EMILIAN GALAICU-PAUIN
Nici un scriitor basarabean din generatia mai noua nu a facut mai mult decat EMILIAN GALAICU-PAUN (s-a nascut m 1964 la Unchitesti-Floresti, studii la Universitatea de Stat a Moldovei 1981-1986; aspirant la institutul de Literatura "M. Gorki." din Moscova; redactor la Literatura si Arta, Sfatul Tarii, Basarabia; volume: Lumina Proprie 1986; Abea-Dor 1989; Levitatii deasupra haului 1991; Cel batut il duce pe cel nebatut Cluj, 1991. Premiul Uniunii Scriitorilor di Moldova, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul republican pentru tineretul de creatie, 1993) in provincia interriverana, pen-tru a demonta structurile poetice ale traditiei si a impune gesticulatia avangardista. El isi revendica o atitudine globala, preconizand adoptarea simultana si neconditionata a standardelor de evaluare si de expresie ale literaturii romane si universale contemporane. Sincronizare si emulati!'. - iata deviza sa.
Rupand cu traditia, poetut nu se sustrage totusi conditiei sale etnice, care, marcandu-1 existential, ii reclama concilierea ingenuitatii strategiilor distructiv-negativiste cu mai profunda-i vocatie de vizionar, altoita pe o sensibilitate mesianica, biblica si parabolica, atenta la proiectiile si desfasurarile tragicului, deschisa spre captarea de apocalipse si regenerari. Produs al contrariilor, pactul nu e fara fisura, de unde si scindarea interioara a eului intre nonconformismul propozitiilor teoretice si insasi substanta demersului poetic, intre sensibilitatea nationala si sociala ultragiate si ispita aderarii la deja aureolata spita a artistului cosmopolit, intre tentatia de a rima si aceea de a exalta anarhismul prozodic, intre apolinic si dionisiac, teribilismul buf si patosul tragediei, pudoare si impudoare, sacru si profan, senzualitate si asceza, eufemismul calofilic si vocabula frusta, intre bine si rau, urat si fruos, purificare si maculare, chip si masca etc.
In ceea ce priveste un alt aspect al discursului - acela al raportului dintre fond si forma, Em.Galaicu-Paun aspira sa atinga o inalta cota a lirismului pe calea speculatiei metafizice si a exploatarii multiple a trucurilor formaliste.
Numerosii sai comentatori - si de dincolo de
Relectura cartilor sale este
edificatoare in ceea ce priveste felui cum disponibilitatile
innoitoare declanseaza, incepand cu Lumina proprie (1986) un proces
de inmagazinare progresiva a mijloacelor po(i)etice, concretizat intr-n
gesticula|ie de o diversitate tehnica fara precedent in literatura din Moldova.
Socul Galaicu a fosl cu afat mai semnificativ cu cil optzecismul
romanesc, redescoperind avangarda, consumase faza de exploatare turbulenta a
jocurilor de limbaj Rocada seturilor de clisee nu garanleaza valoare
poeziei. Izolata, optiunea avangardista are
semnificatia unei palme provocatoare, aplicata
desuetului present. Postmodernist in litera si optzecist in entuziasmul
sau diferentiator, discursui galaichian evolueaza cu doua trene
stralucitoare, una avangardista, alta modemista,
ambele impovarate inca, pentru cititorul basarabean, de nobletea
istoricelor ispravi iconoclaste. Neproductiv la scara mare a liricii
rominesti, el are o eficienta alfabetizanta acolo unde poezia nu s-a
ocupat indeajuns de uneltele sale Perfomanta
poetica se produce atunci cand "continuarea sintetica" si.. selectiva a modemismului' devine 'o replica la
adresa acestuia'2. Parand ca sacrifica
lirismul elanurilor culturalizatoare, poetul se oglindesie, narcisiac, in
orice achizitie sau inovatle tehnica. Em.Galaicu-Paun e un poet civilizator. Fara el nu se putea.
Asimilarea expresa a unui secol de poezie modema, arderea succesiva a celor mai
importante momente si etape ale lirismului modem nu se va
reaiiza in
Transmisa prin intermediul visului, nelinistea pierderii identitatii, alimentata de dedublari progresive, ce amana regasirea de sine ca fiinta intregita etnic si religios, uneori ia proportii halucinatorii: visez in alta limba -/ adorm de parca cineva imi schimba'n plind vitezd rotile la vama; sant nopfi cand numai strigatul meu sant (Limb). Socurile emotive de natura expresionista scot in vileag o ardere maxima a individului ispasitor, care isi asuma destinul colectivitatii prin patimile eului expus de vointa superioara supliciului, mortii si invierii mantuitoare.
