In 1821, din cauza Eteriei, Dinu Negrut s-a refugiat cu familia peste Prut.
Inapoindu-se in tara in 1823, familia Negruzzi si-a gasit casa pradata de ieniceri. Tatal isi pierduse averea, astfel ca, murind in 1826, datoriile sale au trecut asupra fiului, care a fost nevoit sa intre intr-o slujba.
Costache Negruzzi a dus o viata linistita, singurele evenimente mai importante din viata sa fiind cele culturale.
In 1840, in primul numar al revistei Dacia literara, a aparut principala opera a lui Costache Negruzzi si capodopera nuvelei istorice romanesti Alexandru Lapusneanul.
In acelasi an, directia Teatrului National din Iasi a fost incredintata lui Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi si Vasile Alecsandri. Pentru imbogatirea repertoriului, alaturi de tovarasii sai, Costache Negruzzi a tradus, adaptat si prelucrat diverse piese.
In 1855, a colaborat la revista Romania literara, condusa de Vasile Alecsandri.
Negruzzi a fost un adept moderat al Unirii.
Pentru continutul progresist, critic, al unora dintre operele sale, a fost exilat de doua ori la mosie: in 1838, pentru scrisoarea Vandalism, si in 1844, pentru povestirea Toderica.
Dupa 1859 a fost sfetnic al domnitorului Alexandru Ioan Cuza si membru al Societatii academice.
Costache Negruzzi a murit in august 1868.
X
X X
Scrierile publicate de Costache Negruzzi in periodicele vremii - Albina romaneasca, Curierul de ambe sexe, Foaie pentru minte, inima si literatura, Dacia literara, Propasirea - au fost adunate, in 1857, in volumul intitulat Pacatele tineretelor.
Acest volum cuprinde atat poezii cat si lucrari in proza, opere originale si traduceri.
Scrierile incuse in volum au fost impartite de autor in 4 cicluri:
Amintiri de junete - cuprinde schita Cum am invatat romaneste, nuvelele romantice Zoe, O alergare de cai;
Fragmente istorice - contine scrieri inspirate din cronicile si legendele Moldovei - Aprodul Purice (primul poem eroic in literatura romana), Alexandru Lapusneanul, Sobieski si romanii, regele Poloniei si domnul Moldovei;
Neghina si Palamida contine poezii; cele mai multe sunt prelucrari si traduceri;
Negru pe alb - contine 30 de scrisori la un prieten.
Domnitorul lacom, abuziv si superficial
Curteanul oportunist, carierist, abil, siret, care speculeaza slabiciunile domnitorului pentru a-si atinge scopul - obtinerea demnitatii de vornic, pe care nu o putea detine altfel si pentru care nu era pregatit.
Autorul invoca, nostalgic, un moment din copilaria sa - sosirea placintarului si apreciaza ca civilizatia a distrus valoarea placintelor si poezia placintarului.
In acest context, relateaza o intamplare ilustrativa pentru importanta placintelor in alte timpuri:
In epoca domnilor fanarioti, placintele erau foarte apreciate.
Un domn grec gurmand consuma zilnic aceste specialitati culinare, acordandu-le o importanta mai mare chiar decat divanelor.
In acele timpuri, cand demnitatile se obtineau prin castigarea bunavointei domnitorilor, nu prin merite personale, un curtean oportunist isi dorea sa ajunga vornic.
Intr-o zi, cand se afla cu sotia sa la masa, a descoperit mijlocul prin care sa-si atinga scopul: sa-i trimita domnitorului o tava cu placinte.
Cadoul a sosit la curte la momentul potrivit: domnitorul stabilea pedepse crunte pentru cei vinovati de faptul ca, de pe masa sa, lipseau placintele.
Multumit ca situatia s-a rezolvat si incantat de capodopera gastronomica, domnitorul i-a iertat pe credincer, stolnici si becer si a hotarat sa-l faca vornic pe boierul care i-a trimis placinta, cerandu-i insa sa continue sa aduca la curte astfel de bunatati.
A doua zi, boierul norocos sarbatorea obtinerea demnitatii dorite.
Imaginile vizuale (luna trece peste codrul de arini) se impletesc cu cele auditive, care predomina (codru-si bate frunza lin - fosneste; cornul suna).
Pentru realizarea ritmului, masurii (de 7-8 silabe) si rimei imbratisate, poetul recurge la licente (folosirea substantivului luna la forma nearticulata in prima strofa si segmentarea adverbului vreodata in ultimul vers), la suprimarea unor sunete si rostirea impreuna a unor cuvinte (codru-si, sufletu-mi, tine-ntorn), la regionalisme (nemangaiet) si arhaisme (intorn).
Poezia este de inspiratie folclorica - datorita temei (natura si iubirea) si elementelor prozodice (rima imperecheata - des/ ies, alunis/ luminis; masura de 7 - 8 silabe; ritm iambic). Tot in acest sens sunt folosite regionalismul huceag si forma populara randurele.
