Alexandru Lapusneanul
Caracterizare
Nuvela istorica "Alexandru Lapusneanul" a fost publicata in anul 1840 in primul numar al revistei "Dacia Literara" si poate fii considerata o opera deosebit de reusita din punctul de vedere al realizarii artistice personajelor.
Personajul principal, Alexandru Lapusneanul este un caracter complex, alcatuit din lumini si umbre, asemenea oamenilor adevarati. Portretul acestuia este conturat cu multa finete de catre autor care apeleaza la caracterizarea indirecta pentru a scoate in evidenta trasaturile definitorii care constituie acest portret. Astfel caracterul lui Lapusneanul reiese din atitudinea, comportamentul, limbajul si la un moment dat si din vestimentatia acestuia.
O prima trasatura deosebit de importanta a personajului principal este cruzimea sa, care reiese din comportamentul sau fata de boieri si care poate fii motivata istoric si psihologic: Lapusneanul ii pedepseste pe marii boieri care-si doreau puterea si care-l tradasera in prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii in mainile domnitorului impotriva tendintelor marii boierimi de a pune stapanire pe tara. Cuvintele lui Lapusneanul sunt memorabile, exprimand hotarare si o vointa de fier, se poate spune ca Lapusneanul are certitudinea ca se va razbuna pe boieiri carora le spune Voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa mulg si eu pre voi!. Gesturile si mimica personajului au un rol crucial in relizarea portretului acestuia : Lapusneanul este astfel surprins de catre Negruzzi In incercarea sa de a fi binevoitor cu boierii : Bine ati venit boieri, zise Lapusneanul, silindu-se a zambi
Dialogul dintre Motoc si Lapusneanul este deosedit de importanta in conturarea caracterului personajului principal, acesta da dovada de o buna cunoastere a naturii umane, deoarece nu se lasa inselat de vorbele amagitoare ale batranului boier pe care si-l apropie doar pentru a-l folsii ulterior pe post de iscoada. Aceasta intentie dovedeste viclenia lui Lapusneanul.
Personajul principal da in continuare dovada de viclenie si o deosebita putere de disimulare a intentiilor sale, acesta, pentru a se razbuna, simuleaza impacarea cu marii boieri pe care-i invita la un ospat la Palat intr-o zi de srabatoare dupa slujba de la biserica.
Scena din biserica este deosebit de sugestiva, cititorul putand deduce o serie de trasaturi ale domnitorului din aceasta. O prima caracteristica este evidentiata de atitudinea sfidatoare a lui Lapusneanul fata de biserica, aceasta idee este exprimata de faptul ca domniforul intarzie la slujba, si sugereaza lipsa de respect a acestuia fata de biserica si de religie. Atitudinea sfidatoare este intarita de vestimentatia personajului care Impotriva obiceiului sau . era imbracat in toata pompa domneasaca. Astfel acesta nu se prezinta in biserica smerit ca oricare alt muritor ci in haine de domnitor, si imbracat in zale, care prevestesc macelul ce va urma.
Prefecatoria lui Lapusneanul atinge punctul culminant in cadrul cuvantarii tinute de domnitor dupa ce s-a inchinat pe la icoane si, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel Nou, s-a aplecat cu multa smerenie si a sarutat moastele sfantului. Prin intermediul acelei cuvantari Lapusneanul isi cerea iertare pentru toate faptele de pana atunci si le propunea boierilor o mai buna intelegere din acel moment invitandu-i la un ospat pentru a marca acest nou inceput. Acest ospat se transforma pe neasteptate intr-un macel ingrozitor din care nici unul dintre cei 47 de boieri nu scapa cu viata. Astfel Violenta si cruzimea lui Lapusneaul depasesc limitele normalului, personajul devenind chiar sadic si cinic. Acesta nu ezita sa-i arate sotiei sale piramida facuta din capetele boierilor ucisi pentru a-i oferii un leac de frica.
Lapusneanul nu-si tradeaza firea vicleana, oferindu-l pe Motoc multimii de indata ce nu mai are trebuinta de acesta.
Alexnadru Lapusneanul este un personaj romantic deoarece este deosebit de puternic si complex, fiind un caracter deosebit de potrivit pentru o nuvela istorica.
