Opera bogata si variata a lui Ion Luca Caragiale constituie o vasta fresca a societatii timpului. In comedii este infatisat mediul orasenesc, scriitorul criticand moravurile vietii politice si familiale ale unor elemente ale burgheziei din societatea romaneasca de la sfarstiul sec al XIX-lea
Contrastele caracteristice parvenirii sunt evidentiate in cele 4 comedii publicate in volumul 'Teatru'(1989); 'O noapte furtunoasa', "Conul Leonida fata cu Reactiunea", ' O scrisoare pierduta', 'D-ale carnavalului'.
Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Conflictul comic este realizat prin contrastul intre aparaenta si esenta. Sunt prezente formele comicului: de situatie, de caracter, de limbaj si de nume.
Tema comediei ' O scrisoare pierduta' de Ion Luca Caragiale o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un orasel de provincie in preajma alegerilor pentru Camer a.
Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omenesti, piesa. 'O scrisoare pierduta' prezinta aspecte din viata politica(lupta pentru putere, in contextul alegerilor pentru Camera) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe Trahanache) a unor reprezentanti corupti ai politicii romanesti.
Comedia, ca specie a genului dramatic, este destinata reprezentarii scenice , dovada fiind lista cu 'persoanele' de la inceputul piesei si didascaliile (indicatiile scenice), singurele interventii directe ale autorului in piesa. Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din (9, 14, 7, 14) scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic ' O scrisoare pierduta'-pretextul dramatic al comediei. Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste amplasarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii. Actiunea comediei este plasata ' in capitala unui judet de munte, in zilele noastre', adica la sfarsitul sec al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile.
Din expozitiunea, care cuprinde primele doua scene ale actului I, aflam ca Pristanda, politaiul orasului, discuta cu Stefan Tipatescu, prefectul judetului, aducandu-i la cunostinta ca Nae Catavencu, seful unei grupari politice independente, se afla in posesia unei scrisori care-i poate asigura reusita in alegeri.
In intriga, moment ce se consuma inainte de inceperea actiunii ni se spune ca Zoe Trahanache, sotia unui important personaj din oras, Zaharia Trahanache si amanta prefectului, a pierdut o scrisoare de amor, pe care acesta i-o adresase.
Desfasurarea actiunii, incepe cu scena a III-a a actului I si continua cu actul al II-lea: Tipatescu ii ordona lui Pristanda sa afle despre ce scrisoare este vorba, dar intre timp Zaharia si Zoe Trahanache sunt santajati de Nae Catavencu, cu publicarea scrisorii. Tipatescu afla de la acestia despre ce e vorba si devine nelinistit. Farfuridi si Branzovenescu, doua personaje secunde isi acuza aliatii politicii de tradare. Scrisoarea fusese sustrasa de Nae Catavencu de la un Cetatean turmentat, iar Pristanda le comunica celor in cauza pretentiile adversarului lor politici:o mie de poli, ori deputatia. Trahanache descopera ca Nae Catavencu falsificase o polita si hotaraste sa o foloseasca pentru contra-santaj.
In actul al II-lea, Farfuridi si Branzovenescu trimit o plangere la Bucuresti, acuzandu-l pe prefect de tradare.
Zoe, intalnindu-se cu Nae Catavencu, ii promite acestuia sprijinul in alegeri, incercand sa-l determine si pe Tipatescu sa faca acelasi lucru. Prefectul Refuza initial, ii promite alte avantaje, dar, in final cedeaza presiunilor lui Zoe, iar Cetateanul turmentat este sfatuit sa faca si el acelasi lucru. Intre timp, soseste Pristanda aducand telegrama prin care se anunta de la Centru candidatura lui Agamemnon Dandanache
In actul al III-lea, actiunea atinge punctul culminant, cand Farfuridi, apoi Catavencu isi rostesc discursurile prin care fiecare incearca sa-i atraga pe alegatori de partea lui. La anuntarea candidaturi lui Agamita Dandanache, cele doua tabere se incaiera, iar Catavencu isi pierde palaria, in captuseala careia se afla scrisoarea
Actul al IV-lea cuprinde deznodamantul cand aflam ca Dandanache ajunsese sa fie desemnat candidat de la centru, tot in urma unei scrisori compromitatoare. Cetateanul turmentat gaseste palaria cu scrisoarea, pe care i-o da lu Zoe "adrisantului" . Este proclamata infrangerea lui Nae Catavencu si alegerea lui Agamita Dandanache. Catavencu accepta sa conduca festivitatea in cinstea noului ales si totul se termina intr-o atmosfera de sarbatoare, de veselie, accentuata de muzica condusa de Pristanda.