Primele cinci versuri ne introduc in mijlocul codrului, unde, in poiana din apropierea lacului, isi fac aparitia toate pasarile, care vin din desisul dumbravii de alun.
Intunecimea codrului, sugerata de epitetul des, este opusa luminozitatii si bucuriei din poiana (luminis), sugerata prin epitetul personificator voios. Peisajul este luminos, plin de viata, in stransa legatura cu starea sufleteasca a poetului, de liniste, satisfactie si veselie.
Suprafata unduitoare a lacului (Leganandu-se din unde) devine o oglinda in care se rasfrang trestia inalta si elemente ale intregului univers: cosmice - luna, soarele, stelele si terestre - pasari calatoare, zbor de randurele.
Trecerea timpului este sugerata prin fenomenul de migratie a pasarilor (toamna) si prin alternanta zi - noapte: luna - soare - luna si stele.
Toate acestea infatiseaza ritmul naturii eterne, caracterizata prin diversitate si vitalitate, careia ii corespund euforia si vesnicia iubirii, sugerate prin chipul iubitei. Apa, element etern, pastreaza mereu viu chipul dragei mele.
Se remarca efectul deosebit pe care il creeaza paralelismul si de in ultimele cinci versuri; repetitia conjunctiei si pune in valoare fiecare membru al enumeratiei, prin aceasta evidentiindu-se ideea de multime si de intensitate:
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de randurele
Si de chipul dragei mele.
Poezia seamana cu un cantec de leagan pentru o fiinta draga, sugerata prin pronumele personal de persoana a doua singular -ti din versul Fie-ti ingerii aproape, precum si prin urarile adresate: Noapte buna! Dormi in pace!.
Natura este formata din elemente personificate, care actioneaza antitetic: izvoarele suspina, codrul negru tace, dorm si florile-n gradina. Acestea se afla in deplina armonie cu cele insufletite - lebada, pasarile, precum si cu elementul uman.
Animatele se afla in miscare (pasarile se aduna, lebada trece), catre adapostul oferit de natura - cuiburi, trestii.
Imaginea lunii, care vegheaza de sus peste intreaga fire, contribuie la realizarea atmosferei de somnie - Peste-a noptii feerie/ Se ridica mandra luna.
Toata natura este cuprinsa de vraja si linistea noptii.
Poezia incanta prin tabloul feeric creat si prin armonia versurilor, grupate in strofe de cate 4, ultimul fiind injumatatit; rima este incrucisata (suspina/ tace/ gradina/ pace).
Adevarata consacrare a poetului se produce in 1870, cand incepe sa colaboreze la revista Convorbiri literare, a cenaclului Junimea, din Iasi.
Revenit in tara, in 1874, ocupa diferite posturi - revizor scolar, bibliotecar, ziarist, mai intai la Iasi, apoi la Bucuresti.
La 33 de ani, se imbolnaveste de nervi. Se trateaza la un sanatoriu din Viena, apoi in tara, dar boala se dovedeste necrutatoare si, la 39 de ani, poetul se stinge din viata.
Opera literara a lui Mihai Eminescu se compune, in principal, din poezii, dar a scris si proza si piese de teatru.
In timpul vietii poetului, a aparut un singur volum din 65 de poezii, editat de Titu Maiorescu.
Poetul canta inceputurile, originile patriei sale, pe care le afla in lumea geto - dacica.
Nimeni altul nu a cantat in versuri atat de inspirate natura patriei, adanca ei legatura cu lumea romaneasca, frumusetea ei mirifica - Calin. File de poveste, Povestea codrului, Freamat de codru, La mijloc de codru, Floare albastra.
Cuvantul este minunea pe care o traim zi de zi. Cuvantul denumeste, creeaza si reinventeaza realitatea cotidiana.
Pe masura ce crestem si invatam mai mult, ne imbogatim vocabularul, cunoasterea despre lume si oameni si capacitatea de a comunica.
Bogatia cuvintelor este inepuizabila. Acelasi cuvant, rostit in imprejurari si cu intonatii diferite, capata semnificatii diferite. Spre exemplu, viata poate avea intelesul strict, biologic, de existenta, folosit in sens stiintific, dar poate sa insemne, intr-un text literar, totalitatea emotiilor si gandurilor, originea si evolutia, natura insasi.
Cuvintele sunt strict legate unele de altele, se pun in valoare reciproc. Rostit simplu, viata este mai putin semnificativ decat atunci cand este plasat alaturi de un determinant: viata zbuciumata, viata cruda, viata luminoasa, viata fericita, viata gingasa.
Cuvintele au puterea miraculoasa de a trezi in noi intreaga paleta de senzatii care tin de auz, miros, vaz, simtirea atingerii. Scriitorul - creator inventeaza universuri in care exploziile de culoare, sunet, arome si catifea se contopesc in mod unic.
Bucuria de a inventa ori de a redefini lumea, pe care numai cuvantul o ofera, este traita zilnic, devine o pasiune nestapanita.
