I.1 La margine de Bucuresti
Satul Dela Noua devenise cu timpul un fel de mahala a Bucurestiului unde se stabilisera , alungati de saracie si de diverse conflicte sociale , tarani din mai multe localitati ale tarii , cu precadere din partile Vrancei . Acestia fusesera atrasi si de perspectiva unor castiguri mai bune prin practicarea carausiei .
Printre familiile de carausi stabilite in Dela Noua se numara si cea a lui Stefan Tudor Albu , ai caror stramosi se trageau de prin partile Vrancei .
Ultimul dintre cei noua copii nascuti de mama Iana , sotia lui Stefan Tudor Albu , a vazut lumina zilei la 11 aprilie 1858 si a primit numele de Barbu . Patru din fratii mai mari mor de copii ramanand in viata trei baieti si doua fete : Nicolae , Maria , Constantin, Uta si Barbu .
Numele tatalui scriitorului a suferit o metamorfoza obisnuita in intocmirea vechilor acte oficiale devenind din Stefan Tudor Albu , Stephanescu , iar mai apoi Stefanescu de unde si numele scriitorului Barbu Stefanescu . Pseudonimul Delavrancea , a fost folosit de catre scriitor ca un omagiu inchinat stramosilor sai vranceni .
Atat familia bunicilor cat si a parintilor erau cunoscute ca familii harnice si cinstite . Datorita acestor calitati bunicul scriitorului a fost ales staroste al breslei carutasilor din Bariera Vergului . Tatal scriitorului , om saritor la nevoile altora si devotat familiei , satul de greutatile vietii de caraus se zbate pentru a-si da copiii la studii inalte pentru a nu avea soarta lui . Astfel Nicolae ajunge avocat iar Constantin procuror . Cele doua fete , sunt inzestrate si maritate cu doi negustori bine situati .
Tot in mahalaua Dela Noua isi duceau viata si bunicii scriitorului ,Tudor si Musa Albu . Portretele realizate de Delavrancea celor doi bunici sunt o marturie dintre cele mai luminoase a dragostei scriitorului fata de intreaga taranime romana . Chipurile celor doi bunici l-au urmarit toata viata , oferindu-i subiecte literare tratate cu o duiosie unica in literatura noastra .
Sugestiv este portretul bunicului din povestirea Bunicul , care ramane peste ani adoima unei icoane dragi la care scriitorul se va inchina mereu . "Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , mustatile , barba .peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : Blanzi si mangaietori . "
La fel de bine este conturat si portretul bunicii in povestirea Bunica . " Era inalta si uscativa , cu parul alb si cret , cu ochii caprui , cu gura stransa si buza de sus crestata in dinti de pieptene de la nas in jos .Ea isi infigea furca cu caierul de in in brau si incepea sa traga si sa rasuceasca un fir lung si subtire . Glasul ei ma legana : genele mi se prindeau si adormeam . Avea o poala fermecata si un glas si un fus cari ma furau pe nesimtite si adormeam fericit sub privirile si zambetul ei . "
Vremea jocurilor si a povestilor trecu odata cu primi ani ai copilariei si incepu vremea invataturii .Initial fu dat unui dascal Ion Pestreanu (nea Nicuta) sa-l initieze in scriere si citire - o amestecatura de litere chirilice si latine . Urmeaza clasa a Ia si a II a la Scoala sucursala de baieti nr. 4 actualmente Scoala "B. St. Delavrancea " iar clasele a IIIa si a IVa la Scoala Domneasca , unde l-a avut invatator pe Ion Vuticescu , devenit celebru prin schita "Domnul Vucea ".
Primii ani de scoala au insemnat pentru copilul Barbu Stefanescu si primul contact cu o altfel de lume . A fost un puternic soc suferit de copil in confruntarea cu un invatator rautacios , patimas si partinitor - apropiat cu umilinta de fii celor bogati si dispretuitor fata de copiii saracilor . Aceasta confruntare ii va oferi scriitorului o atitudine critica si demascatoare a defectelor sociale pentru tot restul vietii .
