Mihail Sadoveanu:
Caracterizarea Vitoriei
Lipan din Baltagul
In tot ce
face si spune este dragoste si
inteligenta nativa
si o vitalitate care este a naturii insasi. Vitoria Lipan este
exemplara prin tarie si perseverenta.
Conform unui
calendar natural ea isi
da seama ca intarzierea sotului sau are o singura explicatie: moartea. Ea se adreseaza preotului, face vraji, apeleaza la autoritati, dar experienta o invata
ca trebuie sa se bazeze
pe ea insasi,
pentru ca la ea e durerea.
In adancul sufletului
ei e convinsa de moartea sotului, dar dragostea, omenia, datoria nescrisa ii dicteaza ca trebuie sa-l caute si sa-i
dea ultima cinstire cuvenita. Dragostea ei este profunda, pastrata de-a lungul anilor, dupa propria marturisire: ca banul cel vechi.
Stie sa-si randuiasca
treburile gospodariei,
inainte de a pleca la drum.
Inzestrata cu o inteligenta
nativa, ea isi stabileste opririle in locuri,
unde stie ca va
primi cat mai multe informatii.
Vitoria
stie sa
intrebe, sa scoata adevarul de la oameni, sa lege faptele si
sa reconstituie mental
drumul sotului ei. Stie sa fie prietenoasa, la nevoie umila, chiar sa minta si sa invrajbeasca pe cele doua femei, sotiile lui Bogza si
Cutui. In discutiile cu cei doi simuleaza naivitatea si nestiinta, cand in realitate este convinsa de vinovatia celor doi. Treptat ea
reconstituie faptele: In intuneric, incepea sa
i se faca lumina. La Sabasa fusera trei. Dincoace, peste muntele Stanisoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai
era. aici, intre Sabasa si Suha trebuia sa
gaseasca ea cheia adevarului.
In descoperirea crimei ea intuieste ca rolul decisiv
ii va
reveni cainelui pe care din fericire il gaseste.
La inceput Vitoria
se poarta prietenos cu
cei doi ciobani,
pentru a le adormi banuielile. Tot timpul ea dovedeste o stapanire de sine iesita
din comun: Avea de cautat, de gasit si de randuit. De plans a plange mai pe urma,
acuma n-are vreme.
Vitoria este neobosita si necrutatoare in descoperirea vinovatilor. Trasaturile femeii reies si din secventa finala a romanului, aceea a dezvaluirii crimei si a pedepsirii vinovatilor.
La inceput Vitoria se poarta
frumos, invitandu-i pe Bogza si
Cutui sa
manance si sa bea. Treptat
insa vorbirea ei devine aluziva:
spune despre baltagul lui Bogza,
ca e mai vechi, stie
mai multe despre trecut; mai tarziu vede
pe el pete de sange. Vitoria
stie ca cei doi sunt
ucigasii dar nu-i numeste din prima clipa, ci ii supune unei
tensiuni psihologice, care ii determina sa-si marturiseasca
vinovatia.
De la insinuari, aluzii, Vitoria
trece la povestirea faptelor si numirea vinovatiilor.
Si in aceasta scena dovedeste inteligenta nativa,
istetime si stapanire de sine.
Vitoria este o foarte buna cunoscatoare a oamenilor, ghicind adevarul din gesturi, vorbe, din expresia fetei. Stie sa desfasoara
o gama larga de atitudini pentru a-si atinge scopul. Este o femeie autoritara,
voluntara, pe care nu o infrange nici
drumul lung si greu, nici oboseala,
nici informatiile rare
si putine.
Ea isi pregateste drumul cu un adevarat
ritual pana in cele mai mici
amanunte. In afara de inteligenta nativa ii este de mare ajutor
o bogata experienta
de viata.
In hotararea ei de a-si cauta sotul este
nu numai iubire ci si
un aprig dor de dreptate, de pedepsire si de razbunare. Ea reconstituie cu ochii mintii itinerariul sotului si crima care a avut
loc.
Prin energie fizica si morala, prin intelogenta ei practica, hotarare ferma si consecventa cu care-si urmareste scopul, Vitoria este un personaj
reprezentativ pentru colectivitatea din care face parte.
