O, ramai
De Mihai Eminescu
Poezia "O,ramai" de Mihai Eminescu pune in lumina comuniunea poetului cu natura pe care aceasta a simtit-o profund inca din vremea copilariei . Padurea il cheama , stie sa il inteleaga, il ocroteste si-l incanta cu universul ei tainic si plin de vraja.
Opera lirica este specia genului epic in care autorul isi exprima in mod direct gandurile si sentimentele.
Titlul concentreaza in doua cuvinte cu adanci ecuori emotionale chemarea arzatoare a padurii. Imperativul "ramai", subliniat prin interjectie , insista pe ideea refuzului despartirii.
Chemarea ramậne fara raspuns , fiindca poetul nu mai poate intelege soapta vrajita a padurii , asa cum se intậmpla in copilarie . Uimirea si fericirea din ochii copilului au disparut, facand loc amaraciunii si neputintei omului matur care nu mai poate intoarce timpul inapoi . Punctele de suspensie dau senzatia amplificarii acestor sentimente.
Poezia structurata sub forma unui dialog imaginar este alcatuit din doua parti . Partea I cuprinde primele 5 strofe exprimand chemarea tainica a padurii , iar ultima raspunsul poetului.
Strofa intai emotioneaza prin chemarea adresata de padure poetului de a ramane in lumea de basm a copilariei . Padurea personificata i se adreseaza direct poetului ca un prieten drag . Invitatia este plina de afectiune si bazata pe intelegerea adanca a sufletului si aspiratile copilului: "O, ramai, ramai la mine,/ Te iubesc atat de mult!/ Ale tale doruri toate/ Numai eu stiu sa le ascult" . Repetitia imperativul intarita de interjectia si de superlativul expresiv " atat de mult" subliniaza intensitatea sentimentelor ce il leaga.
Strofa a doua exprima intelegerea si admiratia padurii izvorate din cunoasterea sufletului curat si visator al baiatului . Ea ii devine confidenta, dar ii ofera si ocrotire in acest univers miraculos al copilariei . Ea il aseamana unui print al padurii , frumos si nobil , dornic sa inteleaga tainele naturii si inzestrat cu o fire sensibila si visatoare: "Te asaman unui print ,/ Ce se uit-adanc in ape / Cu ochi negri si cuminti"
Strofa a treia dezvaluie misterele acestei lumi fermecate care il atrage atat de mult pe copil. El incepe sa inteleaga glasul naturii. Prin vuletul apei si prin "miscarea naltei ierbi" el poate auzi in taina " mersul cardului de cerbi"
Strofa a patra descrie starea de incantare a baiatului in mijlocul padurii.Fermecat de acest univers tainic, eliberat de orice griji , baiatul murmura " cu glas do2mol" , in timp ce ce simte racoarea apei ce straluceste in soare : "Eu te vad rapit de farmec/ Cum ingani cu glas domol,/ In a apei stralucire/ Intinzand piciorul gol."
Strofa a cincea aduce tema trecerii timpului . Vrajit de acest univers tainic, de noptile cu luna plina, de stralucirea de pe lacuri "la vapaia de pe lacuri" , poetul traieste intens fericirea. El nu si-a dat seama de trecerea timpului. Anii au zbura ca niste clipe , iar clipele acestea fericite ale copilariei par foarte indepartate: "Anii tai se par ca clipe, / Clipe dulci se par ca veacuri".
Partea a doua exprima raspunsul poetului la chemarea padurii, a data cu trecerea copilariei. Poetul se indeparteaza de padure, intra intr-un alt spatiu, in care campul sugereaza viata, tineretea.
La inceput ghicim o atitudine
de uoara nepasare, tipica tinerilor, fata de dulcea chemare de odinioara a
padurii: "Suieram la ei chemare/ S-am iesit in camp razand/"
Ultima strofa aduce in prim plan
sentimentele de regret si tristete pe care le incearca poetul aflat in plina
maturitate. Amintindu-si de minunata lume a copilariei, poetul este constient
ca este imposibil sa se intoarca in aceasta lume fabuloasa, sa intoarca timpul
inapoi pentru ca nu mai poate privi lumea cu ochi visatori si cuminti ai
copilului de odinioara. Poetul, matur acum, intelege altfel lumea, nu mai poate
trai fericirea copilului: " Astazi chiar de m-a
