Mihail Sadoveanu:
Caracterizarea Vitoriei
Lipan din Baltagul
In tot ce
face si spune este dragoste si inteligenta nativa
si o vitalitate care este a naturii insasi. Vitoria Lipan este exemplara prin tarie si
perseverenta.
Conform
unui calendar natural ea isi da seama ca intarzierea
sotului sau are o singura explicatie: moartea. Ea se
adreseaza preotului, face vraji, apeleaza la
autoritati, dar experienta o invata ca trebuie sa se bazeze pe ea insasi, pentru ca la
ea e durerea.
In adancul sufletului ei e convinsa de moartea sotului,
dar dragostea, omenia, datoria nescrisa ii dicteaza ca trebuie
sa-l caute si sa-i dea ultima cinstire cuvenita.
Dragostea ei este profunda, pastrata
de-a lungul anilor, dupa propria marturisire: ca banul cel vechi.
Stie sa-si randuiasca treburile
gospodariei, inainte de a pleca la drum. Inzestrata cu o
inteligenta nativa, ea isi stabileste opririle in
locuri, unde stie ca va primi cat mai multe
informatii. Vitoria
stie sa intrebe, sa scoata
adevarul de la oameni, sa lege faptele si sa reconstituie
mental drumul sotului ei. Stie sa fie
prietenoasa, la nevoie umila, chiar sa minta si
sa invrajbeasca pe cele doua femei, sotiile lui Bogza
si Cutui. In discutiile cu cei doi simuleaza naivitatea
si nestiinta, cand in realitate este convinsa
de vinovatia celor doi. Treptat ea reconstituie faptele: In intuneric, incepea sa
i se faca lumina. La Sabasa fusera trei. Dincoace, peste muntele
Stanisoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era. aici, intre Sabasa
si Suha trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului.
In
descoperirea crimei ea intuieste ca rolul decisiv ii va reveni cainelui pe care din fericire il
gaseste.
La
inceput Vitoria
se poarta prietenos cu cei doi ciobani, pentru a le adormi
banuielile. Tot timpul ea dovedeste o stapanire de sine
iesita din comun: Avea de
cautat, de gasit si de randuit. De plans a plange mai pe
urma, acuma n-are vreme.
Vitoria este neobosita si necrutatoare in
descoperirea vinovatilor. Trasaturile femeii
reies si din secventa finala a romanului, aceea a
dezvaluirii crimei si a pedepsirii vinovatilor. La
inceput Vitoria
se poarta frumos, invitandu-i pe Bogza si Cutui sa manance si sa bea. Treptat insa
vorbirea ei devine aluziva: spune despre baltagul lui Bogza, ca e mai vechi, stie mai multe despre trecut;
mai tarziu vede pe el pete de sange. Vitoria stie ca cei doi sunt
ucigasii dar nu-i numeste din prima clipa, ci ii supune unei
tensiuni psihologice, care ii determina sa-si
marturiseasca vinovatia.
De la insinuari, aluzii, Vitoria
trece la povestirea faptelor si numirea vinovatiilor. Si in aceasta scena dovedeste
inteligenta nativa, istetime si stapanire de
sine.
Vitoria este o foarte buna cunoscatoare a oamenilor,
ghicind adevarul din gesturi, vorbe, din expresia fetei. Stie sa desfasoara o gama larga de
atitudini pentru a-si atinge scopul. Este o femeie
autoritara, voluntara, pe care nu o infrange nici drumul lung si
greu, nici oboseala, nici informatiile rare si putine. Ea
isi pregateste drumul cu un
adevarat ritual pana in cele mai mici amanunte. In afara de
inteligenta nativa ii este de mare ajutor o
bogata experienta de viata.
In
hotararea ei de a-si cauta sotul este
nu numai iubire ci si un aprig dor de dreptate, de pedepsire si de
razbunare. Ea reconstituie cu ochii mintii itinerariul sotului
si crima care a avut loc.
Prin
energie fizica si morala, prin intelogenta ei
practica, hotarare ferma si consecventa cu
care-si urmareste scopul, Vitoria
este un personaj reprezentativ pentru colectivitatea
din care face parte.
