MORFOLOGIA I. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibila care exprima actiunea, starea sau existenta. Categorii gramaticale (morfologice) modul timpul 47672uxt15jcy4r persoana numarul diateza Conjugarile xc672u7415jccy I (-a): a canta, a manca a II-a (-ea): a vedea, a tacea a III-a (-e): a face, a spune a IV-a (-i; -i): a citi, a hotari Clasificare 1. Dupa inteles: a) predicative (au inteles de sine statator si formeaza singure predicat verbal): Baiatul citeste. b) nepredicative(nu au inteles de sine statator si nu pot forma singure predicat verbal): copulative (nu au inteles de sine statator si intra in alcatuirea unui predicat nominal alaturi de un nume predicativ): El este elev. auxiliare (ajuta la formarea unor moduri si timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la scoala. 2. Dupa posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele: a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a cobori. b) impersonale ca sens si unipersonale ca forma (au forma numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, ploua, se cuvine, trebuie, se intampla, a latra, a merita, a ajunge, a ramane (ex.: Ramane cum am stabilit.). 3. Dupa posibilitatea de a avea un complement direct: a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: vad ceva; vad pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gandi. Verbe intranzitive 1. Verbe de miscare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: ploua, tuna, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gandi, a-si aminti 5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a insemna 6. Verbe la diateza pasiva Modurile verbului personale: indicativ, conjunctiv, conditional-optativ, imperativ nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin Timpurile a) indicativ: imperfect perfect simplu perfect compus mai mult ca perfectul prezent viitor viitor anterior b) conjunctiv: prezent perfect c) conditional-optativ: prezent perfect d) infinitiv: prezent perfect Verbele la moduri personaleau functie sintactica de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au functie sintactica de: subiect, nume predicativ, atribut, complement. Analiza verbelor 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Modul 5. Timpul 6. Persoana 7. Numarul 8. Forma Diatezele verbului Verbul are trei diateze: activa, pasiva, reflexiva. Diateza activa “Norocul ne cauta el pe noi...” El a plecat la scoala. La diateza activa actiunea este realizata de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Actiunea verbului se poate rasfrange asupra unui obiect (complement direct). Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activa pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale. Diateza reflexiva “Pe ulita satului se repezira toti flacaii.” La diateza reflexiva actiunea este realizata si suportata de subiect. Apartin acestei diateze numai verbele insotite de pronume reflexive, fara functie sintactica, avand rolul de marca gramaticala a acestei diateze. Pronumele stau, de obicei, inaintea verbului, dar si dupa acesta (gerunziu: gandindu-ma) si se analizeaza impreuna cu verbul. Pronumele reflexive pot fi in cazurile acuzativ sau dativ. II. SUBSTANTIVUL
Substantivul este partea de vorbire flexibila care denumeste obiecte. Clasificare 1. Dupa inteles: a) comune b) proprii 2. Dupa forma: a) simple: gradina, floare, Iasi b) compuse: prin alaturare cu cratima: cal-de-mare prin alaturare cu blanc: Mihai Viteazul prin contopire: binefacere, bunastare prin abreviere: FMI, OPC, OZN Substantivele colective sunt substantive cu forma de singular si inteles de plural: tineret, taranime, tufis, armata, grup, multime. Substantive defective de numar: cu forma numai de singular: aur, lapte, foame, unt, Olt cu forma numai de plural: icre, spaghete, blugi, Bucegi Substantivele mobile sunt substantive (nume de fiinta) cu o forma pentru masculin si alta pentru feminin: print – printesa, gasca – gascan, unchi – matusa. Substantivele epicene sunt substantive care au o singura forma pentru masculin si feminin: camila, cioara, maimuta, sobolan. Categorii gramaticale a) genul: masculin: un – doi (pom) feminin: una – doua (fata) neutru: un – doua (tablou) b) numarul: singular (pom, eleva, creion) plural (pomi, eleve, creioane) c) cazul: nominativ 1. Subiect: Elevul scrie. 