Simboluri
Simbolul- figura de stil care substituie, pe baza unei anumite legaturi, un element abstract sau generic cu un obiect sau o imagine concreta. Simbolul poate functiona atat in ordine lingvistica, la nivelul cuvantului, cat si in ordine obiectuala.
Simbolul pentru pisica - simbolul oscileaza intre conatatii pozitive si negative, ceea ce se explica prin atitudinea ei deopotriva blanda si ascunsa. Astfel in Japonia e un animal de rau argur spunandu-se ca poate ucide femeiile si poate sa le ia infatisarea. In Cambogia ea are conotatii pozitive, imbracand conotatiile pe care le au la noi Paparudele (aduc ploaia). Pisica este intruchiparea intelepciunii iar in Egiptul Antic era venerate in chip de pisica zeita Bastet. Pisica este considerate uneori sluga a iadului. In multe traditii pisica neagra intruchipeaza intunericul si moartea.
Apa - semnificatiile simbolice ale apei pot fi reduse la trei teme dominante: originea vietii, mijloc de purificare, centru de regenerare. Apa contine tot ceea ce este virtual, ce nu are inca forma, samanta primordiala, toate semnele dezvaluirii viitoare dar si pe cele ale mortii . In Asia apa reprezinta simbol al fertilitatii, intelepciunii, harului si virtutii. Apa era leac si elixir al vietii. Pe langa conotatiile pozitive apa are si conotatii negative (potopul)
Oglinda - este un stravechi obiect al civilizatiei umane. Pe langa rosturi practice, ele mai aveau si o serie de functii magico-religioase foarte importante. In istoria culturii oglinda este un simbol cunoasterii, metafora a literaturii si artei, punctual de plecare al tuturor dedublarilor. Ea nu semnifica insa o cunoastere directa ci una refractata, mijlocita pusa sub incidenta lunii, a apei, a principiului feminin si a noptii. Oglinda da o imagine inversata a obiectului si, ca atare, este o indepartare de Principiu si de Esenta. Multe popoare cred ca in oglinda nu se reflecta imaginea adevarata a omului, ci o dublura a sa, adesea cu insusiri malefice. De aici interdictia de a-ti privi chipul in apa. Oglinda curata este un simbol al puritatii si o emblema a Fecioarei Maria iar cea murdara un simbol al minciuni si al pacatului.
Fereastra - este "ochiul" casei. Ea mediaza opozitiile inauntru - afara , inchis - deschis, pericol - siguranta, leaga intimitatea casei (familiei) de lumea exterioara. Este locul intrarilor si iesirilor neingaduite, de acea pe fereastra se presupune ca pot intra duhurile rele. De aici obiceiul de a depune la ferestrele ce dau in strada diferite obiecte si plante, de a atarna ferestre cu prorietati protectoare. O asemenea functie o are la romani si crucea ferestrei. Tot pe fereastra se rapeau fetele atunci cand parintii se impotriveau casatoriei. In mituri, povesti si poezia de dragoste fereastra este hotarul ce desparte doi indragostiti.
Privighetoarea - se bucura de un renume universal datorita frumusetii cantecului ei nocturn care exprima toate sentimentele nascute in sufletul oamenilor de legatura intima dintre moarte si iubire. Potrivit unei vechi legende, se presupune ca privighetoare isi canta viersul de dragoste apasandu-si pieptul pe un ghimpe de trandafir, ceea ce explica tonul ei elegiac.
Ciocarlia- este asociata ideii de evolutie si involutie,ascensiune si coborare, datorita zborului ei sagetat spre cer. Cantecul ei este o oda a bucuriei, o chemare la viata si iubire. Este prin excelenta un simbol ascensional, corelat cu lumina si cu zorile, dar si cu puritatea sau vitalitatea.
