Basmul 'Povestea lui Harap-Alb' a aparut in revista 'Convorbiri literare', la 1 august 1877 si se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult, deoarece are un autor, Ion Creanga.
"Povestea lui Harap-Alb" este o opera epica in proza de dimensiuni medii, cu un numar mediu de personaje, in care se da o lupta intre fortele binelui si cele ale raului, invingand cele dintai si in care se impletesc elemente ale realului cu elemente miraculoase. Asadar, "Povestea lui Harap-Alb" este incadrabila in categoria basmelor. Pe de alta parte, intalnim si alte elemente comune cu cele ale basmului popular: timpul este neprecizat prin formula de inceput "A fost odata", iar spatiul nedefinit "o tara mai indepartata la o margine a pamantului", prezenta formulelor, prezenta naratiunii la pers a treia care se imbina cu dialogul si descrierea, se regaseste de altfel si un nr magic si anume cifra trei(craiul avea 3 fii, exista 3 aparitii ale spanului, spanul il supune la 3 probe initiatice, calul vine de trei ori sa manance jaratic, apoi se scutura de 3 ori), obiecte magice, precum si personaje realiste care pot fi oameni sau animale cu puteri supranaturale. Motivele narative sunt: motivul mezinului, calatoria, supunearea prin viclesug, pr obele, pedeapsa, demascarea spanului, casatoria, razbunarea, cifra 3.
Tema basmului o constituie, pe langa lupta dintre bine si rau, idee intalnita in toate basmele, si probele mitice ale maturizarii celui care parcurge drumul de la conditia de sluga la cea de imparat. In acest proces, el va invata sa-si inteleaga supusii si sa-si exercite puterea in mod responsabil.
La nivel structural, basmul lui Creanga respecta tiparul narativ al celor populare intre care si structura inchisa, marcata de formule narative initiale si finale.
In incipit, dupa utilizarea formulei "Amu cica era odata" al carui rol este de a-l introduce pe cititor intr-un univers fabulos, fara a preciza timpul si spatiul, situatia initiala de echilibru este anuntata prin existenta celor doi frati, craiul si Imparatul Verde, care traiesc departe unul de celalalt. Aceasta situatie initiala de echilibru este perturbata de sosirea unei scrisori din partea lui Verde imparat prin care ii cere fratelui sau sa-i trimita 'grabnic pe cel mai vrednic' si viteaz dintre fiii sai, ca sa-i urmeze la tron, intrucat el avea numai fete. Ca sa-i puna la incercare, pentru a vedea care dintre feciori sunt capabili de a conduce o imparatie, craiul se imbraca intr-o piele de urs si se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs si se intorc rusinati la curtea craiului, care este dezamagit de neputinta lor. Mezinul, impresionat de amaraciunea tatalui, se duce in gradina 'sa planga in inima sa'. Deodata, 'o baba garbova de batranete' ii cere de pomana. Dupa insistentele batranei el ii da bani, apoi aceasta, ca raspuns la bunatatea lui, il sfatuieste sa-i ceara tatalui sau armele, hainele cu care a fost el mire(aceste lucruri reprezentand obiectele magice) si calul (acesta fiind unul din ajutoare in calatoria sa). Urmand intocmai sfaturile babei, fiul craiului si calul pleaca la drum si prin dreptul podului, 'numai iaca ii iesa si lui ursul inainte'. Trece cu bine de aceasta prima proba, primeste binecuvantarea parintelui sau si pielea de urs in dar. apoi sfatul ca in calatoria lui sa se fereasca 'de omul ros, iara mai ales de cel span', sa nu cumva sa aiba de-a face cu ei. Ca trasaturi ale basmului, sunt prezente aici formule initiale tipice si cifra magica trei. care face posibila depasirea primei probe de catre eroul principal, dar si motivul podului care semnifica trecerea de sub ocrotirea tatalui in viata pe care trebuie singur sa sio asume. Inceputul calatoriei reprezinta un motiv literar deoarec este o calatorie initiatica in care orice personaj de basm este supus unor probe.
