Mezul iernei de Vasile Alexandri Poezia descrie o priveliste din natura: o noapte de iarna cu un ger cumplit. Intalnim in poezie atat planul terestru (campul si padurile), cat si planul cosmic (cerul cu luna si stelele). Caracteristicile peisajului: 14847urc52xek8n GERUL = prezentat cu ajutorul: imagini vizuale: campia acoperita de zapada inghetata e asemanata cu un lan de diamante; gerul face ca insusi cerul sa primeasca culoarea otelului, iar sub lumina lunii, campiile acoperite de zapada stralucesc imagini auditive: gerul face ca in paduri sa trosneasca stejarii, iar zapada inghetata scartaie sub picioare Procedee artistice: re847u4152xeek epitete „ger amarnic si cumplit” „zapada cristalina” „campie stralucitoare” exclamatia „in paduri trasnesc stejarii” – aliteratia consoanei „r”, sugerand trosnetul repetitia: par, pare cuvinte cu rezonanta onomatopeica: „trosnesc”, „scartaie” comparatia: zapada inghetata in lumina lunii pare un lan de diamante Gerul a cuprins chiar si astrele; vegetalul a disparut, lasand totul prada regnul mineral, sub aspectul otelului, cristalului, diamantului, argintului INCREMENIREA, NEMISCAREA, LINISTEA, datorate tot gerului Poetul insusi face constatarea: „totul e in neclintire, fara viata, fara glas”. Intalnim aici imagini vizuale si auditive: linistea si gerul sunt atat de mari, incat se aude trosnetul stejarilor in paduri si scartaitul zapezii sub picioare. De asemenea se mai aude crivatul, care, patrunzand prin codrii, ii transforma in organe sonore, care scot „note-ngrozitoare”. Se observa in acelasi timp coloanele de fum (ce sugereaza prezenta umana), care leaga cerul de pamant, pe ele sprijinindu-se „bolta cerului senina” (epitet si inversiune), in mijlocul careia „luna isi aprinde farul tainic de lumina” (personificare, epitet, metafora). Coloanele de fum sunt comparate cu niste coloane ale unui templu „maiestuos” (epitet) de ele legandu-se si inversiunea „inaltele coloane” si prezenta licentei poetice „Ca inaltele coloane / Unui templu maiestos”. MARETIA, GRANDIOSUL PRIVELISTII imagini vizuale: „totul pare un templu „maiestos”, cu coloane din fum si acoperisul din bolta cereasca, luminat de „farul tainic” al lunii si de stelele care sunt „vesnice faclii” imagini motorii: lupul urmareste o prada inspaimantata In acest „nemarginit templu” (inversiune, metafora, hiperbola), muntii sunt altare (metafora), iar codrii miscati de crivat sunt „organe sonoare”. Remarcam exclamatia „O! Tablou maret, fantastic!...”, cu epitetul dublu exprimat prin adjectivul la gradul superlativ absolut (fantastic) si comparatia naturii cu „un templu maiestos”. De asemenea intalnim si comparatia stelelor cu „vesnice faclii”. In finalul poeziei remarcam interventia directa a poetului, care este martor ocular la cele prezentate: „Dar ce vad ...”. Sentimentele provocate de acest peisaj sunt cele de admiratie si de infiorare in fata maretiei privelistii, a incremenirii generale si a lupului comparat cu o fantasma.
