Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi Camil Petrescu Eseu Destramarea cuplului Ela-Stefan Gheorghidiu Romanul lui Camil Petrescu a aparut in perioada interbelica in anul 1930. A fost cel mai de succes roman publicat de acesta. Despre elaborarea romanului, autorul insusi spunea ca “ A fost o ardere continua, mistuitoare, in care randurile se chemau unele pe altele, fara nici un fel de ragaz, sfarsit dupa luni si luni de truda a condeiului, odata cu caderea ultimelor frunze in baltoacele ploilor de toamna.” Criticul George Calinescu, intelegand cel mai profund noutatea romanului il caracterizeaza drept “… o proza superioara”. Camil Petrescu este un promotor al innoirii in literatura, conceptia sa despre roman porneste de la premisa ca actul de creatie este un act de cunoastere. El este teoreticianul romanului modern – Noua Structura si opera lui Marcel Proust volumul Teze si Antiteze. Stilul lui Camil Petrescu este influent de filosofia moderna: Bergson si hussel, de la care preia multe idei. Titlurile initiale cu care autorul anuntase romanul in presa, publicarea a doua romane diferite: Ultima noapte de dragoste si Romanul capitanului Andreescu, iar apoi anunta publicarea unui singur roman Proces-verbal de dragoste si de razboi. 19128hup85rdy8i Pompiliu Constantinescu ne prezinta romanul ca “ doua romane juxtapuse”. Starile de constiinta legate de razboi si personajele de front, abia schitate in Ciclul mortii, sunt reluate in dimensiuni ai ample in acest roman. Romanul este alcatuit din doua carti aparent distincte. Prima carte cuprinde monografia analitica a sentimentului de gelozie, ca element psihic dominant in viata sufleteasca a lui Stefan Gheorghidiu, A doua carte este jurnalul de campanie al autorului imprumutat eroului. Asadar in structura romanului distingem doua nervuri fundamentale: una sociala si una psihologica, ele apartinand celor doua planuri: unul subiectiv, care vizeaza descrierea monografica a unei iubiri, in toate fazele ei de geneza, de stabilizare, de acord al afectului cu spiritul la cote superioare, se de declin; si un plan obiectiv care vizeaza fundamentul pe care se desfasoara un intreg univers in care se consuma experiente. Cele doua planuri se desfasoara paralel, interferandu-se uneori. In constiinta lui Stefan Gheorghidiu, personaj ce se aseamana cu eroii lui Stendhal, se deruleaza intr-o rememorare dramatica viata lui interioara, supusa unor autoanalize prin filosofie, pentru a discerne adevarul iubirii lui. Este oare o iubire pura, ideala si absoluta, ce este patata de infidelitatea sotiei sale, Ela? ud128h9185rddy Cei doi soti se casatoresc din dragoste “ ne luasem din dragoste saraci amandoi”. Tineri studenti, cu o situatie materiala precara, Stefan gaseste bogatia sufleteasca in Ela. Intre cei doi soti nu exista, de fapt, o comunicare sufleteasca autentica. Obiectul pasiunii lui Stefan este o femeie frumoasa, dar cum nu se poate mai comuna, fapt ce duce la destramarea cuplului. Primul motiv al aceste destramari este primirea pe neasteptate a unei pari din mostenirea unchiului Tache, care schimba cursul existentei conjugale a celor doi studenti saraci, insa in defavoarea cuplului, pentru ca Stefan nu este preocupat de partea materiala, care in schimb inseamna esentialul pentru Ela. Plimbarea la Odobesti intr-un grup mai mare, declanseaza criza de gelozie si incertitudinea dragostei. Gheorghidiu pune sub semnul intrebarii fidelitatea sotiei sale. Adulterul este incalcarea fidelitatii conjugale de catre unul dintre soti(DEX). Compania insistenta a domnului G. avocat obscur dar barbat