Convorbiri literare
Revista Convorbiri literare, aparuta la 1 martie 1867 din initiativa lui Iacob Negruzzi, in paginile careia s-au publicat in timp cele mai multe dintre operele marilor clasici:Eminescu, Caragiale, Maiorescu, Creanga, Slavici, devine curand dupa aparitie cea mai importanta publicatie a epocii.
Iacob Negruzzi a fost insarcinat de Junimea cu editarea revistei, de care s-a ocupat timp de 28 de ani.
Convorbirile apar la inceput bilunar, in 16 pagini, intr-un tiraj de 300 de exemplare. Prin comparatie cu programul coerent pe care il formulase cu decenii in urma Dacia literara, care debutase cu o rubricatie fixa si o politica si culturala bine definita de la primul numar, Convorbirile puteau trece drept o initiativa modesta, amatorista chiar. Revista nu este exclusiv literara;ea acorda un spatiu important studiilor stiintifice si general culturale, inscriindu-se in curentul epocii.
Primii autori de literatura publicati de revista se numarau Iacob si Leon Negruzzi, M Cornea, Scarlat Capsa, Th. Serbanescu, V, Pogor, Nicu Gane, cei mai multi dintre ei catalogabili in a doua linie valorica. Primul succes remarcabil este cooptarea lui Alecsandri, care isi publica incepand cu nr. 20, Canticele comice. Rar, revista gazduieste si unele recenzii semnate de Maiorescu, Pogor, Carp sau N. Quintescu. Mai tarziu, revista junimista are sansa sa publice cele mai remarcabile productii literare ale momentului:1868-Alecsandri,
incredinteaza colegilor sai Pastelurile, iar in 1872-poemul istoric, Dumbrava Rosie. Din 1970, incepe colaborarea cu Eminescu, cu Venere si Madona(nr4), Epigonii(nr 12), apoi in 1871(nr1)Mortua est. Aceste trei poeme ii furnizau lui Maiorescu argumentele inscrierii poetului debutant in directia semnalata in 1872.
Dintre prozatori, Convorbirile au recrutat de timpuriu, pe ardeleanul Slavici, care isi publica aici povestile si basmele populare, apoi nuvelistica exemplara:Popa Tanda, Scormon, Budulea Taichii(1880). Revista publica nuvela lui Eminescu-Sarmanul Dionis, apoi Fat-Frumos din tei. Directia noua a prozei romanesti(anticipata de Maiorescu din1872) este spectaculos ilustrata in pag. revistei care publica jurnalul lui Alecsandri-Calatorie in Africa si apoi povestile, nuvelele si Amintirile lui Creanga. Nu trebuie omise nici ScrisorileCatre V. Alecsandri ale printului Ghica.
Dramaturgia este stralucit ilustrata de Convorbiri, prin publicarea integrala a pieselor caragialiene, incepand cu Noaptea furtunoasa(1879), dar si a creatiilor teatrale tarzii ale lui Alecsandri:Sanziana si Pepelea(1883),
Fantana Blanduziei(1884), Ovidiu(1885). Nu lipsesc din pag. revistei traducerile din marea literatura a lumii(Homer, Ovidius, Lamartine,
Shakespeare, Schiller, Goethe, Byron, Baudelaire si multi altii) si nici lite-
Ratura populara.
Bine reprezentate sunt si lucrarile de orientare stiintifica, cele mai spec-
Taculoase interventii fiind disputele filologice prilejuite de reforma orto-
grafica. Maiorescu le inaugurase prin studiul sau Despre scrierea limbii romane. Revista mai gazduieste Critica ortografiei d-lui Cipariu, urmat apoi de o intreaga serie de studii maioresciene. Dar mentorul Junimii nu adus singur aceasta batalie extrem de importanta pentru dezvoltarea viitoare a limbii romanesti. A tinut sa i se alature filologul Vasile Burla, cu niste Observari polemice asupra gramaticei limbei romane de Tim Cipariu,
urmate de un protest Contra ortografiei impusescoalelor romane din
Moldova de Ministerul Instructiunii Publice. Dintre filologi, se mai remarca studiile lui A. Lambrior:Limba romana veche si noua, Observari asupra
Ortografiei romane, Cuvinte de reverenta la romani si Idreptariu.
Cu o astfel de reprezentare, sectiunea filologica aJunimii, a reusit sa creeze cadrul cel mai propice aparitiei unei noi generatii de cercetatori, care vor asigura longevitatea acestor preocupari in paginile Convorbirilor. Printre ei se vor afla Al. Philippide, Sextil Puscariu, Ov. Densusianu.
Totodata, in cadrul cenaclurilor sunt stimulate discutii pe teme istoriografice,
preocupari care au creat premisele aparitiei in cercul junimist si implicit in pag. Convorbirilor a unei generatii de istorici, intre care Xenopol si apoi N.
Iorga. La fel se intampla si cu stimularea discutiilor pe teme filozofice care vor preterenul ptr. lucrarile lui Vasile Conta, si ele publicate in revista:Teoria
Fatalismului, Teoria ondulatiei universalesi Incercari de metafizica.
Nu lipsesc insa nici preocuparile pentru problemele locale. In 1871 Slavici incredinta Convorbirilor ale sale Studii asupra maghiarilor, iar Eminescu
Publica in 1876, Influenta austriaca asupra romanilor din Principate.
Revista Convorbiri literare, in perioada cat a functionat la Iasi(1867-85)
a fost o tribuna fara precedent a spiritului novator al epocii. Desi amenintata in repetate randuri de influentele activitatii politice a membrilor Junimii, ea
a reusit sa ramana o publicatie literara si stiintifica.
Numit profesor la Universitatea Bucuresti in 1885, Iacob Negruzzi ia cu el si Convorbirile, mutare ce avea sa consolideze si mai mult noua filiala. Noul cerc intelectual va furniza Convorbirilor material stiintific din plin(istoriogra
fie, filologie, filozofie, estetica, folcloristica, dar si economie politica sau studii juridice), dar din pag. revistei lipseste marea literatura care o consacrase. Cei
mai multi scriitori ai Junimii incetasera sa scrie:Eminescu era bolnav, si nu mai daduse dupa1883, nimic semnificativ;Creanga, din ce in ce mai slabit de crizele epileptice nu poate raspunde cererilor insistente de texte noi ce veneau la redactie;Caragiale se abtine de la scris dupa esecul comediei D"ale carnavalului si va reveni abia spre sfarsitul deceniului. Despre o noua generatie de scriitori nu putea fi vorba. Pe cat de greu de stabilit data nasterii acestui fenomen cultural, pe atat de dificila este si sarcina de a preciza cand s-a incheiat. Maiorescu tine cu orice pret sa faca scoala si in acest scop atrage noi generatii de intelectuali in sfera sa de influenta, dorind sa formeze o noua
Junime. , insa Negruzzi ia decizia la 1 ianuarie 1895 sa se retraga de la conducerea revistei, lasand-o pe mana tinerilor, care ii vor schimba radical orientarea. Acesta este practic inceputul sfarsitului, caci fenomenul cultural junimist se incheiase.
Astfel se face ca spre sfarsitul secolului 19 marii scriitori ramasi in viata sau cei ridicati din noua generatie devin ostili Junimii si Convorbirilor
si ii descoperim activand in alte publicatii ale epocii de cu totul alte orientari. (Caragiale, Slavici, Cosbuc, Delavrancea, Vlahuta).
