de Gustave Flaubert(1821-1880)
Autorul si opera sa
Nascut la Rouen,in 1821,intr-o familie de medici chirurgi de origine normanda,Flaubert mosteneste inclinatia pentru observatia amanuntita si pentru disectie.Nu intamplator s-a spus despre el ca"tine pana in mana ca altii scalpelul".Personajele dezvaluie sub privirea sa profunzimi pe care nici un alt scriitor nu le-a putut surprinde.O data cu Flaubert,pentru care inspiratia insemna zece ore pe zi la masa de scris,se instaureaza un mit al stilului.Toate scrierile sale treceau printr-o intensa si indelungata munca de slefuire,un efort de adevarat bijutier;modelul sau de creatie este revendicat de generatii succesive.
Viata sa de scriitor incepe dupa studii de Drept la Paris, o data cu recluziunea autoimpusa in casa parinteasca de la Croisset,unde traieste alaturi de mama sa.Nu va parasi acest loc(si din cauza unei boli nervoase care se declanseaza in 1844)decat pentru cateva calatorii,impreuna cu prietenul sau,
Maxime du Camp,in Bretania(1847),in Orient(1849-1851),ocazie cu care vede si piramidele egiptene.Calatoreste singur in Algeria si Tunisia(1858) si isi permite cateva sederi la Paris,in mediile artistice si literare,unde in 1846 o va cunoaste pe Loise Colet,cu care timp de zece ani va dezvolta o legatura furtunoasa.E cunoscuta,de asemenea,iubirea platonica pe care Flaubert a avut-o pentru Elise Schlesinger,sotia unui om de afaceri,despre care se banuieste ca ar sta la originea personajului Marie Arnoux din "Educatia sentimentala".
Primele opere ale autorului contin elemente autobiografice si au o pronuntata tenta romantica:Memoriile unui nebun(1838),Noiembrie(1842) si prima versiune a Educatiei sentimentale(1845).Personalitatea marelui romancier se naste greu,in urma unei munci chinuitoare.Dupa ce, in1849,renunta(la sfatul lui Maxime du Camp) la prima varianta a Ispitirii Sfantului Anton,publica,in 1856,Doamna Bovary,care-l face celebru(pe langa certa valoare a cartii,imensul scandal juridic si de presa pe care aceasta l-a starnit contribuind substantial la popularitatea ei).Scrie apoi Salammbo(1862) reia Educatia sentimentala(1869) si revine cu Ispitirea Sfantului Anton intr-o varianta noua(1872).A mai scris inca din tinerete piese de teatru,nuvele,volumul Trei povestiri(1877),un Dictionar de idei primite de-a gata,ramas o vreme in manuscris si tiparit pentru prima data in 1911,si un roman neterminat,Bouvard si Pecuchet,publicat in 1881.
Moare in 1880 la Croisset,cu sanatatea ruinata de infernul scrisului,dezgustat de oameni si de viata.
Charles Bovary tanar absolvent de medicina , crescut sub tutela mamei, instalat la Tostes si insurat, tot prin grija acesteia , cu Heloise Dubuc-o vaduva de patruzeci si cinci de ani, cu picioare reci- incepe sa isi exercite meseria de medic in sat si in imprejurimi. La ferma Bertaux o cunoaste pe Emma, fiica lui mos Rouault, la care Charles venise sa-i ingrijeasca piciorul ranit. In scurta vreme Heloise moare si Charles vede in Emma sotia pe care si-ar dori-o. Mos Rouault isi da consimtamantul si, odata cu venirea primaverii, cei doi se casatoresc. Proaspat casatoriti se instaleaza la Tostes, unde incep o viata monotona.