I.3. Sclavia liceului si anii de studentie . Debutul in literatura
Copiii din mediul rural , ca si cei ai saracilor din marile orase , ajungeau mai greu elevi la liceele de prestigiu sau studenti . Dar cei care reuseau sa depaseasca greutatile impuse de conditiile materiale sau de alta natura si sa se afirme prin calitatile lor deosebite la invatatura sau prin talente de exceptie ajungeau personalitati de renume in viata noastra culturala , politica si stiintifica . Istoria acestui popor ne-a oferit nenumarate exemple in acest sens , iar unul dintre dintre aceste exemple este si Barbu Stefanescu Delavrancea , fiul unor tarani vranceni stabiliti in marginea Bucurestiului .
Din anul 1859 Barbu ajunge elev de liceu initial la Liceul "Gheorghe Lazar " si din clasa a II a la Liceul "Sfantul Sava" . Fiind bursier , datorita rezultatelor la invatatura, avea intretinerea si imbracamintea gratuite . Anii de liceu , mai ales prin faptul ca aproape tot timpul trebuia sa stea in internat , i-au lasat un gust amar asa cum avea sa descrie mai tarziu aceasta perioada in nuvela Bursierul : .sclavia liceului , masa bursierilor , soioasa si murdara , duhoarea bucatelor grase , cafelele cu lapte mirosind a caine plouat , plescaitul lacom a optzeci de tovarasi si pedagogii cu ifosul lor de parveniti , asezati in capetele celor doua mese lungi . iaca ce ma infioara si astazi cand ma gandesc la acea viata de sapte ani ."
Cu toate greutatile prin care a trecut insa , a avut si mari satisfactii oferite de recunoasterea talentelor sale literare si pictura de catre unii profesori ai liceului , care l-au apreciat si sprijinit in aspiratiile sale . Elev fiind debuteaza cu o poezie inchinata eroilor Razboiului de Independenta in ziarul Romania Libera .
Ultimul an de liceu ii aduce si debutul in volum cu o culegere de versuri juvenile sub titlul Poiana Lunga . Indata dupa dupa aparitia acestui volum , citeste in Convorbiri literare cateva din poeziile lui Eminescu . Gestul lui Delavrancea din aceasta perioada ramane unic in intreaga istorie literara romana . Inchinandu-se in fata geniului eminescian si recunoscandu-i totala superioritate in arta poeziei , se hotaraste sa-si retraga din librarii toate cartile . Astfel se face ca din primul volum nu s-a pastrat decat un singur exemplar . Acest gest de nobila recunoastere a adevaratelor valori nu-l indeparteaza insa de literatura , ci-l determina sa se apropie de acele genuri care-i ofereau posibilitati de afirmare in plinatatea fortelor sale .
Dupa terminarea Liceului "Sf. Sava " se inscrie la Facultatea de Drept . Insetat de cat mai multe cunostinte audiaza in paralel si cursurile unor profesori renumiti ai Facultatii de Litere , medicina si matematica . Are ocazia sa-l cunoasca pe marele critic Titu Maiorescu la cursul de logica . Este de altfel perioada cand este atras si de alte mari personalitati ale acelei epoci , care-i vor ramane aproape pentru tot restul vietii : Spiru Haret , Al . Vlahuta , Duiliu Zamfirescu si altii .
Inteligenta sa deosebita , marele sau dar oratoric etalat cu diverse ocazii inca din primii ani de facultate , talentul sau literar si in pictura dar si modestia , cinstea si sinceritatea in relatiile cu cei din jur il fac pe studentul Barbu Stefanescu tot mai apreciat. Noile relatii pe care si le face in aceasta perioada in randurile oamenilor de cultura ii ofera posibilitatea ca , dupa absolvirea Facultatii de Drept din Bucuresti , sa poata pleca la specializare pentru trei ani la Paris . Este perioada cand sub influenta curentului naturalist al scriitorului francez Emile Zola , scrie lucrarile de proza "Iancu Moroi" , "Liniste "si "Sultanica" . Tot in aceasta perioada i s-a creat posibilitatea de catre unii sponsori sa viziteze Italia , Anglia , Austria si Ungaria .