2. Nume predicativ: Fratele meu este elev. 3. Atribut apozitional: Prietena mea, Maria, este eleva. genitiv: 1. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. 2. Atribut substantival prepozitional: Atacul contra lui Victor a fost violent. 3. Nume predicativ: Cartile erau ale Mariei. 4. Complement indirect: Romanii au luptat impotriva dusmanilor. 5. Complement circumstantial de loc: Ploaia s-a lasat deasupra orasului. 6. Complement circumstantial de timp: Ei au venit in jurul pranzului. 7. Complement circumstantial de mod: Ei inaintau contra vantului. 8. Complement circumstantial de cauza: Din cauza poleiului, masinaa derapat. dativ: 1. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar asteptarilor. 2. Apozitie: I-am dat varului meu, lui Vasile, o carte. 3. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. 4. Complement circumstantial de loc: El nu sta locului. 5. Complement circumstantial de cauza: A intarziat datorita tramvaiului. acuzativ: 1. Atribut substantival prepozitinal: Florile de tei au cazut. 2. Nume predicativ: Cartea este fara coperta. 3. Complement direct: L-am vazut pe colegul meu. 4. Complement indirect: Am vorbit despre parintii mei. 5. Complement de agent: Problema a fost rezolvata de tata. 6. Complement circumstantial de loc: S-a asezat in banca. 7. Complement circumstantial de mod: Venea ca vantul. 8. Complement circumstantial de cauza: N-a venit de teama. 9. Complement circumstantial de scop: Ma pregatesc pentru examen. vocativ: Vocativul exprima o chemare adresata cuiva pentru a-i atrage atentia asupra unei comunicari. Exemplu: Vino aici, baiat! Model de analiza “De treci codri de arama...” de arama = substantiv simplu, comun, feminin, singular, defectiv de plural, caz acuzativ, atribut substantival prepozitional Locutiuni substantivale “Patria este aducerea-aminte de zilele copilariei...” aducerea-aminte = amintirea Locutiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Trasaturi nu se pot analiza separat nu se pot declina au forme de singular si de plural pot primi articol se analizeaza ca un substantiv Functii sintactice a) subiect: Ma chinuiau parerile de rau. b) nume predicativ: Vacanta a ramas o aducere-aminte. Schimbarea clasei gramaticale substantive provenite din adjectiv: tanarul, rosul, voinicul, un batran substantive provenite din pronume personale: eul substantive provenite din pronume reflexive: sinele, sinea substantive provenite din numeral cardinal: doiul, suta, mia, zecele, un trei substantive provenite din verb: scrisul, mancatul, suferindul, vorbitul substantive provenite din adverb: aproapele, binele, raul, greul substantive provenite din prepozitie: o contra substantive provenite din interjectie: oful, hopul, fasul III. PRONUMELE
Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv. Pronumele personal desemneaza persoanele care participa direct sau indirect la actul comunicarii. Functii sintactice 1. Subiect: Noi pregatim un spectacol. 2. Nume predicativ: nominativ: Elevul este el. acuzativ: Florile sunt pentru ea. genitiv: Cartile sunt ale lui. 3. Atribut pronominal prepozitional: Ei au vorbit cu respect despre ea. 4. Complement direct: Am vazut-o pe ea. 5. Complement indirect: dativ: I-am dat cartea. acuzativ: Se bizuie pe mine. 6. Complement de agent: Cartea este scrisa de el. 7. Complement circumstantial de mod: Invata ca mine. 8. Complement circumstantial de loc: S-a asezat langa el. 9. Complement circumstantial de timp: Am sosit dupa el. Dativul posesiv Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Dativul posesiv determina: un substantiv: mana-ti alba un adjectiv: alba-ti