AMINTIRI DIN COPILARIE
Comentariu -
Ion Creanga s-a nascut la Humulesti , judetul Neamt , intr-o familie de tarani -Stefan al Petrii Ciubotariul si Smaranda Creanga . A urmat scoala primara la Humulesti , Brosteni - ¨in creierii muntilor ¨si Targu Nemt ,apoi Scoala de Catiheti din Falticeni , Seminarul Teologic si Scoala Normala Trei Ierarhi la Iasi . A fost diacon si apoi invatator .
Creanga - stimulat de Eminescu - aduce la Junimea creatiile sale care vor fi publicate ulterior in revista Convorbiri literare unde au publicat toti marii faurari ai literaturii romane .
Amintiri din copilarie se constituie intr-o opera unitara in cadrul careia povestitorul relateaza fapte si intimplari , momente si impresii , din viata sa .
Incepand cu anul 1880 , Creanga isi scrie Amintirile in patru capitole . Primele trei au fost publicate in Convorbiri literare , 1881 (partea a patra a aparut postum) si au fost reproduse apoi in Timpul al carui redactor era atunci Mihai Eminescu . Amintirile au fost scrise la indemnul poetului cu un sentiment de profunda melancolie dupa timpurile minunate ale copilariei , dar si cu placerea neasemuita de a zugravi , asa cum ii vedea , cu ochii maturitatii , oamenii copilariei sale .
Opera este structurata in patru parti , predomina metoda narativa imbinata cu descrierea sau povestirea directa . Opera este un document biografic , a vietii satului razasesc care prezinta procesul de formare a lui Nica sub actiunea educatiei si a experientei dobandite , rezultat al locurilor pe care le strabate . Satul Humulesti este spatiul ideal al desfasurarii actiunii , taramul copilariei autorului , cu toate componentele sale : satul- ¨satu mare si vesel¨ , ¨sat vechi razasesc , intemeiat in toata puterea cuvantului¨ , ¨satul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul , in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Nemtului , de-atatea veacuri ¨ ; asezarea -¨satul Humulesti din targ drept peste apa Neamtului , .impartit in trei parti , care se tin tot una :Vatra Satului , Delenii si Bejenii¨ ; locuitorii-¨nu erau numai asa .oameni fara capatai , gospodari tot unul si unul ; cu flacai voinici si fete mandre .preoti si dascali si pooreni ca aceia de mare cinste satului lor ¨ ; imbracamintea lor, obiceiuri , datini , superstitii , traditii prilejuite de sarbatori , sarbatori de toate felurile .
Amintirile din copilarie sunt insa in egala masura si un document biografic deoarece , in cea mai mare parte , viata sa si a familiei au fost incluse firesc operei care odata create arata personalitatea scriitorului , explica formatia si aptitudinile sale , legaturile cu famila , satul si locurile de bastina . Dominat de puternice sentimente de dragoste fata de familie , fata de satul natal si imprejurimile acestuia , Ion Creanga face din amintirile sale dovada celui care nu a fost doar ¨un bot cu ochi , o bucata de huma insufletita , din Humulesti , care nici frumos pana la douazeci de ani , nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci¨, ci exponent stralucit al spiritualitatii romanesti .
Amintirile descopera cele doua modalitati ale temperamentului artistic al lui Ion Creanga : predilect liric , nuantat cu pareri de rau dupa timpul care trece , fara sa se mai intoarca vreodata si jovial , inclinat spre umor , dominat de ideea de a face haz de necaz .
Cele doua aspecte genereaza , la randul lor , modalitati principale estetice ale operei scriitorului . Sunt semnificative inceputurile capitolelor si structura lor intr-o compozitie armonioasa .
Astfel primul capitol debuteaza : ¨Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre , pe cand incepusem si eu dragalita Doamne , a ma ridica baietas la casa parintilor mei , in satul Humulesti , .¨ . Urmeaza apoi intamplarile legate de prima scoala si dascalul badita Vasile , plecarea dascalului la armata , hotararea mamei lui Nica de a-l da pe acesta mai departe la scoala - plecarea la Brosteni cu bunicul David Creanga - sederea in gazda la Irinuca culminand cu plecarea de la aceasta dupa daramarea casei femei .