I.4. In plina tinerete si glorie literara
Reantors de la studii din Franta isi reia unele activitati anterioare plecarii : catedra de la pensionul condus de o mare binefacatoare a sa , Elena Miller-Verghi si lectiile particulare de la asezamantul "Elisabeta" . Are ocazia totodata sa-l cunoasca pe marele dramaturg I.L. Caragiale , de care-l va lega apoi o stransa prietenie tot restul vietii. Iata un sumar portret al sau facut in acea perioada de memorialistul Nicolae Petrascu :.romantic in suflet si port , pana si in parul mare ce-l rasfira , ca o claie afanata , deasupra capului ; delicat , cu atentii mari pentru cei ce-l admirau cu masura , injurios uneori pe un ton amical cu Caragiale , pe care-l iubea ."
O scurta perioada de timp este redactor sef al ziarului "Epoca " de sub conducerea lui George Paucescu , un fel de Mecena al acelor vremuri si in acelasi timp , unul dintre prietenii si binefacatorii lui Eminescu .
Isi aduna intr-un volum toate creatiile sale in proza de pana atunci si le publica sub titlul "Sultanica " Cu aceasta ocazie se hotaraste sa foloseasca definitiv pseudonimul Delavrancea pe langa numele obisnuit Barbu Stefanescu . De altfel acest pseudonim fusese facut public pentru prima data in anul 1884 , in ziarul "Romania libera " , in care publicase o sarja prieteneasca la adresa lui Duiliu Zamfirescu .
Din anul 1886 intra in avocatura si devine in scurt timp renumit pentru pledoariile sale . Colaboreaza la mai multe reviste printre care : "Revista noua " -condusa de de B.P.Hasdeu - unde activeaza o scurta vreme ca redactor sef , "Literatura si stiinta " condusa de C. D. Gherea , "Vieata" de sub conducerea lui Al. Vlahuta . si altele .
Noul volum de nuvele "Trubadurul " , aparut in anul 1887 il va impune definitiv in atentia criticii de specialitate ca un creator de prim rang in viata culturala a vremii .
In anul 1887 se casatoreste cu Marya Lupascu cu care va avea o casnicie fericita . Cella , prima nascuta a sotilor Delavrancea va ajunge o mare pianista , cea de a doua fica Margareta va studia literele si filosofia , iar Niculina va ajunge arhitecta de prestigiu . Ultima fica s-a numit Henrieta devenita si ea o arhitecta de talent . Prin preocuparile copiilor si-a vazut indeplinite si alte vise ale copilariei. Fostul copil de dincolo de Bariera Vergului , care alerga descult prin colbul mahalalei pentru a-l astepta sau insoti pe tatal sau cand se intorcea sau pleca in carausie , ajunsese deja o mare personalitate literara si politica .
In majoritatea articolelor sale publicate in diverse ziare a luat mereu apararea taranimii din care se tragea si nu putine au fost procesele penale in care a luat partea celor nevoiasi . Iata in acest sens , o intamplare despre Delavrancea relatata de un deputat al acelei vremi , D.D: Dobrescu :"Participand la un banchet al ziarului "Epoca " , Delavrancea , tanar cu barba neregulata si cu parul neangrijit a ridicat un toast pentru taranii romani . Nu stiu cum dar domnul ministru al domeniilor , Rosetti Max a pufnit intr-un hohot de ras . Nu stiu pentru ce a ras , pentru tonul melodramatic al domnului Delavrancea sau pentru altceva ; dar un lucru este cert : acela ca a ras . Atunci domnul Delavrancea a aruncat paharul jos si a spus ca n-are ce cauta intr-o adunare in care se rade de suferintele poporului roman . "
I.5. Cronicar artistic al literaturii populare
Indata dupa intoarcerea de la studii din strainatate Delavrancea scrie diverse articole de critica dramatica si plastica , in acest fel contribuind la afirmarea unor mari talente in teatru ca (Grigore Manolescu , Constantin Nottara ) , in pictura (Ion Alexandrescu , Nicolae Grigorescu ), precum si a altor mari talente in diverse domenii ale artei . Totodata simte o puternica atractie fata de literatura populara de care fusese indragostit inca de pe vremea cand bunicii si parintii lui ii spuneau basme , legende , snoave , ghicitori , si alte productii folclorice sau ii cantau doine de dor si jale in care dupa cum spunea un contemporan al sau
"Intregul neam isi plange
Durerile de care moare ."