Pentru ca nu reuseste sa treaca de un hatis intunecos si se rataceste, fiul craiului incalca sfatul tatalui si apeleaza la ajutoul Spanului. Pedeapsa este pe masura: pacalit de Span, intra intr-o fantana de unde nu mai poate iesi, pana ce nu jura "pe ascutisul palosului' ca-i va fi sluga spanului, care se va da drept nepotul imparatului si ca va pastra taina 'pana cand va muri si iar va invia', anticipand astfel finalul basmulu. Abia acum personajul se individualizeaza si dobandeste o identitate Spanul dandu-i fiului de crai numele de Harap-Alb, harap insemnand rob, sclav de culoare neagra, iar intregul nume este un oximoron si semnifica sclav-alb, rob de origine nobila, deci dubla conditie a acestuia.
Astfel prima proba o rateaza si anume padurea labirintica din care nu poate sa iasa singur Spanul insusi are un rol foarte important in initierea protagonistului, el fiind considerat raul necesar.Ceea ce ii lipseste inca fiului si ceea ce nu poate capata decat prin experienta este cunoasterea de oameni, capacitatea de a vedea dincolo de aparente.
Odata ajunsi la palatul imparatului Verde Spanul il supune pe Harap-Alb la trei probe cu scopul de a scapa de el. Pus in situatia de a aduce salata din gradina ursului, Harap-Alb se intristeaza. Este descurajat si se autocompatimeste, insa calul il ajuta sa treaca peste acest moment imbarbatandu-l. Primeste, de asemenea ajutorul Sfintei Duminici care s-a dovedit a fi batrana intalnita in gradina tatalui. A doua proba si anume proba aducerii capului cerbului o trece tot cu ajutorul sf dum. Ultima proba, aceea a aducerii fetei imparatului Ros se constituie intr-un basm in basm deoarece calatoria la imparatul Ros si intoarcerea la imp verde este un alt basm.
Calatoria spre curtea imparatului Ros, sugerata prin formule mediane-'Mai merge el cat merge' este un necontenit prilej de initiere a flacaului. Sufletul lui bun se manifesta, indirect, prin dragostea pentru albine si furnici, insusiri ce il determina sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau, chiar daca pentru asta trebuie sa treaca prin apa ori sa zaboveasca pentru a le construi un adapost. Daca pana aici harap-alb era naiv, dezorientat si mereu ajutat si incurajat de sfanta dum si de calul sau, trecerea celui de al doilea pod poate insemna ca harap-alb incepe sa se maturizeze, devenind capabil sa ia decizii deoarece depasirea probelor anterioare i-au dat incredere in sine.
Harap-Alb intalneste, pe rand, cinci personaje fabuloase: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila pe care harap-alb le ia cu el in calatorie intrucat simtea ca va avea nevoie de ei la curtea imparatului Ros. Intr-un tarziu, ajung cu totii la imparatie unde imparatul Ros ii supune la probe fabuloase si foarte periculoase, care se constituie in secvente narative. Mai intai ii cazeaza intr-o casa de arama, careia i se da foc pe dedesubt, dar Gerila sufla de trei ori, 'cu buzisoarele sale cele iscusite' si casa ramane 'nici fierbinte, nici rece', tocmai buna de dormit intr-insa.Urmatoarea proba este un ospat cu foarte multe bucate si bautura, pe care Flamanzila si Setila le fac sa dispara intr-o clipa. Cerand inca o data fata, Harap-Alb este supus unei alte probe si pentru ca fusese milos, binele pe care Harap-Alb il facuse se intoarce, furnicile alegand macul de nisip.Imparatul refuza din nou sa le dea fata si-i supune altei probe, anume sa o pazeasca toata noaptea pe fata, iar 'daca maine dimineata s-ar afla tot acolo, atunci poate sa ti-o dau'. Cei sase prieteni s-au asezat de paza de la usa fetei pana la poarta imparatiei, dar fata imparatului, avand puteri supranaturale, se preface intr-o pasarica si zboara . Ochila si Pasarila se tin dupa ea si abia izbutesc s-o prinda si s-o duca inapoi in odaia ei.
Plin de ciuda, imparatul le spune ca el mai are o fata luata de suflet, dar care seamana perfect cu fiica sa. Atunci harap-alb da foc aripioarei de albina, care-l ajuta sa o identifice pe fata imparatului. Trecand si aceasta proba cu bine, Harap-Alb cere fata, iar imparatul plin de suparare si rusine, i-o da.