Citite ca parabole ale mantuirii prin creatie, un numar mare de poeme din volumele Levitatii deasupra haului si Cel batut il duce pe cel nebatut evidenta sacrificiul artistului intru sensibilizarea ideii de nereceptivitate a contingentului la harul sau. Ultimele doua poeme din Levitatii - De la loan si (epilog) la care se adauga inaltarea (poem reluat in finalul volumului Cel batut), comunica revelatie crestina-calauza (lemnul sterp al crucii da roade - sa ne-nvete) desprinderea spiritului de tarana trupului si proiectarea sa in lumina logosului divin fiind vazute printr-o prisma cu totul misterioasa: nicicand/ nu esti asa cum esti/ cand esti Cel care sant. La Em. Galaicu-Paun caracterul laic al poeticului fuzioneaza cu sacralitatea paradigmei culturale crestine, instituind astfel un demers postmodem de recuperare a istoriei. Mallarmean scriindu-si Singura Carte (. revizuita si adaugita cu fiece editie, nuantata sau rescrisa de la un text la altul ( vezi si cele doua versiuni ale poemului Cel batut il ducepe pe cel nebatut), Em.Galaicu Paun dezvaluie o structura lirica in perpetua miscare, demersul analytic fiind obligat sa infrunte opozitia ludica a unui cod ermetic, alegoric si simbolizant manevrat si redimensionat strengareste de un sistem poetic cu virtuti plurivalente
S-a facut mult caz, uneori pe nedrept, de 'prolixitatea si incoerenta' galaichiene. Aplicata mecanic, fara precautiile de rigoare, acuzatia mizeaza pe impresia suprafata a demersului liric. La intelegerea acestei poezii, legata, la prima vedere numai prin convergenta diversitatii lexicale spre o unica matrice si considerata opaca datorita abundentei de alogisme si ambiguitati gramaticale sau metaforice trebuie sa excludem prejudecata decodificarii textelor numai in baza propriilor noastre lecturi. In planul dat ne-ar fi de ajutor atat ideile teoretice in materie de poezie modema, cat si lecturile propriu-zise ale poetului in discutie. A proceda astfel inseamna a tine cont de experienta de lectura acumulata de-a lungul secolului al XX-lea. Or, pentru Em.Galaicu-Paun autorii de capatai sunt cei care ii stau cu adevarat sub capatai si mai putin (sau nicidecum) acei care apar in diverse ipostaze in cartile sale. Apreciind importanta ultimilor -- de la M.Eminescu la mari poetii interbelici, apoi la N.Stanescu, M.Sorescu, N.Danilov, pe un versant, de la Grigire Vieru la Iulian Filip, pe celalalt, iar pe de alta parte, de la Homer, Dante, Shakepeare, Baudelaire, Rimbaud, Mallarme, Whitman la poezia avangardista si contemporana rusa, am putea semnala ca in poezia lui Em.Galaicu-Paun putin-multul substrat livresc duce nu atat spre opere si autori tinand de domeniul obscurului cat spre adstratul (totalitatea elementelor straine care se adauga unui idiom dupa constituirea lui) ce se divulga aluziv sau intuitiv acelui critic initiat, primit cu titlu de "coautor" in spatiul sacru al poemului si despre care autorul Levitatii-lor vorbea, cu toata franchetea, intru-un interviu acordat lui Ion Gherman.
Poezia lui Em. Gallaicu Paun are valoarea unui pseudotratat de poetica modernista si postmodernista pentru cititorul hotarit sa-si assume noua sensibilitate lirica. Ea se aseaza, ca Turbinca, de-a curmezisul interpretarilor care nu-i pot fixa in formule suple vasta reprezentatie de ceremonii sub forma de citate si acrobatii lingvistice. Vom enumera o parte din ele: jocuri de cuvinte (cuvinte compuse, vocabule in si intre vocabule lexeme frante la silaba care suna mai taios sau mai frumos, cuvinte suprasaturate de semne de exclamare sau intrebare, de paranteze si suspensii etc.), citate in relief si false citate, o sumedenie de majuscule, paranteze patrate si rotunde, scarite, spatii albe, cifre (arabe si romane), linii de pauza, nume straine (personalitati, personaje mitice si literare), referinte poliglote, sublinieri, asteriscuri, note de subsol, calambururr paradoxuri, motouri (folclorice si livresti), dedicatii, interjectii, titluri (dublate, triplate) etc. Modelele sunt cunoscute, iar exemplele pot fi intalnite la orice pagina de carte a autorului in discutie. Nu ele conteaza: extravaganta acestui rapsod postmodern care si-a dus fluierul la anticar, in schimbul unui volum de vede, si acum doineste la sintetizator;
Nici un poet important ca inovator al formei nu scapa nevenerat in perpetuul inventar galaichian. Deocamdata cele patru volume lirice ale sale - chiar uitand 'naiva' placheta Lumina proprie (1986) si o buna parte din ezitantul intre clasici si modemi Abece-dor (1989) - ar umplea de sens o viata de hermeneut care s-ar incapatina sa traga de toate itele, nodurile, dintii spetei, suveicile, tevile si vatalele poemelor
Inegala in valoarea inscenarii tragediei apocaliptice, comico-grotesc implantata in istoria unui cotidian desacralizat, avid insa de mintuire, poezia lui Em.Galaicu-Paun arata uneori o dezinteresata risipa de talent, rod al unui optimism exaltat care e numai al varstei. Adevarat, pe alocuri, aceasta generozitate creativa ia forme brute. E o poezie hamica, sub semnul reflectiei antidogmatice, aerisita de o luciditate clarvazatoare, ironizand, cu sagalnicie, perfectiunea de floare forjata a conceptului barbian, asezat de acesta la antipodul liricii lenese.
Cu poemele Gesturi, Evantai, Elektra, Cel batut il duce pe cel nebatut, Vaca si Inaltarea Em. Galaicu-Paun concureaza scrierile notabile ale optzecismului romanesc. Punctulcade pe locul unei promisiuni iesite din comun . A