Pe teme folclorice va sustine , de altfel , inca dinainte de a-si termina studiile universitare , diverse conferinte si chiar un un curs la Facultatea de Litere din Bucuresti indata dupa absolvirea facultatii .
Interesul si atractia tot mai mare a scriitorului fata de poezia populara il determina sa intre sa intre o perioada in redactia "Revistei noi " condusa de marele savant lingvist si folclorist B.P. Hasdeu . In acest cadru va lega o stransa prietenie cu Al. Vlahuta , Th. Sperantia , Ion Bianu si alti carturari ai acelei vremi .
Asimiland in mod creator numeroase teme din folclorul nostru ,Delavrancea va publica in revista lui Hasdeu basmele "Neghinita " si "Norocul dracului " . Baladele si doinele noastre patrunsesera atat de profund in sufletul scriitorului , incat in permanenta se simtea atras spre noi preocupari in acest domeniu. Acestui fapt datoram studiul sau deosebit de valoros intitulat "Doina - originea poeziei populare la romani " publicat in anul 1882 in revista "Columna lui Traian " a lui Hasdeu . De aceea nu a constituit o surpriza pentru niumeni faptul ca in 1913 , a fost primit ca membru al Academiei Romane , discursul sau de receptie s-a intitulat "Din estetica poeziei populare ".
Intr-un portret din tinerete al scriitorului realizat de prietenul sau Al. Vlahuta intalnim si aceasta referire la dragostea lui Delavrancea pentru popor si folclor : "Are un cult pios pentru popor si nimeni n-a inteles , mai bine ca el , sufletul si adancimea cantecelor si legendelor batranesti .Delavrancea isi preumbla degetele pe claviatura limbii cu o agilitate de adevarat mare maestru . Stilul lui e variat , impetuos si incarcat de imagini ca insasi viata noastra , pe care Delavrancea a stiut s-o observe si s-o zugraveasca cu neantrecuta putere de sugestie in frumoasele si nepierutoarele lui opere ."
In anul 1892 va publica un nou volum de nuvele intitulat "Parazitii" . Problematica sociala ridicata in acest volum si ascutita critica la adresa guvernantilor acelei vremi determina Academia Romana sa-i acorde in anul 1893 premiul "I.H. Radulescu " . Tot pe parcursul aceluiasi an ii apare volumul de povestiri si nuvele intitulat "Intre vis si viata ".
I.6. Triumful in teatru
Datorita multiplelor preocupari , indeosebi in domeniile avocaturii si politicii , uneori ii rapeau aproape tot timpul Delavrancea paru o perioada destul de indelungata 1893 - 1909 rupt de activitatea literara . Se pare insa ca acea perioada nu a constituit decat decat o imensa sursa de acumulari de motive creatoare , care asteptau momentul propice transpunerii in opere literare . Drept este insa si faptul ca valtorile activitatii politice , aversiunile stirnite in randurile celor in care lovise fara mila din cauza unor prejudicii aduse societatii romanesti din acea perioada si care au ripostat foarte dur , toate acestea l-au dus intr-o stare de neurastenie . Este nevoit sa urmeze un tratament destul de lung si complicat si chiar sa plece pentru o perioada in Franta si Elvetia , atat pentru unele consultatii , cat , indeosebi pentru a se odihni .
Si tocmai atunci cand publicul cititor si prietenii scriitorului se asteptau mai putin la revenirea lui Delavrancea in arena literara , la Teatrul National din Bucuresti i se monteaza , in anul 1909 piesa "Apus de soare " prima parte a trilogiei Moldovei , care s-a bucurat de un rasunator succes atat din partea spectatorilor cat si din partea criticilor de specialitate .
