Nuvela a fost publicata in 1875 in revista "Convorbiri Literare".Este construita pe ideea ca viata merita traita prin placerile pe care le ofera si ca omul sfinteste locul.
Titlul format din subst. "popa" care indica defapt meseria pers. Principalvsi subst. "Tanda" care provine de la verbul "a tandalii"ce sugereaza cautarile zadarnice de la inceput ale preotului cand,prin predica si sfat incearca sa-I schimbe pe poporeni.EXPO: Personajul este prezentat direct,scriitorul infatisindu-i atat unele insusiri cat si originea lui:"oooooo"
Scriitorul evidentieaza motivele conflictului"Era aspru la vorba si la judecata si spunea drept in fata parerea aceea ce-i supara pe oameni" In afara de personaj este prezentat si locul actiunii,satul Saraceni care este asezat in Valea Seaca.Satul este jalnic cu case rasfirate fara ulita,curtile nu au garduri,case cu acoperisuri stricate,biserica este o alcatuire de barne care sta sa cada iar pamanturile trebuie cultivate. INTR: Intriga constituie hotararea preotului sa ramana "sa faca din nevoie drag"si sa-i schimbe pe sateni,sa-i faca oameni buni.Sunt prezentate strategiile pe care le adopta preotul pt ai indrepta pe oameni.Parintele incepe cu predica impresionandu-I dar fara efect "oamenii au ascultat;infetele lor era scrisa vorba parintelui iar mergand spre casa ei vorbeau numai despre ceea ce auzise in biserica si fiecare se simtea cu un om mai mult decat pana acuma."In celelalte duminici n-a mai aparut decat "cate o baba batrana,cate un mosneag slab la auz".Parintele continua cu sfatul "trebuie sa fugi din sat daca voiesti sa scapi de popa" si "unde te prinde te omoara cu sfatul" Vazand ca nici aceasta strategie nu are efecte,continua cu batjocura "era lucru minunat,oamenii cunosteau binele radeau de rau dar nu se urneau din loc." Parintele s-a maniat si a inceput sa ocarasca oamenii care l-a inceput se lasau ocarati dar apoi si ei sa ocarasca pe popa.Deranjati de insistentele preotului satenii vor sa scape de el,dar episcopul ii da dreptate si nu-l muta in alt sat.DESF. ACT.Preotul Trandafir incearca sa-i aduca pe calea cea buna pe sateni prin exemplul personal.Isi repara casa,isi imprejmuieste si cultiva cateva straturi de zarzavat,apoi seamana porumb pe langa gard si imprejurul straturilor dar si in spatele casei folosindu-se de un plug,un cal si doi boi,imprumutati de la straini.Incepe sa-si gospodareasca terenurile de la marginea satului si din zestrea sotiei cumpara un car si doi cai cu care ajutat de clopotar isi lucreaza pamantul.El se mai apuca de impletit lese,fiind ajutat de vecinul sau.[P. CULM.] Preotul isi antreneaza si pe cativa dintre sateni.Acestia indragesc munca si realizeaza lucruri de calitate ceea ce dovedeste ca incercarile lui incep sa-si arate roadele.Acest moment constituie punctul culminant al nuvelei.Partea a treia a nuvelei infatiseaza parca un alt spatiu,un alt décor decat cel de la inceput.Desi e vorba tot de satul Saraceni,de data aceasta el este de nerecunoscut. Din departare se zaresc o biserica frumoasa cu pereti albi si cu turn sclipitor.Gradinile sunt indesate cu pomi,casa preotului "cu feresti si acoperamant rosu,cu 2 hornuri" In fata cu biserica se afla scoala iar mai la vale primaria si casele instarite si curate ale satului.Satenii sunt mandrii de satul lor si daca sunt intrebati de cate un drumet raspund "Acela este satul nostru,Saraceni.Dar clopotele sa le auzi:ce clopote sunt in turnul acela!.S-aude cale de trei ceasuri!" Deznodamantul il aduce in prim plan pe preotul de la inceputul nuvelei.Desi toate s-au schimbat(satul,oamenii)el a ramas acelasi (vesel si harnic) "daca parul carunt si barba carunta nu ar vesti vremea lui, am crede ca copilasii cu care se joaca inspre seara la laita cea de dinaintea casei sunt copilasii lui"El a devenit bunic,ii rasfata pe nepoti si straieste la batranete satisfactia ca a reusit sa-i schimbe pe sateni,care comenteaza cu admiratie "tine-l Doamne,la multi ani, ca este omul lui Dumnezeu".Aceasta replica vine in opozitie cu alta expresie din textul operei "Popa este omul dracului" folosita de satenii nemultumiti de incercarile preotului de a-i schimba dar si uimiti de harnicia acestuia si evidentieaza ca prin antiteza schimbarile de mentalitate si atitudinea care s-a petrecut in viata oamenilor.Acum statutul initial al preotului de persoana din afara comunitatii dispare,pt ca el ajunge sa fie respectat,devenind si un model de urmat pt ceilalti. Intregimea ei,nuvela serveste ideii morale aceea ca prin munca si harnicie,oamenii scapa de lipsuri,ca omul este cel care sfinteste locul.