mana un verb: Ti-am ascultat sfatul. Functie sintactica: atribut pronominal (in cazul dativ). Atunci cand se leaga prin cratima de o propozitie, are functia sintactica de complement circumstantial: El sta inainte-i. Dativul etic Dativul etic se exprima prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Exemplu: Mi si-l lua si mi ti-l tranti... Dativul etic nu are functie sintactica. Pronumele personal cu valoare neutra se exprima prin formele neaccentuate ale pronumelui personal in dativ si acuzativ apare in expresii: A dat-o in bara. Schema de analiza 1. Persoana (I, a II-a, a III-a) 2. Numarul (singular, plural) 3. Cazul (nominativ, genitiv – numai la persoana a III-a, dativ, acuzativ, vocativ – numai la persoana a II-a) 4. Genul (masculin, feminin, neutru – numai la persoana a III-a) 5. Forma (accentuata, neaccentuata – numai in dativ si acuzativ) 6. Functia sintactica Pronumele personal de politete Pronumele personal de politete exprima respectul in relatiile dintre oameni. Functii sintactice 1. Subiect: Dumnealui a plecat. 2. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastra. 3. Atribut pronominal: Invitatia dumneaei mi-a facut placere. 4. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui. 5. Complement indirect: Va ofer dumneavoastra aceste flori. 6. Complement de agent: Ceaiul este pregatit de dumnealui. 7. Complement circumstantial de mod: El citeste ca si dumneata. 8. Complement circumstantial de loc: Nu stau mult la dumneata. Pronumele reflexiv
Pronumele reflexiv tine locul tine locul obiectului asupra caruia se exercita actiunea verbului, exprimand identitatea intre obiect si subiectul verbului. Particularitati are numai cazurile dativ si acuzativ are forme proprii numai pentru persoana a II-a acuzativ: se, -s; dativ: isi, -si la persoana I si a II-a, rolul de pronume reflexiv il indeplinesc formele neaccentuate de dativ si acuzativ ale pronumelui personal pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau insotit de pronume accentuat: ma apar pe mine, imi aduc mie Functii sintactice 1. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. 2. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este buna. 3. Atribut pronominal (dativ posesiv): Isi puse caciula pe cap. 4. Complement direct: Eu ma trezesc devreme. 5. Complement indirect: Munceste pentru sine. 6. Complement de agent: Convins de sine insusi, nu se mai temea. 7. Complement circumstantial de mod: Se intelegea de la sine ca va veni. 8. Complement circumstantial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. Pronumele si adjectivul pronominal posesiv
Pronumele posesiv exprima ideea de posesie, inlocuind atat numele posesorului, cat si pe cel al obiectului posedat. Caracteristici e insotit de articol posesiv genitival care isi schimba forma dupa genul si numarul obiectului posedat nu are forme pentru genitiv si dativ singular la genitiv, dativ plural apar formele alor mei, alor tai, alor nostri, alor vostri substituie numele posesorului (acordandu-se in persoana si numar) si se acorda in gen, numar si cat cu obiectul posedat la persoana a III-a plural nu are forma proprie, se foloseste pronumele personal lor In nominativ si genitiv: Pronume personale: eu, tu, el, ea, al lui, a ei Pronume posesive: al meu, al tau, al sau, a sa Functii sintactice 1. Subiect: Ai nostri sunt cei mai buni. 2. Nume predicativ: Pamantul este al alor mei. 3. Atribut pronominal: Rezultatele alor nostri s-au modificat. 4. Complement direct: I-am intalnit pe ai sai acolo. 5. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. 6. Complement de agent: Scrisoarea este trimisa de ai mei. 7. Complement circumstantial de mod: Eu am procedat ca ai mei. 8. Complement circumstantial de loc: Voi merge la ai mei. 9. Complement circumstantial de timp: Am venit dupa ai mei. Adjectivul posesiv determina un substantiv, se acorda in gen, numar si caz cu acesta si substituie numele posesorului, cu care se acorda in persoana si numar.
Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv, cu deosebirea ca articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu. Exemplu: Ai mei parinti au plecat. Parintii mei au plecat. Functie sintactica: atribut adjectival Pronumele si adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp departarea sau apropierea obiectului (in spatiu sau in timp) sau identitatea acestuia cu el insusi sau un alt obiect. Clasificare 1. Dupa inteles: a) de apropiere: acesta, aceasta, asta b) de departare: acela, aceea, ala c) de identitate: acelasi, aceeasi d) de diferentiere: astalalt, celalalt, cestalalt 2. Dupa alcatuire: a) simple: acesta, acela, ala b) compuse: cestalalt, celalalt Forme populare: asta, aia, ala, astalalt Forme regionale: aista, ista, aistalalt Forme simplificate: cel, cea, cei, cele Caracteristici se declina, schimbandu-si forma dupa gen, numar, caz nu are categoria gramaticala a persoanei devine adjectiv demonstrativ Functii sintactice 1. Subiect: Acesta este fratele meu. 2. Nume predicativ: nominativ: Colegul meu este acesta. acuzativ: Cartea este pentru acesta. genitiv: Stiloul era al celuilalt. 3. Atribut pronominal prepozitional: acuzativ: Cartea de la acestia este noua. genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea. dativ: Reusita gratie acestuia i-a incantat. 4. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalti sunt mai bune. 5. Complement direct: L-am sunat pe acela. 6. Complement indirect: dativ: I-am vorbit celuilalt. acuzativ: Am discutat despre ceilalti. 7. Complement circumstantial de mod: El a procedat ce acela. 8. Complement circumstantial de loc: S-a asezat langa acela. 9. Complement circumstantial de timp: A ajuns inaintea celuilalt. Cand pronumele demonstrativ nu mai inlocuieste un substantiv, ci il determina si se acorda in gen, numar si caz cu acesta, devine adjectiv pronominal demonstrativ. Exemple: Am altoit marul cel batran. (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu. (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe cel munte. (adjectiv demonstrativ) Functie sintactica: atribut adjectival Schema de analiza felul (de apropiere, de identitate, de departare; simplu, compus) genul (masculin, feminin) numarul (singular, plural) cazul (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ) functia sintactica Pronumele si adjectivul pronominal interogativ
Pronumele interogativ apare in propozitii interogative si tine locul substantivului asteptat ca raspuns la o intrebare. Forme: Care? Cine? Ce? Cat? Cati? Cate? Forme cazuale: Cui? Carui? Pe care? Carora? Pe cine? Al cui? Caruia?
Functii sintactice 1. Subiect: Cine m-a chemat? 2. Nume predicativ: nominativ: Ce este el? genitiv: A cui este scrisoarea? acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. Atribut pronominal prepozitional: De care bomboane ai ales? 4. Atribut pronominal genitival: A cui colectie e mai reusita? 5. Complement direct: Pe cine astepti? 6. Complement indirect: dativ: Cui ai telefonat? acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. Complement circumstantial de loc: La cine ai stat? 9. Complement circumstantial de timp: Inaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. Complement circumstantial de mod: Precum cine ai procedat? 11. Complement circumstantial de cauza: Din cauza cui ai intarziat? care, ce, cat, cata, cati, cate: au valoare de adjectiv pronominal interogativ cand insotesc un substantiv pe care il determina si cu care se acorda in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival. Pronumele si adjectivul pronominal relativ