Entuziasmat de succesul primei drame , autorul scrie cea dea doua piesa "Viforul" a carei premiera a avut loc tot in anul 1909 , iar in urma succesului scrie si cea de a treia piesa "Luceafarul " care incheie trilogia Moldovei si care va fi prezentata in anul 1910 . Primeste premiul "Nasturel " al Academiei Romane pentru piesa "Apus de soare ".
Activitatea dramatica a lui Delavrancea va continua cu scrierea pieselor "Irinel " si "Hagi Tudose " , ambele dramatizari ale unor nuvele cu aceleasi titluri scrise anterior.
I.7. Luptator pentru unitatea nationala . Sfarsitul unui apostol al neamului
Ideea de unitate nationala si de lupta pentru implinirea acestui vis strabun o gasim inglobata in principalele opere ale scriitorului . Sa ne amintim doar de viziunea apoteotica a Marelui Stefan din "Apus de soare " : "Tineti minte cuvintele lui Stefan , care v-a fost baci pana la adanci batranete . ca Moldova n-a fost a stramosilor mei , n-a fost a mea si nu e a voastra , ci a urmasilor vostri s-a urmasilor urmasilor vostri , in veacul vecilor".
Pe aceeasi linie se inscrie si Discursul de la 1 Decembrie 1915. In notele premergatoare acestui discurs gasim urmatoarea insemnare : "Oamenii de stat , oamenii politici trebuie sa aculte , sa-si plece urechea , inima si mintea la vointa unanima a unui neam . Si vointa romanilor e ca prin foc si sabie sa ne croim unitatea nationala , visul nostru , al premergatorilor si al urmasilor nostri . "
Si tot pe aceasi tema se inscrie si discursul dramaturgului , ultimul de altfel , tinut la Iasi pe data de 9 iunie 1917. Este stiut faptul ca in ultima perioada a primului razboi mondial intreaga conducere a tarii se afla refugiata la Iasi .
Inflacarat de vise marete privind viitorul acestui popor , Delavrancea a facut din dragostea sa de patrie o tribuna de la care glasul sau a rasunat pana in ultima clipa a vietii cu accente profetice .
La Iasi , in orasul care l-a adoptat in ultima parte a vietii , a gasit multi adepti ai generoaselor sale idei si era privit de toti cei din jur cu dragoste si admiratie . Aceste sentimente reprezentau in acelasi timp o recunoastere a adevarurilor pe care le sustinea marele scriitor si totodata recunostinta fata de demnitatea cu care purta stindardul unui intreg popor . "Sa fim uniti , spunea el , in hotararea noastra . si vom putea sa aplecam in liniste capul pe pernele noastre si vom putea sa dormim somnul dreptilor caci asa se cuvine sa fim in aceste momente de cumpana ."
N-a avut insa fericirea sa traiasca pana in ziua Marii Uniri a neamului romanesc de la 1 Decembrie 1918 . Iasi batrana cetate moldava care-l adapostise de ororile razboiului a primit in ziua de 29 aprilie 1918 vestea stingerii sale din viata .
Probabil ca si Sfantul de la Putna , pe care-l prezentase cu atata maretie si admiratie in lucrarile sale s-a rasucit in mormant indurerat ca acest apostol al neamului nu a putut sa se bucure cu adevarat de ziua Marii Uniri , care era atat de aproape , dupa un indelung cortegiu de sacrificii si suferinte .
Martorii de la capataiul sau , din ultimile ceasuri ale vietii , au declarat apoi ca "in delir . el murmura inca : fa Doamne ca visul meu sa se indeplineasca !" Si Dumnezeu l-a ascultat .
Mormantul sau de la cimitirul Eternitatea din Iasi l-a acoperit pentru totdeauna cu pamantul sfant si primitor ca si pe alte mari personalitati ale acestui neam care-si dorm somnul de veci in preajma sa : M. Kogalniceanu , I. Craenga , V. Conta , A.D. Xenopol , V. Pogor , G. Toparceanu , O. Cazimir si altii .
