Mihail Sadoveanu:
Caracterizarea Vitoriei
Lipan din Baltagul
In tot ce face si spune este
dragoste si inteligenta nativa
si o vitalitate care este a naturii insasi. Vitoria Lipan este exemplara
prin tarie si perseverenta.
Conform unui
calendar natural ea isi
da seama ca intarzierea sotului sau are o singura explicatie: moartea. Ea se adreseaza preotului, face vraji, apeleaza la autoritati, dar experienta o invata
ca trebuie sa se bazeze pe ea insasi,
pentru ca la ea e durerea.
In adancul sufletului ei e convinsa de moartea sotului, dar dragostea, omenia, datoria nescrisa ii dicteaza ca trebuie sa-l caute si sa-i
dea ultima cinstire cuvenita. Dragostea ei este
profunda, pastrata
de-a lungul anilor, dupa propria marturisire: ca banul cel vechi.
Stie sa-si randuiasca treburile gospodariei, inainte de a pleca la drum. Inzestrata cu o inteligenta
nativa, ea isi stabileste opririle in locuri,
unde stie ca va primi
cat mai multe
informatii. Vitoria stie sa intrebe, sa scoata adevarul de la oameni, sa lege faptele si
sa reconstituie mental
drumul sotului ei. Stie sa
fie prietenoasa, la nevoie umila, chiar sa minta
si sa invrajbeasca pe cele doua femei, sotiile lui Bogza si
Cutui. In discutiile cu cei doi simuleaza naivitatea si nestiinta, cand in realitate este
convinsa de vinovatia
celor doi. Treptat ea reconstituie
faptele: In intuneric,
incepea sa i se faca lumina. La Sabasa fusera trei. Dincoace, peste muntele Stanisoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai
era. aici, intre Sabasa si Suha trebuia sa
gaseasca ea cheia adevarului.
In descoperirea crimei ea intuieste ca rolul decisiv
ii va reveni
cainelui pe care din fericire il gaseste.
La inceput Vitoria
se poarta prietenos cu
cei doi ciobani,
pentru a le adormi banuielile. Tot timpul ea dovedeste o stapanire de sine iesita
din comun: Avea de cautat, de gasit si de randuit. De plans a plange mai pe urma,
acuma n-are vreme.
Vitoria este
neobosita si necrutatoare in descoperirea vinovatilor. Trasaturile femeii reies si din secventa finala a romanului, aceea a dezvaluirii crimei si a pedepsirii vinovatilor. La inceput Vitoria
se poarta frumos, invitandu-i pe Bogza si Cutui
sa manance si sa bea. Treptat insa
vorbirea ei devine aluziva: spune despre baltagul
lui Bogza, ca e mai vechi, stie
mai multe despre trecut; mai tarziu vede
pe el pete
de sange. Vitoria stie
ca cei doi sunt ucigasii
dar nu-i numeste din prima clipa,
ci ii supune
unei tensiuni psihologice, care ii determina sa-si marturiseasca vinovatia.
De la insinuari,
aluzii, Vitoria trece
la povestirea faptelor si numirea vinovatiilor. Si in aceasta scena dovedeste inteligenta nativa,
istetime si stapanire de sine.
Vitoria este
o foarte buna cunoscatoare a oamenilor, ghicind adevarul din gesturi, vorbe, din expresia fetei. Stie sa desfasoara o gama
larga de atitudini pentru a-si atinge scopul. Este o femeie autoritara,
voluntara, pe care nu o infrange nici
drumul lung si greu, nici oboseala,
nici informatiile rare
si putine. Ea isi pregateste
drumul cu un adevarat ritual pana in cele mai
mici amanunte. In afara de inteligenta nativa ii este de mare ajutor o bogata experienta de viata.
In hotararea ei de a-si cauta sotul este nu numai iubire
ci si un aprig dor
de dreptate, de pedepsire si de razbunare. Ea reconstituie cu ochii mintii itinerariul sotului si crima care a avut loc.
Prin energie fizica si morala, prin intelogenta ei practica, hotarare ferma si consecventa cu care-si urmareste scopul, Vitoria este un personaj
reprezentativ pentru colectivitatea din care face parte.
