Fiecare dintre noi are o mama. Mama este fiinta cea mai sublima, fiinta care da viata, care perpetueaza specia. A fi mama inseamna a infaptui un miracol (miracolul vietii).
Mama mea este pentru mine cea mai buna din lume. Ea este cea care mi-a vegheat primele zile de viata si primele nopti de nesomn, cea care s-a bucurat vazandu-mi primul zambet, primii pasi, auzindu-mi primele silabe, dar si cea care a suferit alaturi de mine atunci cand mi-a aparut primul dintisor sau cand pentru prima data mi-am julit genunchii.
De ce a facut toate acestea? Pentru ca asemenea tuturor mamelor ea traieste prin si pentru mine. Pentru ca daruindu-mi propria viata mi-a daruit o parte din viata ei. A suferit atunci cand am suferit si eu si a fost fericita cand eu insumi a fost fericit.
Cum este mama mea? Eu o vad frumoasa. Este de statura medie, satena, cu ochi caprui. Este tot timpul pe fuga.
De ce? Pentru ca ii place sa faca tot mai multe pentru noi (pentru mine si sora mea mai mica). Ii place sa ne faca surprize, sa ne bucure cu mancarurile si dulciurile preferate, sa ne ofere mici cadouri care stie ca noua ne fac o deosebita placere.
Ii place sa ne stie fericiti si pot sa spun fara sa gresesc ca sunt printre acei copii care au avut o copilarie fericita.
Acum sunt adolescent, iar mama imi este alaturi in toate problemele care ma framanta. Imi da sfaturi cand am nevoie de ele, ma cearta cand gresesc si-si cere scuze cand greseste fata de mine. Imi este mama, dar si prietena. Nu cred ca m-as descurca fara ea.
Doresc tuturor copiilor din lume sa aiba o mama ca a mea.