II. Opera lui B.St. Delavrancea
Opera lui Barbu Stefanescu Delavrancea se intinde pe doua secole de literatura romana ea cuprinzand ultimle decenii ale scolului al XIX lea si primele decenii ale secolului al XX lea .
Desfasoara o intensa activitate ca avocat , ziarist , scriitor , om politic , profesor .
Activitatea literara a lui Delavrancea se inscrie in curentul literar al realismului caracterizat prin mai multe trasaturi cum sunt :
- observatia sociala si psihologica patrunzatoare , aplicata asupra realitatii contemporane .
- obiectivitate in surprinderea relatiilor dintre caracter si mediu , cu alte cuvinte respectarea adevarului vietii .
- tipizarea ca mijloc de generalizare prin folosirea detaliului care foloseste la relevarea caracteristicului , semnificativului , tipicului .
- surpriderea personajului in transformare
- caracterul critic si acuzator , implicat in surprinderea veridica a contradictiilor sociale .
Acestui curent care a constituit , dintotdeauna o orientare fundamntala care pleaca de la realitate spre esenta , de la aspectele particulare spre general ii apartine si Delavrancea care prin opera sa se incadreaza in tipicul acestui curent .
Opera lui Delavrancea cuprinde trei mari directii de abordare si anume :
nuvelist
dramaturg
orator
Ca nuvelist el se impune in acest gen in literatura romana . Nuvelistica romaneasca inregistrase pana la Delavrancea succese notabile incepand cu nuvela romantica a lui Costache Negrutzzi ,Alexandru Lapusneanul ,continuand cu cele scrise de V. Alecsandri cum sunt Buchetiera de la Florenta , Alexandru Odobescu cu Mihnea Voda cel Rau ,Nicolae Filimon cu Matteo Cipriani .
Un moment important in dezvoltarea nuvelisticii romanesti il reprezinta nuvela de inspiratie filozofico-romantica , Sarmanul Dionis , lui M. Eminescu continuat cu nuvelele realiste ale lui I. Slavici , Budulea Taichii , Popa Tanda , Moara cu Noroc , nuvela lui I. Creanga , Mos Nechifor Cotcariul , considerata de G. Calinescu "intaia mare nuvela romaneasca de atmosfera ".
Proza lui Delavrancea este diversa sub aspect tematic cat si tipologic Ea cuprinde povestiri cum sunt cele din ciclul , Odinioara , in care se nareaza cu talent intamplari din trecut ,Suzana , sau se prelucreaza motive folclorice , Poveste , Norocul dracului , Neghinita, ; schite , ca Bunicul si Bunica , Sorcova , De azi si de demult , in care se evoca sentimental - idilic , scene din copilarie si in care scriitorul arata o anumita virtuozitate in utilizarea dialogurilor . Domunul Vucea este o schita care impune un tip acela al dascalului marginit si tiran creionat convingator si cu detasare umoristica
Interes prezinta si nuvelele care ar putea fi grupate in trei categorii avand in vedere motivele literare si modalitatile artistice .
Prima categorie ar cuprinde nuvele precum Sultanica , inspirata din viata satului, in care gasim motivul erotic , tratat intr-o viziune accentuat romantica . Ca o particularitate artistica a acestei prime categorii putem aminti vizunea romantica cu accente naturaliste .
A doua categorie se refera la nuvelele care infatiseaza diformitati fizice (biologice si morale ) tratate intr-o maniera realista si naturala prin acumulare de fapte si date care ilustreaza un caz anumit . Exemplificam cu nuvelele : Zobie care trateaza cazul unui diform fizic ; Milogul cu aspecte din viata hotilor de copii , care schilodesc copiii furati , pentru a-i folosi ca instrumente de cersetorie ; Trubadurul -povestea unui somnambul care trezindu-se din transa , moare cazand dintr-un copac .