Piesa este remarcabila prin arta compozitiei tehnica este cea a amplificarii treptate a conflictului. Initial apar in scena: Tipatescu; Zoe, Trahanache, care sunt alarmati de un eveniment petrecut in afara si dezvaluit partial. Apoi, in prim plan iese Nae Catavencu, santajistul si astfel se realizeaza conflictul fundamental, care asigura unitatea de actiune a piesei. Ion Luca Caragiale adauga, dupa aceea, noi conflicte secundare, iscate de Farfuridi si Branzovenescu, care se tem de 'tradare' si de aparitia neasteptata a " depesei" cu numele lui Agamemnon Dandanache.
Amplificarea conflictului se realizeaza prin: intrarile repetate ale Cetateanului turmentat care creeaza o stare de tensiune;prin evolutia inversa a grupurilor adverse;deoarece Catavencu e infrant desi parea ca va castiga, iar Tipatescu-Trahanache-Zoe triumfa, desi erau in pericol de a pierde;prin interferenta finala a tuturor personajelor aflate in conflict, care se impaca.
Personajele lui Ion Luca Caragiale se realizeaza intr-o viziune clasica in sensul ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta de caracter.
Lucrul acesta reiese dintr-o afirmatie a scriitorului referitoare la personajul ce avea sa castige alegerile din 'O scrisoare pierduta', adica Dandanache. Acesta e caracterizat ca fiind 'mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Nae Catavencu'. Agamita, cel care se adreseaza tuturor cu 'neicusorule' 'puicusorule' si care da nastere la situatii penibile confundandu-l pe Trahanache cu Tipatescu.
Dandanache este ales datorita unei scrisori de amor adresate unei persoane insemnate. In timp ce Catavencu este gata sa restituie scrisoarea in schimbul locului de deputat, Dandanache o pastreaza pentru a o folosi si in alte imprejurari:'Cum se poate, conita mea, s-o dau inapoi?S-ar putea sa fac asa prostie?Mai trebuie s-altdata. . . La un caz iar. . . pac !la 'Rasboiul'
Agamita Dandanache, urmasul prin nume al razboinicului homeric Agamemnon, cuceritor al Troiei, produce o intreaga 'dandana'prin aplicare cu metoda a 'machiaverlacului'. Santajul este pentru el o forma de diplomatie. Dandanache apare ca reprezentatul unui alt mediu, acela al inaltelor sfere politice. Acolo, pare a spune Ion Luca Caragiale, tehnica santajului a incetat sa fie apanajul celor inteligenti si inventivi, ajungand la indemana si celui din urma om.
Marea mandrie a lui Dandanache ramane de a fi stiut, intr-o imprejurare ce primejduia traditiile familiei sale, sa actioneze cu hotarare si sa le asigure continuitatea 'familia mea de la patuzsopt in Camera'
Desi declara ca este dotat cu o buna memorie, uita si faptul ca este uituc. In politica el se conduce dupa principiul de a nu-si tine cuvantul dat:'Eu am promis? cand am promis? cui am promis? ti-am promis?'.
Intr-un spatiu populat cu multi exponenti ai dorintei de parvenire se impune ca un reprezentat de seama: Nae Catavencu avocat, director-propietar al gazetei'Racntenul Carpatilor' si prezident-fondator al Societatii Enciclopedice Cooperative 'Aurora economica romana' este un arivist care il citeaza pe Machiavelli prin cuvintele ' scopul scuza mijloacele', dar atribuindu-le 'nemuritorului Gambeta'
Discursul lui Catavencu, din actul al III-lea, este un model de frazeologie demagogica.
Catavencu incepe pe un ton plangaret, aratand ca este patruns de emotie cand se gandeste la 'tarisoara' sa' la Romania. . . la fericirea ei! la poporul ei. . . 'pentru ca apoi dupa ce este sigur ca a cucerit simpatia auditoriului, sa inceapa pe un ton vioi si latrator insiruirea pretinselor merite personale. Confuzia dintre notiune, alaturarea unor termeni care prin discordanta dintre continutul lor provoaca raul sau utilizarea unor freaze lipsite de continut care tradeaza semidoctismul vorbitorului 'Vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel dintai, . . intre fruntasii politicii'.
Tache Farfuridi, avocat, membru al mai multor comitete si comitii intra in aceasi categorie a demagogului. Insa el este un prost de o teribila fuduluie. Parerea despre sine este una foarte buna' iubesc tradarea dar urasc pe tradatori' sau'tradearea sa fie dar s-o stim si noi'.
