; comicul de
caracter - personajele sunt ridicule prin contrastul dintre esenta si aparenta
; comicul de nume - cele mai multe sunt diminutive - Luluta, Gulita, Chirita ;
comicul de moravuri - ipocrizia , incultura, snobismul, coruptia. Formele
comicului sunt umorul si ironia.
Chirita este tipul arivistului, Barzoi este tipul ispravnicului abuziv, iar
Leonas este tipul tanarului inteligent.
Chirita 1-a adus in casa pe musiu Sarl, ca sa-i invete frantuzeste pe ea si pe
Gulita. Din acest motiv, jocul umoristic cu limbajele este un procedeu realist,
iar comedia este si ea realista prin spiritul critic, prin faptul ca eroii,
conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala.
Totodata dialogul este caracterizat de o mare naturalete, iar caricaturizarea
vorbirii strainilor predomina.
Cuplul tinerilor indragostiti, antitetici celorlalti membri ai familiei Barzoi,
reusesc sa inlature piedicile Chiritei si sa se casatoreasca. Barzoi, ajuns
ispravnic, dovedeste incapacitate si necinste.
"Prin Chirita, Alecsandri a creat tipul boieroaicei provinciale dornica sa
parvina in lumea buna a capitalei de la mijlocul veacului trecut, dupa tipurile
comediei clasice, dar nu mai putin originala" (G. Calinescu), proiectata pe
fundalul autohton.
Apreciata drept o pretioasa ridicola (dupa comedia lui Molire, Pretioasele
ridicole), Chirita, mica boieroaica de provincie, ahtiata de parvenire, doreste
sa fie asemeni femeilor din marea boierime, de aceea imita obiceiurile
protipendadei. De aici, ridicolul personajului, consecinta a discrepantei intre
ceea ce este in realitate si ceea ce vrea sa para personajul. Vrand cu tot
dinadinsul sa fie moderna, ea invata frantuzeste, calareste ca o
armazoana, fumeaza, cocheteaza, angajeaza un profesor de franceza pentru fiul
ei, isi insuseste obiceiurile unei case mari, spre uimirea celor obisnuiti ai
casei.
Astfel, pretinde ca ravasul de la Barzoi, plecat la Iasi, sa-i fie adus pe
talger cu servetel.
Tehnica qui-pro-quo-ului naste situatii comice, in care personajul isi
dezvaluie ridicolul (scena in care Leonas, travestit in ofiter, o flateaza cu
complimente pe Chirita).
Limbajul ei impestritat, dar plin de savoare, o caracterizeaza, o prezinta in
esenta ei; superficiala, cu o spoiala de cultura, o snoaba. Vorbirea ei este un
mestec de limba neaos moldoveneaca, plina de farmec (sasa, sapte, cumnataca,
gasi, taieta), cu constructii ale limbii populare (sarcu de mine, ma munceste
cugetul, nu dau tatarii s.a.), de frantuzisme (desirul, monsiu, uvraj) si
grecisme (metaherisaste).
" Chirita este un personaj cu trasaturi ingrosate, caricaturale, dar care este
totusi simptica prin firea volubila, prin slabiciunile ei materne. Ea devine un
pesonaj pitoresc, manifesta o rapida receptivitate fata de nou". (G.
Calinescu).
Personajul este viabil si astazi, rezistand timplui. Explicatia o formuleaza
George Calinescu: "Amestecul de anteree si fracuri din aceste vodeviluri de
moldoveneasca grecizanta si jargon franco-roman, de tabieturi patriarhale si de
inovatii de lux occidental, da un tablou inedit pentru ochiul de azi. Veselia
nebuna a cupletelor, bufoneria enorma, dar nu triviala, dau nastere unei
placute emotii arheologice".