A treia categorie o reprezinta nuvelele care surprind efectele negative ale unor racile sociale in mod realist cu o atitudine critica implicata cum se va constata in Parazitii Bursierul si indeosebi Hagi Tudose . Ultima nuvela este de o forta artistica deosebita . Motivul intalnit aici , avaritia exagerata este vazuta ca o anomalie conditionata social iar analiza psihologica a fenomenului este nuantata . La inceputul nuvelei scriitorul prezinta intr-un cadru bine conturat tabloul intregii epoci din care se desprinde apoi in prim plan figura avarului macinat de dorinta de a stringe mereu galbeni batuti si ferecati
Pentru a desavarsi caracterizarea personajului sau si a ilustra degradarea lui sufleteasca scriitorul ii prezinta biografia in diferite momente ale vietii . Copilaria si tineretea si-o petrece ca ucenic si lucrator , apoi asociat al patronului , refuzul lui incapatanat de a se casatori , comportarea lui ca negustor necinstit , cruzimea lui de camatar preocupat de un castig cat mai mare , toate acestea sunt elemente care contureaza treptat chipul hidos al avarului .
Hagi Tudose este un personaj foarte bine conturat . Zgarcenia lui este urmarita cu o mare arta a gradatie pana la efectele ei dezumanizante . Prin realismul cu care Delavrancea prezinta patima hagiului pentru aur si consecintele acestei patimi , personajul devine odios , starneste dezgustul . Cand soarbe din ciorba pegatita de Leana , zgarcitului i se pare ca simte gustul aurul , sangele viu al aurului . Cand Leana intra in odaie , avarul ii striga : "-Stinge focul .Sa dai carbunii inapoi ! Arunca ciorba .si sa-i dai fulgii si bucatelele inapoi !.Vreau banii pe jumatate , daca nu toti ! Si incepu sa planga cu hohote ." .
Hagiul se deosebeste de alti zgarciti , cum este Harpagon , de exemplu , prin depasirea normalului .
Locul de nuvelist ii este asigurat lui Delavrancea mai ales de nuvelele din ultima categorie , mai ales de Hagi Tudose .
Un alt domeniu al operei lui Delavrancea al reprezinta dramaturgia , Delavrancea ocupand un loc de seama in dramaturgia nationala prin cele trei drame mentionate , strabatute de un puternic suflu romantic . Piesa Apus de soare impune un personaj exceptional realizat prin utilizarea procedeeelor romantice , incepand cu structura antitetica a eroului pana la caracterul retoric al vorbirii .
Piesa Apus de soare face parte , alaturi de Viforul si Luceafarul face parte din trilogia dramatica a Moldovei , inspirata din istoria acesteia .
In aceasta trilogie Delavrancea evoca momente din istoria domniilor voievozilor Stefan cel Mare , Stefanita Voda si Petru Rares . Titlurile celor trei opere sunt metaforice autorul surprinzand in piesa Apus de soare sfarsitul domniei lui Stefan cel Mare . In piesa Viforul autorul surprinde aspecte ale domniei lui Stefanita Voda , domnie zbuciumata , care avea loc dupa o lunga perioada de statornicie in Moldova pe timpul domniei marelui Stefan . In piesa Luceafarul , Delavrancea ne prezinta aspecte din timpul domniei lui Petru Rares , domnie care s-a desfasurat in aceleasi coordonate ale domniei lui Stefan .
Se observa in toate piesele trilogiei raportarea actiunii , functie de timpul in care se desfasoara actiunea piesei de inceput , domnia marelui Stefan . Folosind tehnici specifice oratoriei ca exclamatia , interogatia , enumeratia , Delavrancea realizeaza aceste trei drame proiectand ideea de libertate si independenta a poporului roman in figura marelui Stefan facand din acesta personajul principal , celelalte personaje deveninid simple elemente de décor . Ele au rolul de a constitui fundalul pe care sa se proiecteze portretul masiv al lui Stefan . Nuantand o opinie a lui I.L. Caragiale , care vorbea despre o arta picturala in dramele lui Delavrancea putem spune ca scriitorul foloseste tehnica basoreliefului , care , in artele plastice , consta in scoaterea in relief a unei sculpturi fata de un fond cu care de altfel face corp comun .
Prin calitatile artistice mentionate la care putem adauga folosirea limbajului popular impletit cu lirismul face din trilogia Moldovei o realizare deosebita care se inscrie in sirul de drame istorice , inaugurat de B.P.Hasdeu cu Razvan si Vidra si Vasile Alecsandri cu Despot Voda .