Fata vrea si ea sa-1 supuna la o proba. Trimite calul lui Harap-Alb impreuna cu turturica ei sa aduca 'trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta' dintr-un loc numai de ea stiut. Deoarece calul a fost cel care s-a intors primul atunci fata imparatului Ros porneste cu ei la drum spre palatul imparatului Verde. In drum spre imp verde lui Harap-Alb i se tulbura mintile privind fata care era tanara, frumoasa 'si plina de vina-ncoace' si nu ar vrea s-o duca spanului, 'fiind nebun de dragostea ei'.
Odata ajunsi la imp verde spanul, vazand cat este de frumoasa fata, se repede sa o ia in brate, dar ea il imbranceste si-i spune ca a venit acolo pentru Harap-Alb, caci 'el este adevaratul nepot al imparatului Verde'. Turbat de furie ca a fost dat in vileag, spanul se repede la Harap-Alb 'si-i zboara capul dintr-o singura lovitura de palos', strigand ca asa trebuie sa pateasca cel ce-si incalca juramantul. Astfel prin moarte harap-alb este dezlegat prin juramant. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la span si il omoara. Fata imparatului Ros, ca personaj fabulos, are puteri supranaturale si-l poate reinvia pe Harap-Alb prin ritualuri stravechi cu 'cele trei smicele de mar dulce' si cu apa moarta ii lipeste capul de corp. Harap-Alb se trezeste ca dintr-un somn adanc, fata il saruta cu drag, apoi ingenuncheaza amandoi in fata imparatului Verde ca sa primeasca binecuvantarea, jurandu-si credinta unul altuia. Deznodamantul reprezinta restaurarea echilibrului prin casatoria dintre harap-alb si fata imparatului ros.
Tot acest traseu initiatic este parcurs de fiul craiului intre un incipit si final simbolice.
Incipitul, prin formula "Amu cica era odata" , situeaza naratiunea in atemporalitate, intr-un timp mitologic, fabulos. De asemenea, spatiul este nedefinit, nu se dau relatii cu privire la locul in care se afla craiul si cei trei fii ai sai, dar se stie ca eroul va pleca la celalalt capat al lumii, la unchiul sau. Se desluseste astfel o prima categorie estetica: miraculosul. Incipitul contine de asemenea un prim simbol existent in toate basmele, cifra 3, care reprezinta desavarsirea, perfectiunea (craiul avea 3 feciori, Imparatul Verde avea 3 fete), simbol ce va reaparea pe parcursul actiunii.
O deosebire intre basmul popular si cel cult o reprezinta faptul ca, in cel din urma, eroul va remedia lipsa, nu mai este chiar din incipit un individ maturizat, model de frumusete fizica, morala si spirituala, ci apare ca un personaj la inceput de drum, neinitiat. Traseul parcurs de acesta, probele la care va fi supus vor avea rolul de a-l pregati pentru viata.
Finalul basmului inseamna in primul rand remedierea situatiei problematice din incipit, prin pedepsirea si omorarea Spanului, dar si prin recompensarea personajului pozitiv. Prin urmare, si in basmul cult, binele iese invingator din lupta cu raul. Dar finalul unui basm cult inseamna si sfarsitul procesului initiatic al protagonistului, care va deveni imparat, casatorindu-se cu fata lui Rosu Imparat. Nu intamplator basmul se incheie cu pedepsirea raufacatorului, pentru ca prezinta mentalitatea omului din popor, conform careia binele triumfa intotdeauna, iar starea fireasca este cea de bunadispozitie si de optimism.
Formula narativa finala anunta un ospat de dimensiuni simbolice, la care a luat parte si povestitorul 'S-un pacat de povestariu/ Fara bani in buzunariu'. Rolul acesteia este acela de a readuce cititorul in situatia initiala, in lumea reala "Veselie mare intre toti era,/ Chiar si saracimea ospata si bea!'.
Copozitional basmul contine formule specifice ale finalului,care este fericit si deschis, deoarece veselia a tinut 'ani intregi si acum mai tine inca. Cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita Si rabda'.
Asadar, incipitul si finalul unui basm cult sunt elemente de structura cu semnificatii bine determinate, sunt poarta magica prin care cititorul intra intr-un univers miraculous. Ca orice basm, 'Povestea lui Harap-Alb' ilustreaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind imparati si crai, Sfanta Duminica, animale si gaze fermecate, eroi cu trasaturi fabuloase, alaturi de personaje realiste aduse de Ion Creanga din Humulestiul natal, ceea ce-i confera acestei creatii originalitate.