Pronumele relativ se foloseste numai in fraza si este element de relatie intre regenta si subordonata, pastrandu-si functia sintactica in propozitia subordonata. Forme: simple: care, cine, ce, cat, cati, cate compuse: ceea ce Functii sintactice 1. Subiect: Am citit aceasta carte care a fost interesanta. 2. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan. 3. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. 4. Atribut pronominal: Acesta este romanul in paginile caruia m-am regasit. 5. Complement direct: Am cumparat cartea pe care mi-ai recomandat-o. 6. Complement indirect: Iata caietul caruia i-am schimbat coperta. 7. Complement de agent: Stiu de cine ai fost certat. 8. Complement circumstantial de mod: Stiu precum te porti. 9. Complement circumstantial de loc: N-am aflat linga cine s-a mutat. 10. Complement circumstantial de timp: Am aflat dupa cine a sosit. 11. Complement circumstantial de cauza: Nu stiu de ce te-ai suparat. Pentru a stabili functia sintactica a pronumelui relativ din subordonata, se face abstractie de propozitia regenta, iar in subordonata se pune intrebarea partii de propozitie care determina pronumele relativ. Pronumele si adjectivul pronominal negativ
Pronumele negative apar in propozitii cu verbul la forma negativa si tin locul unor substantive din propozitia afirmativa corespunzatoare. Clasificare a) simplu: nimic, nimeni b) compus: nici unul, nici unii, nici una, nici unele Forme cazuale: nimanui, nici unuia, nici unora Pronumele negativ nimic este invariabil. Functii sintactice 1. Subiect: Nimeni nu a raspuns. 2. Nume predicativ: nominativ: El pare nimeni. genitiv: Creionul nu este al nimanui. acuzativ: Cadoul nu estepentru nici unul dintre ei. 3. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea nici uneia dintre fete n-a ajuns. 4. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atat de emotionanta pentru el. 5. Complement direct: Nu am cumparat nimic. 6. Complement indirect: dativ: Nu-i dau nimanui dreptul de a ma insulta. acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. 7. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni. 8. Complement circumstantial de loc: Nu s-a asezat langa nimeni. 9. Complement circumstantial de timp: N-a sosit dupa nimeni. 10. Complement circumstantial de mod: Nu citesti ca nimeni. 11. Complement circumstantial de cauza: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimanui. Adjectivul pronominal negativ determina un substantiv, cu care se acorda in gen, numar si caz. Functie sintactica: atribut adjectival Exemplu: Nici un elev nu a venit. Pronumele si adjectivul pronominal de intarire
Pronumele de intarire, folosit astazi numai ca adjectiv pronominalm insoteste un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnata de acesta. Adjectivul de intarire insoteste un substantiv sau un pronume, insistand asupra lor. Adjectivul de intarire se acorda in gen, numar si caz (daca determina un substantiv) si se acorda si in persoana (daca determina un pronume). Exemple: Ele insele au plecat. Copiii insisi au luat hotararea. Insesi fetei i se paruse curios. IV. NUMERALUL
Numeralul este partea de vorbire flexibila care exprima un numar, determinarea numerica a obiectelor sau ordinea acestora prin numarare. Clasificare 1. Numeral cardinal: a) propriu-zis: simplu: zero, unu, zece, suta, mie, milion, miliard compus: doisprezece, cincizeci b) colectiv: amandoi, tustrei c) multiplicativ: indoit, inzecit d) distributiv: cate doi, cate trei e) fractionar: doime f) adverbial: o data, de doua ori 2. Numeral ordinal: primul, al doilea Structura Compunere (procedee): 1. Contopire: douazeci, treizeci, tustrei 2. Alaturare cu blanc: doua mii, o suta zece 3. Jonctiune: douazeci si patru Valoare: substantivala: Trei pleaca. adjectivala: Trei copii pleaca. Categorii gramaticale genul (diferentiat la numeralele unu, doi, amandoi, cate unul, tustrei) numarul (au forme de singular si plural numeralele suta, mie, milion etc., unu nu are forma de plural, doi, trei... nu au forme de singular) cazul (nominativ, acuzativ: cei doi; genitiv, dativ: celor doi; genitiv cu prepozitia a: caietele a doi dintre ei; dativ cu prepozitia la: am dat la trei dintre ei) V. ADJECTIVUL