Capitolul al doilea incepe cu ¨Nu stiu altii cum sunt , dar eu , cand ma gandesc la locul nasterii mele , la casa parinteasca din Humulesti , la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat de crapau matele jucandu-se cu ei , la prichiciulvetrei cel humuit de care ma tineam cand incepusem a merge copacel , la cuptoriul pe care ma ascundeam , cand ne jucam noi baietii de-a mijoarca si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc parca-mi salta si acum inima de bucurie¨. Mama , deosebita in toate cauta sa-si creasca si sa-si indrume neincetat copiii , alaturi de sotul ei si ca-ntr-un ritual nescris , dar bine stiut , se desfasoara intamplarile legate de Anul Nou , colindatul , uratul , drumurile pe la vecini ca mos Chirpec Ciubotarul , vara scaldatul in Ozana , furatul cireselor , munca la camp si intamplarea cu pupaza , targul la oras , torsul .
Capitolul al treilea incepe cu ¨Nu mi-ar fi ciuda incaltea , cand ai fi si tu ceva si de te miri unde , imi zice cugetul meu ; dar asa , un bot cu ochi ce te gasesti , o bucata de huma insufletita din sat de la noi si nu te lasa inima sa taci ;asurzesti lumea cu taraniile tale¨. Sunt infatisate imprejurimile Bucurestiului- satele si manastirile din preajma, orasul Targu-Neamt, scoala domneasca, scoala de catiheti din Falticeni si metodele folosite, aspecte din viata preotilor si calugarilor.
Capitolul al patrulea debuteaza ¨Cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte stramutat la camp si pruncul dezlipit de la sanul mamei, asa nu ma dam dus din Humulesti, in toamna anului 1985, cand veni vremea sa plec la Socola dupa staruinta mamei¨. Impotriva vointei lui - si conform cu hotarirea mamei, Nica este pregatit sa plece la seminarul teologic de la Socola. Drumul la Iasi inseamna plecarea de la Humulesti, parasirea copilariei fericite si fara griji. In contextul Amintirilor, naratorul isi rafineaza glumele, le expune alternand abil episoade duioase cu cele pline de humor, interpreteaza proverbe si zicatori :¨Sprintar si inselator este gandul omului, pe ale carui aripi te poarta dorul necontenit si nu te lasa in pace.din veselia cea mare cazi deodata in uricioasa intristare.¨, sau ¨ai auzit vorba aceea ca golatatea inconjura, iar foamea da de-a -dreptul.¨, ¨. daca-i copil trebuie sa se joace ; daca-i cal sa traga ; si daca-i popa sa citeasca¨, ¨au tunat si i-au adunat¨.Apar in Amintiri expresii incarcate de invataturi morale extrase din experienta de viata a poporului nostru. ¨Decat codas la oras / mai bine in satul tau fruntas, Cartea iti aduce si o oarecare mangaiere,Un nebun arunca o piatra in balta, si zece cuminti n-o pot scoate¨, ¨Logofete, branza-n cui, / Lapte acru-n calamari, / Chiu si vai prin buzunari ¨.
Amintirile lui Creanga cuprind un numar mare de personaje unele memorabile- badita Vasile, parintele Ion , papa Duhu, popa Oslobanu, matusa Marioara, mos Bodranga, Smarandita popii, Nic- a lui Costache, Nica Oslobanu, Trasnea, Davidica, Bogorogea, etc. Povestitorul le schiteaza individualitate prin actiune, felul de a vorbi, prin sesizare unui anumit detaliu care ii permite sa-i dea o nuanta aparte : ¨Atunci copila parintelui care era sprintara si plina de incuri, a bufnit in ras. Smarandita a mancat papara si pe urma sedea cu mainile la ochi si plangea ca o mireasa, de sarea camasa de pe dansa ¨ ; ¨Trasnea - zgarcitul de Trasnea¨, ¨Trasnea mai chelos si mai tare de cap, inaintat in varsta,bucher de frunte si tamp in felul sau, balbait si fara pic de cugetare ¨, dormea pe pat cu gramatica sub nas si habar n-avea de frig.
Un loc aparte il ocupa parintii lui Nica, Smaranda si Stefan al Petrei Ciubotariul. Smaranda Creanga - femeie vartoasa, cu casa si copii pe cap treburi si griji cu nemiluita este hotarata, grijulie exagerata in ceea ce face si pretinde, exigenta cu copii si cu ea insasi, credinciosa si bisericoasa, doreste sa-si vada copilul popa sanctionand fara mila tot ce contravine moralei sale. Stefan al Petrei Ciubotariul-barbat mai putin virtuos,un lasa-ma sa te las , ii place foarte mult viata este indiferent , impasibil in fata greutatilor , nu-l intereseaza grijile si treburile familiei , indulgent chiar cu o anumita placere ¨incotele hergheliei¨adica ale copiilor, necredincios , nu prea calca pragul bisericii nu doreste sa-si lege copilul de nevoile comune ale orasului,ale functionarului privit cu oarecare dispret de el.
