Johann Kepler

Astronom, mecanician si matematician german, nascut la Weil der Stadt, Wurttemberg, unul dintre fondatorii astronomiei moderne. Studiile si le-a facut la seminarul teologic protestant din Tubingen. A fost profesor de astronomie si morala la Graz. Intreaga sa activitate l-a definit ca un tenace si abil calculator, un mare vizionar si om de stiinta, dotat cu o bogata imaginatie. Mai toate preocuparile sale stiintifice, teoretice sau de ordin practic, ce sunt legate de domeniul astronomiei, pasiunea lui de o viata, care avea sa-i asigure celebritatea. In 1593 a elaborat lucrarea Prodromus in care a cautat sa determine distantele dintre planete si soare pe baza considerarii corpurilor geometrice perfecte avand convingerea, ca si Pitagora, ca Universul este perfect. Tycho Brahe l-a ales drept colaborator la observatorul din Praga si la moartea acestuia in 1601 va deveni astronom al imparatilor Rudolf II, Mathias II si Ferdinand II intre anii 1601-1630. Utilizand multitudinea de informatii pretioase ramase de la Tycho Brahe ca si din observatiile comune in special asupra planetei Marte, Kepler va anunta in 1609 primele sale doua legi fundamentale privind miscarile planetare in lucrarea ramasa si ea celebra Astronomia nova, al caror continut este urmatorul: L1) Planetele descriu eclipse, Soarele fiind plasat intr-unul din focare. L2) Razele vectoare ale planetelor descriu arii egale in timpuri egale. Dupa detronarea lui Rudolf II in 1612, Kepler primeste din partea noului imparat sarcina de a impune calendarul gregorian, ceea ce il conduce la a intra in conflict atat cu biserica catolica cat si cu cea protestanta. Cu toate neplacerile unui astfel de conflict, deloc de neglijat in general si mai ales pentru acele vremuri, Kepler isi continua cercetarile sale si in 1619, gratie bogatei sale fantezii creatoare, descopera relatia dintre axele mari ale orbitelor planetare si timpul de revolutie al planetelor si publica legea a treia ce ii poarta numele in lucrarea Harmonices mundi libri V la Linz, al carei continut este: L3) Patratele timpurilor de revolutie ale planetelor sunt proportionale cu cuburile semiaxelor mari. Tot in acele vremuri a investigat paralaxa si teoria eclipselor. A alcatuit tabele cu efemeridele planetelor. Dupa izbucnirea razboiului de 30 de ani, este nevoit sa paraseasca Linzul, fiind o vreme, astronom si astrolog al; generalului Wallenstein. In afara cercetarilor de astronomie care i-au adus si bucurii si necazuri, dar i-au asigurat nemurirea in lumea stiintei, Kepler a obtinut alte rezultate valoroase. In anul 1612, an foarte bogat in recoltele de struguri, Kepler, aflat la Linz, s-a interesat de regulile practice de determinare a volumului butoaielor cu vin si in 1615 publuca lucrarea Noua metoda de masurare a butoaielor cu vin. In 1616 va publica o editie populara a acesteia sub titlul Extras din stavechea arta de a masura a lui Arhimede etc. Desi Kepler nu dispunea de o teorie dezvoltata asupra infinitului mic, el a folosit in cartea amintita aceasta notiune in acelasi fel in care, cu un secol mai tarziu, va fii utilizata diferentiala in geometrie. El impartea suprafetele si corpurile in portiuni elementare pe care le suma. Calauzindu-se dupa noua sa idee Kepler a fost primul care a depasit rezultatele obtinute de antici in aceasta directie. A determinat in total marimile a 87 de corpuri noi. In plus cercetarile lui Kepler asupra formei butoaielor ce reda cea mai mare capacitate la cel mai mic consum material, l-au condus spre probleme de maxim si la probleme izoperimetrice, in a caror analiza va urma calea indicata de Pappus in cartea V din Culegerea sa. A stabilit formulele pentru calculul laturilor triunghiului sferic in functie de unghiuri. A studiat poligoanele si poliedrele regulate stelate, publicand rezultatele in 1619. A aratat ca dintre toate paralelipipedele inscrise intr-o sfera, cubul are volumul maxim(1615). A studiat si aplicat in cercetarile sale astronomice concepte ale teoriei conicelor. Astfel a introdus notiunea de excentricitate, a privit asimptotele hiperbolei ca tangente la infinit, a aratat ca parabola este limita unei elipse cand unul dintre focare tinde catre infinit(1609).A avut contributii in optica, mai ales relativ la lunete, construind una in 1611. A studiat lumina, a introdus conceptul de raza de lumina, a explicat reflexia si refractia si a formulat teoria telescoapelor.A elaborat un numar insemnat de lucrari de astronomie, astrologie, matematica precum: Calendarum und Prognosticum, Prodromus dissertationum cosmographicamm continens mysterium ccosmographicum., De fundamentis astrolegiae certioribus, Judicium de trigono igneo, Ad vitellionem paralipomena quibus astronomiae pars optica traditur si multe altele.