Insuficienta intelectuala a personajului se releva din confuzia semantica gramaticala a discursurilor . Spre exemplu in actul al III-lea isi explira opinia in chestiunea revizurii Constitutiei' Din doua una, dati-mi voie:ori sa se revizuiasca, primesc; dar sa nu se schimbe nimica, ori sa nu se revizuiasca primesc; dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume in punctele esentiale'.
Farfuridi a fost conceput ca o mina de suma de automatisme, care fac din el un personaj comic. Astfel, personajul spune'Eu am, n-am clienti acasa, la 12 fix ma-ntorc din targ'. eu am-nam infatisare la 12 fix ma duc la tribunal; Eu am, n-am sa-ntalnesc pe cineva la 10 fix ma duc in targ'.
Iordache Branzovenescu alcatuieste un cuplu unic cu Tache Farfuridi facand parte din aceasi grupare politica guvernamentala, inseparabili aparitia celor doi este de un incontestabil efect comic prin contrastul temperamentelor. Farfuridi este impulsiv; violent, cand banuieste tradare este gata sa trimita o telegrama la centru'iscalita anonima', pe cand Branzovenescu, fire placida, il tempereaza'Tache! Tache!fii cuminte!'.
Numele lor 'cu rezonante culinare' (Gabaret Ibraileanu) sunt derivate cu prefixe onomastice grecesti sau romanesti, pentru a indica un amestec specific al acestei clietele politice care-indiferent de origine se bucura de aceleasi avantaje 'constitutionale'
Un personaj aparte in lumea 'Scrisorii pierdute' este Cetateanul turmentat el reprezinta majoritatea inconstienta a alegatorilor pe care Tipatescu Si nae Catavencu o manevrau dupa plac, desi, intr-un moment de luciditate, la replica lui Tipatescu'Voteaza pe cine poftesti', Cetateanul raspunde ' eu nu poftesc pe nimeni, daca e vorba de pofta'.
Cetateanul refuza sa-si decline identitatea, singura modalitate a recunoasteri ramane pentru el invocarea unei relatii. 'Ma cunoaste conul Zaharia de la 11 februarie. . . '
Fostul factor postal, ajuns'apropitar" cu drept de vot la colegiul III, asteapta sa se supuna cuiva care sa-l indrume, avand in vedere noua sa stare sociala. Astfel el ar fi avut impresia ca se integreaza intr-o lume superioara. Cum Zoe ii va dezlega enigma staruitoarei intrebari' Eu cu cine votez?', Cetateanul va face din doamna Trahanache un obiect de cult, in cinstea careia bea:' In cinstea coanii Joitichii! ca e o dama buna'.
In aceeasi grupa de personaje cu Cetateanul turmentat poate fi inclus si Pristanda, care avand misia de politist se conduce in viata dupa principile nevestei:' Ghita, Ghita pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand!' Politistul este tipul omului slugarnic care se comporta ca atare in orice imprejurare, El simte ca adversarul de azi poate fi prefectul de maine, de accea ii declara lui Catavencu:'Eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdeuna'. Ticul sau verbal 'curat' produce asociati comice' Curat murdar' sau il da de gol 'Lasa Ghita, ziceTipatescu, ai tras frumos condeiul';'Curat condei' sau pune sub semnul ridicolului toata mascarada electorala a timpului'curat constitutional'. De o mare putere de sugestie este numele personajului luat de la un joc moldovenesc in care se batea pasul intr-o parte si alta fara sa se porneasca niciunde.
Majoritatea personajelor comediei pot fi grupate in doua categorii, dupa apartenenta lor la una sau la alta din cele doua tabere:de o parte Tipatescu, Trahanache, Farfuridi, Branzovenescu, de alta opozantii, in frunte cu Catavencu, urmat de dascalime:Popescu, Ionescu etc.
Stefan Tipatescu personaj principal, corespunde junelui prim , fixat insa intr-un triunghi conjugal banal, banuit de toti si transformat de Catavencu in obiect de santaj. Raspunzand scurt si taios privindu-i de sus, pe toti cei care ii stau in cale, Fanica are un suveran dispret fata de lumea lui Nae Catavencu. 'A, ce lume!ce lume!' Este morala marelui propietar fata de cel silit sa recurga la metoda santajului.
Tipatescu priveste judelul ca pe propia mosie, de aceea el ii propune lui Catavencu, in schimbul scrisorii, fel de fel de posture, un loc in Comitetul permanent, mosia Zavoiului, locul de primar etc.
Prefectul apare ca posesorul tuturor izvoarelor fericirii asa cum ii prezinta Pristanda" mosia, mosie, fonctia-fonctie, coana Joitica-coana Joitica, trai neneaca, cu banii lui Trahanache. .
babachii!"