modern, acordata sotiei sale, ii sporeste suspiciune lui Stefan. Plimbarea cu masina, locurile la masa sunt prilejuri de observatie atenta si framantare interioara, care-l fac pe Stefan s-o banuiasca pe Ela de adulter. Insa nu putem spune cu certitudine ca Ela comite adulterul deoarece evenimentele sunt prezentate din punctul de vedere al unui narator protagonist, Stefan Gheorghidiu, necunoscandu-se parerea Elei despre cele narate. Un argument solid care ar putea sustine aceasta idee ar fi acela ca Ela petrece foarte mult timp cu verisoara sa Anisoara si cu domnul G., neglijandu-si astfel sotul.( petrecerea la care sunt invitati). Intrata in lumea mondena, Ela isi schimba perspectiva asupra vietii, considerandu-l pe Grigoriade un simplu amic ce o initiaza in lumea necunoscuta de ea, lumea bunelor maniere. Ela doreste o evadare din idealismul lui Stefan, incercand sa paseasca in realism. In finalul romanului, Stefan realizeaza ca adulterul din partea Elei este o incertitudine; a pierdut-o desi este posibil ca ea sa nu fie vinovata. In schimb Stefan comite adulter dupa petrecere:” In patul meu, o adunatura de pe strada?”( Ela ). Pentru sotul sau, infidelitatea inseamna ce trebuie sa imparta cu cineva, un gest cat mai mic al femeii iubite, acestea constituind o figura cu consecinte incalculabile in perfectiunea dragostei: “ Fiecare credem ca femeia care ne iubeste are pastrate pentru noi, anumite mici gesturi de mangaiere si frumusete, gesturi carora noi le dam un anumit inteles si ne e o suferinta crancena sa vedem ca le are si pentru altul” (Stefan Gheorghidiu). Personajele lui Camil Petrescu sunt “oameni care au vazut idei”, Gheorghidiu vazand-o pe cea a iubirii absolute, pe care credea ca o traieste alaturi de Ela. Idealismul este o doctrina filosofica in care ratiunea, spiritul si constiinta sunt considerate ca factori primordiali. Gheorghidiu este un idealist ce urmareste implinirea, satisfacerea unui scop care prevede castiguri materiale, este un doritor sa realizeze pe un plan oarecare absolutul: “Lipsit de orice talent in lumea asta muritoare, fara a crede in Dumnezeu, nu m-as fi putut realiza – si am incercat-o decat intr-o dragosteabsoluta”. Personajul este o individualitate, un intelectual lucid ce isi traieste drama propriei luciditati fiind o constinta superioara care problematizeaza existenta: “Cata luciditate atata drama” (Camil Petrescu). El nu se izoleaza de societatea in care traieste, insa este incompatibil cu aceasta: “… sa te consideri spectator indulgent si amuzant al acestei lumi plina de infamie si prostie, e sa faci parte din ea, sa beneficiezi de infamiile ei, avnd aerul ca esti inferior”. Atitudinea lui Stefan fata de testamentul unchiului Tache ne determina sa il catalogam ca pe un idealist incurabil, pentru ca refuza sa lupte pentru bani, partea materiala fiindu-I insignifianta. Stefan are deasupra Elei ascendentul intelectualului autentic (lectia de filosofie) facand-o sa creada ca filosofia este un lucru superior ei, si nu poate fi inteleasa de femei. Stefan investeste in Ela atributele perfectiunii, imaginea ei urmand sa fie contradictorie (in functie de trairile lui Stefan: Eros/Anteros) si mobila (evolueaza o data cu povestea de iubire, de la o imagine idealista la una complet demitizata) Treptat Stefan, analizandu-I fiecare miscare, descopera in Ela o alta femeie: “ Imi descopeream nevasta ca o minune dureroasa” / “ Eu descopeream acum treptat, originalul: un peisaj si un cap strain si vulgar”. In confesiunea lui Gheorghidiu totul e amplificat cu o luciditate necrutatoare dar “ Irationalitatea pasiunilor