O alta directie in care Delavrancea a excelat este si oratoria talentul sau oratoric find incununat de discursul Patria si patriotismul in anul 1915 .
Prieten cu Al . Vlahuta si I.L. Caragiale pe acesta din urma aparandu-l intr-un proces rasunator de plagiat , in legatura cu paternitatea dramei Napasta .
Opera lui Delavrancea a fost variata el abordand genuri diferite de aceea devenind un mare scriitor al literaturii romane .
Tabel cronologic
11 aprilie 1858 - se naste B St. Delavrancea
- primele lectii cu dascalul Ion Pestreanu . Urmeaza clasa a I a si a II a la scoala de baieti nr. 4 iar apoi la Scoala Domneasca .
- elev de liceu la Gh. Lazar si Sf. Sava .
- debutul lui Delavrancea in literatura
- B. St. Delavrancea se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti . Debuteaza cu volumul de poezii "Poiana lunga " , semnat Barbu . Incepe sa tina prelegeri de literatura la pensionul particular condus de Elena Miller - Verghy .
- publica in ziarul "Romania Libera " mai multe foiletoane cu pseudonimul Argus .
- obtine licenta in drept si pleaca la Paris pentru specializare .
1883 - debuteaza ca nuvelist sub influenta lui Emile Zola cu nuvela Sultanica .
- din acest an va publica sub numele de Delavrancea ca un omagiu adus inaintatilor sai din Vrancea . Reantors de la studii din Franta devine redactor la ziarele Romania Libera si Epoca . Leaga o stransa prietenie cu Al. Vlahuta si I.L. Caragiale .
- publica volumul de nuvele Sultanica .
- conduce pentru scurta perioada revista "Lupta literara " in care publica prima varianta a nuvelei Hagi Tudose . Tot in acest an publica volumul de nuvele Trubadurul .
- devine redactor la revista "Viata noua " si colaborator al la ziarele Democratia si Vointa nationala .
- publica o serie de articole in care elogiaza picturile lui N. Grigorescu si Ion Andreescu .
- publica volumul Parazitii . Suplinitor la Facultatea de Litere . Publica volumul de povestiri Intre vis si viata . Incepe colaborarea la revista Literatura si stiinta a lui C.D. Gherea .
- este ales deputat .
- este numit primar al capitalei
- are loc premiera pieselor Apus de Soare si Viforul .
- are loc premiera piesei Luceafarul . Este numit ministru al Lucrarilor publice .
- are loc premiera piesei Irinel .
- este ales membru al Academiei Romane . Are loc premiera piesei Hagi Tudose .
- sustine mai multe discursuri pe tema unitatii nationale , pronuntandu-se pentru intrarea Romaniei in razboi in vederea desavarsiri Marii Uniri .
29 aprilie 1918 - scriitorul moare la Iasi si este inmormantat la cimitirul Eternitatea .
III. Aprecieri critice
Despre opera lui Delavrancea au scris si prietenii si dusmanii sai . Spicuim citeva aprecieri la adresa operei sale .
". Talentul lui este fara de partid . Limba a faurit-o el in chip artistic ,a mladiat-o. "
Constantin Mille
". Ca specimen al genului , e de-a dreptul o capodopera ." spunea vorbind despre nuvela Suer
Duiliu Zamfirescu
".Piesa lui Delavrancea e sakesperiana , e o fresca cu un singur personaj cu o lipsa inspaimantatoare de actiune ." spunea vorbind despre Apus de soare
Spiru Haret
." Pentru o opera noua , Delavrancea si-a ales si un gen nou . A facut . din atatea infatisari ale vietii lui Stefan o drama ." nota despre aceiasi piesa
Nicolae Iorga
". Nu mestesugul , nu iscusinta retorica a potrivit vorbele , ci ele au izvorat din sine , imbinate stfel si ritmate gata , picurate din preplinul sufletului emotionat al creatorului acestui poem dramatic care va dainuii cat limba romaneasca ."
Aexandru Vlahuta