Intr-o alta categorie de ambitiosi, decat cei de pana acum il putem inscrie pe Zaharia Trahanache. Prin varsta, temperament si comportare el exprima ideea de stabilitate. Personajul se bucura de o solida si veche autoritate, de un prestigiu recunoscut la nevoie chiar si de catre adversar. 'Eu totdeuna-ii spune Catavencu- am tinut la dumneata ca la capul judetului nostru. . '. Prezident prin vocasie si prin traditie a tuturor 'comitetelor si comitiilor judetului ' venerabilul isi exercita magistraturile intr-un spirit conciliant.
Metoda lui este cea a tergiversarii formula care invita pe interlocutor la calm este intrebuintata chiar atunci cand Trahanache se infurie:'Apoi, ai putina rabdare, stimabile! Ma scoti din tatani. . . '
Are o gandire plata, capabila sa se entuziasmeze de truism de genul constatarii fiului sau de la facultate:' unde nu e moral acolo e coruptia si intr-o sotietate, fara moral si fara printipuri, care va sa zica ca nu le are'. Numele personajului sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor, trahanaua, fiind o coca moale
Pentru sotie are un adevarat cult si nimic nu-i clinteste increderea in ea
Practica inselaciunea la perfectie, dar este convins ca o detesta. Pentru el pare fireasca falsificarea listelor de vot in favorea lui Dandanache
Intre Stefan Tipatescu si Zaharia Trahanache, troneaza Zoe. Ea conduce, de fapt, judetul. Constienta de influenta pe care o are asupra celor doi le face promisiuni lui Catavencu:'Eu ! eu te aleg, eu si cu barbatul meu '. Este de observat ca, in cazul lui Tipatescu, amorul a fost o piedica a ascensiunii :'Credeti d-voastra-spune Trahanache-ca ar fi ramas el aici prefect si nu s-ar fid us director la Bucuresti daca nu staruiam eu si cu Joitica . . si la drept vorbind, Joitica a staruit mai mult ."
Tipatescu este pus in fata unei situatii complicate; a respinge pretentiile lui Catavencu ar insemna s-o compromita pe Zoe si sa-si distruga pozitia in pardis: a le satisface, echivala cu a ridica forurile centrale impotriva sa. Pentru Zoe, insa, problema este mai simpla ea nu are nici un motiv sa doreasca avansarea lui Tipatescu, restul parand nesemnificativ in comparatie cu pericolul care o pandeste:'Daca ambitia ta, daca nimicurile tale politice, le pui mai presus de rusinea mea, de viata mea, lasa-ma ! Sa mor. . . ' Ea foloseste un strigat de eroina dramatica:'Omoara-ma pe mine, care te-am iubit, care am jertfit totul pentru tine. . . ' Adevarul este ca Zoe n-a jertift nimic altceva decat o fidelitate conjugala, singurul sacrificiu fiind cel al Tipatescu.
Prezenta unor caractere realizate prin contrastul intre ceea ce vor sa para si ceea ce sunt, apropie pe Caragiala de Moliere. Aceasta latura a operei lui Caragieala si echilibrul mijloacelor de expresie fac din Caragiale un clasic original si rezultatele lui tin de combinarea inimitabila a tuturor mijloacelor.
Aceasta piesa este o comedie intrucat provoaca rasul prin:surprinderea moravurilor, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate sau prin comicul de nume.
Astfel, infatisand relatia dintre Tipatescu si Zoe sau felul in care se desfasoara alegerile pentru Camera, autorul realizaeaza un comic de moravuri. Sunt vizate atat viata de familie, cat si coruptia politicienilor care imbraca o diversitate de forme. Este prezent si comicul de caracter, pentru ca autorul surprinde diferite tipuri umane care, prin comportare si trasaturile lor de caracter, provoaca rasul.
Este folosit si comicul de situatie intrucat intamplarile comice abunda: pierderea si gasirea succesiva a scrisorii, situatia initiala si cea finala in care se afla Nae Catavencu sau deznodamantul farsei electorale care se termina cu multumirea tuturor.
Pentru realizarea comicului, Caragiale recurge si la prezentarea unor personaje -perechi (Farfuridi si Branzovenescu) sau a unor structuri triunghiulare. Exista astfel triunghiul conjugal (Zoe-Zaharia-Tipatescu) triunghiul politic ( Dandanache-Farfuridi-Catavencu) si triunghiul inocentilor, cu grad diferit de inocenta ( Cetateanul turmentat-Branzovenescu- Pristanda)
Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentiaza incultura personajelor.
Prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar in acelasi timp atrage atentia cititorilor/
spectatorilor, in mod critic, asupra 'comediei umane'
Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul 'Scopul scuza mijloacele' urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice, a unui statut social nemeritat.