contrariaza o minte care se vrea necontenit lucida”. Ideea este infirmata de Ela in realitate (succesiv sunt contrazise toate ideile investite in nevasta sa: ideea de intelectuala – cap. E tot filosofie…; ideea de sotie – excursia la Odobesti; ideea de femeie – finalul romanului “ Tot armamentul ei cuceritor e parca demodat si nefolositor, ca acele transee puerile din muntii granitei”. Un alt motiv pentru care se produce destramarea cuplului este gelozia lui Stefan, sentiment ce porneste de la situatiile la care este supus cuplul (mostenirea, schimbarea Elei si excursia la Odobesti, unde Stefan este neglijat). In psihologia lui Stefan gelozia este un sentiment chinuitor provocat de banuiala sau de certitudinea ca sotia sa ii este infidela. Aceste sentiment devine o obsesie si in acelasi timp si o tortura pentru Stefan: “ Viata mi-a devenit curand o tortura continua. Stiam ca nu mai pot trai fara ea. Ca o armata care si-a pregatit ofensiva pe o directie, nu mai putea schimba baza pasiunii mele”. De fapt gelozia lui Stefan este o alta forta a intensitatii sentimentului sa u de dragoste, a setei sale dupa implinirea sufletului printr-o dragoste absoluta. Un exemplu pentru analiza sentimentului este excursia de la Odobesti, unde Ela face in asa fel incat sa-l aiba alaturi in masina pe G. Excursia devine pentru Stefan o plimbare chinuitoare, fiecare gest al sotiei sale luand proportii in constiinta sa. Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute, care spiritualizeaza actul erotic, de aceea este necesara Ela. Acesta este si izvorul geloziei sale, cand comportarea sotiei ii intipareste in constiinta semne de intrebare, care il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli. Argumentele Elei prin care vrea sa-I spulbere banuielile nu sunt decat niste vorbe obisnuite, si totusi el se agata de ele pentru a nu-si pierde iluzia ca traieste in absolut. Stefan nu poate depista adevarul in ceea ce priveste infidelitatea sotiei sale. Singurul adevar pe care il stie, este ca o iubeste pe Ela; aceasta iubire dandu-I cosmarul geloziei desi el incearca sa masamulizeze sentimentele: “Nu, n-am fost nici o secunda gelos, desi am suferit atata din cauza iubirii”. Pe Stefan mostenirea nu l-a integrat in societatea burgheza ca pe sotia sa, el a ramas un neadaptat. George Calinescu spune ca Gheorghidiu << e un erou din galeria ‘’inadaptabililor’’ […] e un invins>>. Este un invins in cadrul societatii burgheze pe care o detesta si deasupra careia considera ca se ridica. Insa daca privim lucrurile din perspectiva morala, Stefan nu este un invins, el a invins sentimentul geloziei ce il dezumanizase. Dupa ce s-a lovit de realitate, in razboi, a pus intr-un raport framantarile interioare si viata sociala, iar cea din urma a cantarit mai mult in balanta constiintei sale. Dupa cum ne spune marele critic literar George Calinescu, romanul lui Camil Petrescu “este alcatui din doua parti care au o legatura accidentala una cu cealalta”, ne putem da seama ca in prima parte avem de a face cu un cuplu care trece prin toate ipostazele iubirii: iubirea initiala, pasionala, matrimoniala, ajungandu-e la destramarea cuplului, datorita unor factori prezenti in viata acestora: mostenirea, gelozia lui Stefan, inadaptarea lui la viata moderna si idealismul acestuia, producerea unui adulter sigur din partea lui Stefan insa incert din partea Elei. “Prima parte e un roman pasional, in care ni se descrie curba geloziei lui Gheorghidiu,un exaltat in sufletul caruia evenimentele zilnice iau proportii exagerate si oarecum ridicole”. (George Calinescu) Ruxandra Stoica
