MITURI
Mitul - "este o istorie sacra, un eveniment primordial care a avut loc la inceputul timpului". (Mircea Eliade)
In literatura romana exista 4 mituri fundamentale: mitul zburatorului, mitul estetic (al jertfei creatiei - Mesterul Manole),
mitul transhumantei (Miorita), si mitul etnogenezei (Traian si Dochia). Mitul zburatorului sta la baza unor poeme precum "Calin (file din poveste)" si "Luceafarul". Conform folclorului Zburatorul este o semidivinitate erotica de factura malefica, o fiinta eternal, un demon frumos, "un Eros adolescent". Despre acesta se spune ca are infatisarea corespunzatoare capacitatii sale de seductie, el putandu-se metamorfoza in sarpe, zmeu sau sub forma de foc. Conform credintei populare Zburatorul se intruchipeaza din visul celei ce patimeste de focul dragostei. In literatura romana Zburatorul este intruchiparea dorului de barbatul iubit si intruchiparea ideala a iubitului. Desi el ataca fetele tinere, neveste
parasite si vaduvele el nu este un demon insetat de sange, un vampir si nu se hraneste cu sangele victimelor sale.
Mitul Faustic- Faust (1480-1540) a fost un alchimist si un astrolog german. Despre el legenda pretinde ca si-ar fi vandut sufletul diavolului, in schimbul redobandirii tineretii. Intamplarile legate de biografia lui legendara au devenit subiectul a numeroase carti populare si opere celebre ale literaturii si artei universale.
Viata lui Faust a fost dramatizata de scriitorul englez Marlowe. Tema lui Faust a fost reluata in literatura germana (Lessing, Heine, Lenau) si in alte literature (Puskin, Espronceda), in muzica (Berlioz, Liszt, Eisler) si in pictura (Rombrandi, Delacroix). Dintre operele literare inspirate din viata lui Faust amintim tragedia cu acelasi nume a lui Goethe. In aceasta opera, marele scriitor face din personajul lui Faust simbolul aspiratiilor si straduintelor de veacuri ale omului de a cunoaste si de a adanci adevarul, intruchiparea sensului real al vietii: slujirea umanitatii prin munca si creatie. In literatura romana, mitul faustic a fost folosit de D. Bolintineanu ("Sorin") si V. Eftimiu ("Cocosul negru", "Doctor Faust vrajitor").
Narcis - tanar frumos, fiul nimfei Liriope si al raului Cephios, care s-a indragostit de imaginea lui oglindita in apa, fiind pedepsit de zeita Nemesis pentru ca a respins dragostea nimfelor. Mistuit de aceasta dragoste fara leac, tanarul moare, jelit de nimfe iar cand acestea vor sa-I puna corpul pe rug, el se preface intr-o floare galbena, invelita in mai multe foi albe. Interpretarea moralizatoare a acestui simbol are in vedere vanitatea, egocentrismul,dragostea si satisfactia de sine.
Vampirul - mort despre care se presupune ca-si paraseste mormantul si se intoarce pentru a suge sangele celor vii. Aceata credinta este raspandita mai ales in Europa Centrala si de Est. La mai multe popoare, trupul mortilor al caror suflet se credea ca se va intoarce ca vampire este strapuns cu un tarus de lemn. Traditia spune ca victimele vampirilor drvin, la randul lor, vampiri. Uneori, vampirul, dupa ce isi paraseste trupul-gazda, sufera o metamorfoza, luand infatisarea unui glob sau a unei roti de foc, caine, porc, pisica etc. La romani, stigoiul este un spirit malefic iar mitul vampirului este reprezentat de Dracula.
Androginul - fiinta fabuloasa din mitologia greaca, jumatate barbat si jumatate femei. Scindarea celor doua jumatati este poruncita de Zeus, ca pedeapsa ca aveau o putere miraculoasa, dar si o trufie fara margini. Jumatatile tanjeau dupa refacerea intregului iar dorul lor de contopire le faceau sa uite de toate si ajungeau la pieire. Zeus se temea ca neamul omenesc se va stinge si s-a indurat de oameni, dandu-le posibilitatea sa reface prin unirea jumatatilor unitatea originara pierduta. Refacerea se infaptuieste prin atractia jumatatilor taiate, ele se cauta pana isi gaseste fiecare perechea.
Tristan si Isolda - cuplu a carui poveste de dragoste reprezinta unul dintre miturile medievale ala iubirii pe care nici moartea nu le poate invinge. Tristan, erou de tip cavaleresc, originar din Britania este rapit de pirate si ajunge la curtea regelui Mark, unchiul sau. Aici el devine favorit regal prin povestile spuse si este adoptat de Mark. In luptele impotriva cavalerilor irlandezi scapa tara Cornwall de tribute si este ranit de o arma otravita dar este salvat de regina Irlandei, Isolda, pe care ulterior regele Mark vrea sa o ia in casatorie. Tristan este trimis sa o peteasca, dar mana Isoldei nu poate fi obtinuta decat de cel care ucide deragonul din Irlanda. Tristan indeplineste misiunea ,dar , pe drumul spre Cronwall, bea impreuna cu Isolda, din greseala, bautura magica destinata mirilor. Mark, gelos, ii exileaza pe amandoi. Povestea de dragoste se incheie cu moartea celor doi. Pe mormantul lor rasar o vita de vie si un trandafir.
Eros - divinitate primordiala a miturilor grecesti, fiul zeitei Afrodita. Dupa Hesiod, intai s-a nascut Haosul, apoi "largul Pamant" si zeul Eros. Este zeul cel mai vechi, care le daruieste indragostitilor asemenea spirit de sacrificiu, incat primesc sa moara pentru altii. Eros realizeaza armonia universului prin atractia contrariilor care apare nu numai intre oameni, intre vietuitoare, ci si intre astir, sunete si partile corlului. Iubirea devine astfel o forta cosmica, principiul ordonator al lumii.
Thanatos - zeul mortii in mitologia greaca, caruia ii corespunde divinitatea feminine romana Mors (Moartea). Era fiul zeitei primordiale Nyx (Noaptea) si fratele lui Hypnos, zeul somnului. Hesiod il numeste in Theogonia "odiosul Thanatos", "zeul teribil" care are "inima de fier, suflet de arama, nepasator in pieptul sau" si care se afla in dusmanie chiar cu zeii nemuritori.
Phoebus - supranume al zeului Apollo adorat in Grecia ca divinitate solara. Numele lui are semnificatia de limpede, stralucitor, straveziu.
Apolinic ≠ Dionisiac (adjective)
-ceea ce tine de lumina -ceea ce tine de intuneric
-temperamental, optimist, -pesimist, cu inclinatii spre
cu inclinatii spre veselie, macabre, cinism, chiar
echilibru comportamental, autodistrugere
generozitate
-apolinicul tine de Clasicism -dionisiacul tine de Romantism
Phateon - este fiul zeului Helios si nesabuitul conducator al carului solar pe care il obtine cu greu de la tatal sau. El va muri rastogolindu-se intru-un torent de flacari, si, pentru a impiedica un incendiu universal Zeus il doboara de pe cer in marecu un fulger. Mitul lui Phateon va fi unul solar, dar conotatia este negativa - catastrofa cosmica, aparitia unei nove sau a unei comete. Mitul implica automat idea de moarte.
