M.Eminescu Nu ma-ntelegi
Calatoria spre taine , rasfringerea sinelui in misterul naturii , dragostea ca proiectie si recuperare ei , si a sentimentelor prin vis, meditare a supra trecutului adinc -acestea sunt citeva detalii simbolice prezente in poemul " Nu ma-ntelegi ".
In acesta opera intilnim sentimente si trairii profunde la fel ca si in sonetele eminesciene , acestea asemanindu-se ca ideie si ca tematica . In ambele autorul ne vorbeste despre o iubire ce vine din trecut in sa focul ei este si mai puternic in prezent cind iubita nu mai este in "Sonete" sau cind iubita nu raspunde cu aceias caldura in "Nu ma-ntelegi ".Chiar din primele versuri aflam cit de importanta era acea fiinta pentru eroul liric , cit de importanta pentru el era imaginea pe care mereu o pastra vie in subconstientul lui , pentru el nimic nu valoreaza atit de scump ca redactarea imaginara a trasaturilor inedite ale iubitei . Mai jos , eroul este gata sa recurga la un sacrificiu enorm prin care este apt sa se dezica de viata artistica , de basme , de cuvinte ce exprima doar nimicuri pentru a se dedica intr-u-totul fiintei iubite ; el este gata sa se arunce la piciorele ei , sacrificindu-si placerile , sentimentele , dorintile , imaginatia pe toate aducindule ca jertfa pe altarul acestei icoane divine in care s-a transformat fiinta iubita . Iubita si amintrile legate de ea au devenit o licoare , un elexir ce transforma orisice durere a eroului intr-o podoaba sufleteasca cu care-si invaluie inima ranita .
Iubirea ca amintire , iubita ca icoana este o alta nuanta a temei iubirii in poiezia lui Eminescu . In urmatoarele versuri ne apare a cea imagine persistenta in opera eminesciana si anume imaginea iubitei ca o realitate -vis : " Si cind rasai nainte-mi ca marmura de clara " , rasare cu o lumina pe care autorul nu o poate percepe inca deoarece ea ascunde un trecut de ginduri si framintari , rasarind intr-o noapte adinca aducind lumina in sufletul eroului , a ceasta lumina trezeste sentimentele eroului liric facindu-l sa descopere din taina adinca a sufletului cele mai curate sentimente , el emana o iubire pura ca lumina ce a rasarit din intuneric , o iubire ce e insetata dupa imaginea acelei lumini ce apare in intuneric luind formele unei sculpuri de marmura ce este iubita lui . Eminescu creaza imagini fantastice , pline de sucul pasiunii si al iubirii dupa care personajul lui fuge insetat . Sunt imagini cu care si-a imbolnavit imaginatia insusi Eminescu , inger ce a intruchipat suferinta amintirii . Prin aceasta icoana eroul se vede pe el insusi , pe le si sufletul lui ce este cutremurat de tainele tinerii femei . Acest cutremur ii uneste , legindule vetile intr-un nod al trecutului si viitorului " Cind inteles de tine , eu insumi ma-nteleg " anume atuci cind iubita va mai inceta sa fie doar o icoana , atunci cind va sparge valul de mamura alba si rece cu care este imbracata , atunci cind va fi ca toata lume , o femeie adorata ; doar atunci eroul va fi inteles si doar atunci i se va zice : " Privirea ce-azit ai adorat-o /E inca tot senina , fermecatoare. Iat-o!? " adica i se va raspunde in egala masura la sentimentele sale . Insa urmatoarele versuri ne descopera un val de indoieli la care eroul nu este capabil sa gaseasca un raspuns . Eroul este preocupat , daca ibita sa a pastrat atit timp ,cit a fost un chip de marmura rece , vii toate sentimentele si toata caldura ce o simtea pentru el . Eroul liric de semenea se teme ca acea imagine" fara pret "pe care a divinizat-o imaginar sa nu isi piarda efectul dupa intoarcerea in lumea realului . Eroul ar dori sa pota iubi : "C-o oaste de imgini sa te iubesc s-atunci ."asa cum a iubit mereu . Insa insusi recunoaste partial in intrebarea retorica ca omul nu este capabil sa iubeasca si sa traiasca iubind mereu . Omul nutreste sentimente , visuri , iluzii ce trec si sepierd , ce se nasc si se destrama ca valurile marii din ele raminind doar o umbra in intunericul gros al subconstientului.