Adjectivul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirea unui obiect. Clasificare Dupa inteles 1. Adjective propriu-zise: a) variabile (isi modifica forma dupa genul, numarul si cazul substantivului): cu o terminatie si doua forme flexionare: mare, dulce, verde, rece, subtire (vant rece, apa rece, ochi reci, ploi reci) cu doua terminatii si doua forme flexionare: greoi, dibaci, vioi, amarui (baiat vioi, fata vioaie, copii vioi, priviri vioaie) cu doua terminatii si trei forme flexionare: viu, lung, molau, lumesc (par lung, strada lunga, stalpi lungi, clipe lungi) cu doua terminatii si patru forme flexionare: alb, celebru, uman, apusean (actor celebru, maxima celebra, tenori celebri, carti celebre) b) invariabile (cu aceeasi forma indiferent de gen, numar, caz): bleu, precoce, gri, roz 2. Adjective provenite din alte parti de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): pronominale (posesive, de intarire, nehotarate, demonstrative, negative, relative, interogative) participiale: tema scrisa gerunziale: putere crescanda adverbiale: asemenea oameni Dupa forma 1. Simple: frumos, bland 2. Compuse: cumsecade, nord-american Grade de comparatie 1. Pozitiv: inalt 2. Comparativ: a) de superioritate: mai inalt b) de egalitate: la fel de inalt c) de inferioritate: mai putin inalt 3. Superlativ: a) relativ: de superioritate: cel mai inalt de inferioritate: cel mai putin inalt b) absolut: de superioritate: foarte inalt de inferioritate: foarte putin inalt Adjective fara grad de comparatie: superior, inferior, anterior, maxim, minim, optim, complet, viu, mort, vesnic, principal, deplin, unic. Functii sintactice 1. Subiect (numai cand este substantivizat): Lenesul ma enerveaza. 2. Nume predicativ: Ziua era frumoasa. 3. Atribut adjectival: Am citit o carte interesanta. 4. Complement indirect: Din rosu s-a facut palid. 5. Complement circumstantial de timp: Il cunosc de mic. 6. Complement circumstantial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult indraznet decat altii. 7. Complement circumstantial de cauza: Nu le-a primit de rele ce erau. Locutiunea adjectivala
Locutiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, avand valoarea unui adjectiv. Clasificare 1. Locutiuni adjectivale variabile: peste picior, tras de par, tot unul si unul 2. Locutiuni adjectivale invariabile: de seama, de treaba, fel de fel, cu capul in nori VI. ADVERBUL
Adverbul este partea de vorbire neflexibila care exprima caracteristica unei actiuni. Clasificare 1. Dupa inteles: a) de mod: asa, bine, repede b) de loc: acolo, departe, jos c) de timp: maine, astazi, candva 2. Dupa structura: a) simple: bine, ieri, jos b) compuse: niciodata, devreme, dupa-amiaza 3. Dupa rol: a) interogative (foloste in exprimara intrebarii in propozitiile interogative): unde, cand, cum, cat, incotro b) relative (utilizate in fraza, leaga subordoata de propozitia regenta): unde, cand, cum, cat, incotro c) nehotarate (nu dau indicatii precise despre circumstanta): candva, altundeva, oriunde, oricum d) negative (neaga circumstanta exprimata): niciunde, nicaieri, niciodata, nicicum, nicicand e) predicative (au functie sintactica de predicat verbal, cand sunt urmate de conjunctiile ca, sau, sa): fireste, desigur, poate, negresit, posibil, imposibil, normal 4. Dupa provenienta: a) propriu-zise (mostenite): sus, nu, mai b) provenite din alte parti de vorbire, prin schimbarea valorii gramaticale: din substantive care exprima timpul: noaptea, iarna, lunea din adjective: frumos, rapid, puternic din pronume relative/interogative: ce, cat Grade de comparatie 1. Pozitiv: bine 2. Comparativ: de superioritate: mai bine de egalitate: la fel de bine de inferioritate: mai putin bine 3. Superlativ: relativ: cel mai bine absolut: foarte bine Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din radacini pronominale. Functii sintactice 1. Predicat verbal: Fireste ca a priceput. 2. Nume predicativ: Cum este copilul? 3. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat. 4. Complement circumstantial de loc: Va calatori departe. 5. Complement circumstantial de timp: Azi am cumparat mere. 6. Complement circumstantial de mod: Mergea repede spre scoala Locutiunea adverbiala Locutiunile adverbiale sunt rupuri de doua sau mai multe cuvinte care, impreuna, indeplinesc rolul unui adverb. Locutiunile adverbiale pot fi formate din: substantiv, adjectiv substantivizat, participiu, numeral sau adverb cu una sau mai multe prepozitii: de dimineata, de obicei, in graba, cu de-a sila, pe de rost, din nou, pe negandite substantiv, pronume sau adverb, repetat cu una sau mai multe prepozitii: zi cu zi, clipa de clipa, rand pe rand, din ce in ce din parti de vorbire de acelasi fel: colea-valea, ici-colo, vrand-nevrand VII. PREPOZITIA Prepozitia este partea de vorbire neflexibila care marcheaza raporturi de subordonare in cadrul propozitiei, legand atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determina. Clasificare 1. Dupa alcatuire: a) simple: cu, la, pentru, din b) compuse: de pe la, pe la, de langa 2. Dupa cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de langa, peste, din b) cu genitiv: contra, asupra, impotriva c) cu dativ: gratie, multumita, contrar Locutiunea prepozitionala Locutiunile prepozitionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepozitie. In alcatuirea unei locutiuni prepozitionale intra cel putin o prepozitie si o alta parte de vorbire: un substantiv: in fata, din cauza, in loc de un pronume: cu tot un adverb: in afara, de-a lungul, inainte de VIII. CONJUNCTIA
Conjunctia este un instrument gramatical care face legatura intre: doua parti de propozitie de acelasi fel si care nu depind una de alta (doua subiecte, doua nume predicative, doua atribute, doua complemente) doua propozitii care nu depind una de alta sau intre o propozitie suboronata si propozitia pe care o determina
Clasificare 1. Dupa forma: a) simple (sunt formate din elemente identice in plan morfologic): si, nici, ca, deci, sa b) compuse: ca sa, incat sa, cum ca 2. Dupa functia pe care o indeplinesc: a) coordonatoare (fac legatura intre doua parti de propozitie sau intre doua propozitii care nu depind unde de alta): copulative: si, nici disjunctive: sau, ori, fie adversative: dar, insa, ci, iar conclusive: deci, asadar b) subordonatoare (fac legatura intre doua propozitii, dintre care una este dependenta de cealalta): ca, sa, fiindca, daca, desi, de, incat, deoarece) Exemple: Baiatul era cuminte si retras. A cules flori albe si parfumate. A cumparat caiete si carti. Plecase, dar s-a intors. A invatat sa scrie si sa citeasca. Locutiunile conjunctionale
Locutiunile conjunctionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjunctie. Clasificare 1. Locutiuni conjunctionale coordonatoare: a) copulative: precum si, cat si, ci si, atat... cat si b) adversative: numai ca c) conclusive: prin urmare, de aceea, in concluzie, asa ca, in consecinta 2. Locutiuni conjunctionale subordonatoare: fara sa, dupa cum, in timp ce, in vreme ce, din cauza ca, din pricina ca, cu scopul sa, pentru ca sa, in caz ca, cu conditia sa, cu toate ca, macar ca, incat sa. IX. INTERJECTIA Interjectia este o parte de vorbire neflexibila specifica limbii vorbite (stilului colocvial). Clasificare 1. Dupa structura: a) simple: Vai! Zau! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. Dupa origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Valeu! b) onomatopeice (imita sunete si zgomote din natura): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau! c) provenite din alte parti de vorbire: Foc! Inainte! Functii sintactice 1. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. Predicat verbal: Hai acasa! 3. Nume predicativ: Este vai de el! 4. Atribut: Halal exemplu! 5. Complement direct: Am auzit: buf! 6. Complement indirect: Da-i cea! 7. Complement circumstantial de mod: Porni lipa-lipa!