Emma fusese crescuta la scoala de maici, unde, pe langa cartile de rugaciuni, citise pe nerasuflate romane sentimentale aduse de spalatoreasa. Pasiunea pentru aceste lecturi i-a alimentat imaginatia romantioasa, iar ea a inceput sa astepte ca si realitatea sa-i ofere aceleasi exaltari ca si universul descoperit in cartile citite. Dupa ce paraseste manastirea si se intoarce la ferma tatalui sau, se plictiseste curind de viata fara surprize de la Bertaux si ajunge chiar sa regrete ca a plecat de la maici. In acest timp il cunoaste pe Charles Bovary, iar Emma crede ca a gasit iubitul pe care il asteptase atat. Dar viata eterna pe care o incepe la Tostes i se pare insuportabila si descopera cu uimire ca pasiunea pe care o asteptase e departe de a se implini. Charles nu e nici pe departe barbatul la care a visat, nu se pricepe perfect la toate, nu o initiaza in ceea ce-si inchipuise ca sunt tainele si subtilitatile pasiunii si ale vietii. Un singur eveniment important: balul de la Vaubyessard, unde sunt invitati. Emma descopera aici cu exaltare o atmosfera si o lume pentru care se crede facuta. Amintirea balului si o tabachera gasita acolo ii vor umple apoi mare parte a gandurilor. Viata pe care o duce sfarseste prin a o imbolnavi si Charles ia hotarirea sa se mute in alta parte. Cand pornesc spre Yonville l'Abbaye, unde alesesera sa plece , Emma e insarcinata. Ii intampina cei care vor deveni obisnuitii casei lor: Homais, farmacistul, credincios progresului stiintific, care vinde retete pe cont propriu, preotul Bournisien, vesnic angajat in discutii contradictorii cu Homais, doamna Lefrancois, vaduva, stapana hanului "Leul de aur", Binet, dupa punctualitatea caruia isi puteau fixa ceasurile, si Leon Depuis, secretar la notariat cu care Emma isi descopera de la inceput o multime de afinitati. Dupa ce Emma da nastere unei fetite pe care o va numi Berthe, relatia dintre ea si Leon incepe sa fie tot mai apropiata, ei petrecand mult timp impreuna, in lungi discutii ce vadesc aceeasi dorinta de a trai in alta lume decat cea pe care o au. Indragostit de ea fara speranta, fara sa stie ca si ea ii impartaseste sentimentele, Leon se hotaraste sa plece la aris. Dupa plecarea lui, ea cade intr-o apatie din care doar intalnirea cu Rodolphe Boulanger, la expozitia de toamna din Yonville, o mai poate scoate. Acesta un desavarsit seducator, inteligent si foarte bogat, decide s-o aiba pe Emma. Si o va avea. Coplesind familia doctorului cu atentii, ajunge un vizitator obisnuit al lor si intelege imediat ca are in fata o prada sigura. In timpul unei plimbari calare in doi, Emma, biruita, ii cedeaza si de atunci intalnirile lor vor fi centrul intregii sale existente. Viata Emmei devine o continua incercare de a smulge cat mai multa vreme traiului de pe atunci, pentru a fi cat mai indelung langa cel pe care il iubea. Insa pentru Rodolphe, Emma nu-i decat o amanta; cand ea ii propune sa fuga impreuna, el accepta doar formal si apoi o abandoneaza. In seara planuita pentru plecare, Emma primeste o scrisoare in care amantul ei ii "explica" de ce fuga lor este imposibila. Dupa o incercare de sinucidere, Emma se imbolnaveste si ramane saptamani intregi intinsa in pat. Charles o duce la Rouen, la un spectacol, convins ca o schimbare nu-i poate face decat bine; acolo il intalnesc pe Leon, in compania caruia ea va mai ramane cateva zile, obligatiile meseriei chemandu-l pe Charles inapoi la Yonville. Leon face tot ce-i sta in putinta sa redestepte in Emma vechile sentimente; slabita, crezand ca el ii poate oferi dragostea adevarata,ea nu-i poate rezista. Sub mii de pretexte ea va calatori apoi des la Rouen, facandu-si in urma cheltuielilor, datorii imense la domnul Lheureux, cel care-i "administreaza" avutul. Relatia Emmei cu Leon se raceste treptat si, cand ea ii cere disperata bani pentru datoriile facute si el nu-i poate da, ia hotarirea sa se sinucida. Inghite o doza de arsenic furata din spiteria lui Homais si isi da sufletul dupa o agonie cumplita. Curand Charles moare si el, asezat pe banca din gradina casei.
