Mult ma rog, iti fac ispita,
vrednic fabulist:
zi-mi ceva de o aspida
si de-un vasilisc!
Inima-i razbita
(de tot vested vascu'!)
de coti de aspida,
ochi de vasiliscu .
*
Sarpe, serpeste,
cu solzi ca de peste,
raul serpuieste;
si-n apa paraului,
umbra spinaraului,
a sarpelui,
raului .
. Pira, pira, nu pieri, sarpe;
pira, pira, nu-ntepa, sarpe;
nu-ntepa, sepoaie;
nu-ntepa, idra
cu un cap, cu doua,
cu nouazej noua,
nu-ntepa omul
care-a juns mai repede in apa!
In rau ca-mi intra,
pan la brau intra,
sarpe nu era,
nici naparca ra,
nu era nici idra,
'n apa, daca-mi intra .
. Era, mare,
vasilisca,
trup avand de odalisca,
privire care isca
patema
ce vatema
si face din om neom!
N-o puteai privi in ochi
ca erai de deochi,
ca mi te lua ea-n primire
dintr-o simgura privire:
jivina
divina
care-nvenina!
Mai descantati-I din harfe
alui de nu e sarpe .
. Ci e, mare, vasilisca,
trup avand de odalisca,
privire care isca
patema
ce vatema
si face din tot netot!
*
Iesi deochi
dintre ochi .
. Ochii cei vatamatori
si de foc sagetatori,
invaliti sa fie cu perdele albe,
sa nu mai priveasca la obraze dalbe,
amin!
Alegoria e un procedeu artistic care consta in prezentarea unor imagini abstracte prin intermediul unor lucruri concrete, de obicei sub mastile animaliere se ascund simboluri umane. Alegoria se bazeaza pe analogoe (asemanare).
Fabula e o specie a genului epic in versuri, in care personajele de obicei animaliere reprezinta caractere umane.
Introducere
Poemul ' Vasiliscul si Aspida' este o cretie culta cu autori cunoscuti Serban Foarta si Andrei Ujica redactata dupa modelul descantecelor populare asa cum reiese si din subtitlu ' Vasiliscul si Aspida' este o alegorie a aspiratiei umane catre o iubire imposibila reprezentata de fiinta fabuloasa cu puteri suprenaturale, aspida.
Semnificatia titlului
'Vasiliscul si Aspida' surprinde personajele supranaturale care provoaca omului suferinta din dragoste.
Tema
Tema poemului o constituie dorinta omului de a atinge absolutul prin iubire, lucru de altfel imposibil caci omul si fiinta supranaturala apartin unor planuri diferite, nu sunt compatibile.
Compozitia
Din punct de vedere compozitional textul apare structurat ca povestirea in rama.
Cuprins
Povestirea cadru cuprinde primele doua strofe si strofa finala constituite intr-un plan dialogat. In primele doua strofe este prezenta o invocatie directa catre un fabulist careia i se cere sa vorbeasca despre vasilisc si aspida, fapturile care provoaca suferinta din dragoste.
' Inima-I razbita
(de tot vested vascu')
de colti de aspida,
ochi de vasiliscu . '
Povestea propriu-zisa se desfasoara intr-un plan epic care combina cateva structuri ale creatiei populare, incantatia descantecului adica repetarea unor formule magice 'sarpe, serpeste/ cu solzi ca de peste/ pira, pira, nu pieri, sarpe' , nucleul epic de balada (metamorfozele sarpelui in hidra, naparca, vasilisc cu trup de femeie si privire vrajita) si basm (infatisarea hidrei cu 99 de capete).
Revenirea la povestirea cadru se face prin aceleasi semne grafice si anume linia de dialog si asteriscurile.
Strofa finala cuprinde incheierea descantecului descifrarea sensurilor adanci ale poemului. E vorba de fapt de un descantec de iubire care are rolul de a elibera omul de suferinta provocata de patima nefasta provocata de faptura supranaturala a aspidei.
Incheiere
Intelesul major este acela ca omul nu trebuie sa aspire la o lume care nu ii este proprie.
Planul real din care face parte
omul nu se poate intalni cu cel fabulos din
care vine aspida.
