Ionel Popescu este personajul principal al schitei ,,Vizita', scrisa de catre vestitul nostru dramaturg si prozator I.L.Caragia-le.El este unicul fiu al familiei Popescu;o familie instarita ,burgheza.
El este conturat de autor atat direct,cat si indirect.
Portretul fizic al personajului este abia schitat:Ionel Popescu Este un copilas foarte dragut in,de vreo opt anisori';asprctul lui exterior fiind prins in doar in cateva cuvinte:,,l-am gasit imbracat ca maior de rosiori,in uniforma de mare tinuta'.
Caracterizarea eroului se face prin onomastica:Ionel este un nume des intalnit,ca,de altfel popescu.Autorul intentioneaza sa creeze prin acest nume un tip de copil rasfatat si fara educatie.
Portretul moral este alcatuit prin caracterizarea indirecta a personajului care se contureaza din comportament,fapte ,gesturi ,din felul cum vb si din atitudinea lui fata dee celelalte personaje:mama ,slujnica,musafirul..Limbajul personajului este si el mijloc de caracterizare indirecta.Ionel Popescu are doar cateva replici in intreaga schita, ceea ce dovedeste ca nu prea cunoaste mijloace de expresie.
Ionel este un baiat foarte obraznic .Obraznicia lui reiesind din Tonul obraznic pe care ii cere socoteala musafirului tutuindu-l.din atitudinea lipsita de resprect fata de adulti,in a caror discutie se amesteca si din comportamentul needucat al baiatului care se serveste cu dulceata direct din chesea si nu isi pune pe o farfurioara.
El este de asemenea si foarte rasfatat si de fiecare data cand face vreun rau ,mama il dojeneste putin cu multa balndete.Ionel Popescu este un baiat foarte neastamparat.Aproape ca da foc casei,face zgomote asurzitoare cu toba si trambita ,iar mamei s i musafirului le este imposibil sa mai discute.Mama intervine intr-un tarziu ,indemnandu-l cu mult calm sa mearga in camera alaturata ,deoarece deranjeaza musafirul:"Du-te dincolo ,mama ;spargi urechile dumnealui!Nu e frumos ,cand sunt musafiri.
Obsnuit sa faca doar ce vrea ,baiatul nesocoteste sfatul doamnei Popescu.Naratorul , profitand de putina liniste ,intervine si incearca sa faca liniste,explicandu-I micului maioras ce se intampla in cavalerie.
Explicatia il potoleste pentru cateva clipe pe aprigul baietel ,dar declanseazaz o noua experienta atacand tot ce intalneste .Ionel este arogant si ii place sa comande.
El se comporta cu un adult ,ca un ofiter ,spre admiratie mamei care ii permote orice si il inurajeaza sa fumeze.Cu indrazneala,el se serveste cu o tigara din pachetul musafirului,o pune in gura si salutand militareste ,cere un foc.
Netinand cont de prezenta naratorului ,Ionel ia mingea primita si incepe sa se joace .Din nou ,copilul nu o ia in considerare pe mama lui si joaca lui pune in pericol un bibelou.El ii rastoarna cafeaua pe pantaloni musafirului.Mama il cearta cu blandete pe Ionel,considerand ca nu a facut un lucru prea grav.
Dupa ce fumeaza,mic fiind ,lesina si doar musafirul il poate face sa isi revina.
Lasand-o pe doamna Popescu cu scumpul ei maioras in afara oricarui pericol ,musafirul pleaca.Acasa intelegem de ce baiatul se intorsese cu cheseaua de dulceata goala din vestibul."Gluma" pe care Ionel a facut-o pe seama naratorului punandu-i dulceata in sosoni,arata clar lipsa de educatie si de resspect a acestua.
Intregul comportament al baiatului arata educatia gresita primita in familie;nu face nazbatii copilaresti,ci pune la calerautati cu buna stiinta.Se dovedeste a fi un copil lipsit de educatie si respect ,care nu face distinctie intre bine si rau,permis si interzis.
Fata de Ionel,scriitorul lasa sa se stecoare ironia si dezaprobarea legate de comportamentul baiatttului.Modul ironic in care scriitorul relateaza de la prima pana la ultima scena in care este prezentata atitudinea lui Ionel demonstreaza dezaprobarea acestuia fata de comportamentul baiatului.El este tipul copilului rasfatat,obraznic, egoist,dezordonat si arogant.
Sursa umorului o constituie constastul dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce reprezinta ele in realitate.
Schita prwezinta cu ironie efectele negative primite de odraslele unor familii bogate.
Ionel Popescu este si va ramane un personaj semnificativ al creatiei lui Caragiale,dar si a literaturii romane.
