IMNUL
Imnul este una dintre cele mai vechi forme de poezie din literarura universala, prin care se preamareste divinitatea, un erou, patria sau chiar un eveniment. Imnul este o specie literara inrudita cu oda dar principala deosebire dintre ele consta in faptul ca imnul se canta.
In epoca moderna au aparut imnurile nationale, care sunt cantece solemne prin care se exprima solidaritatea nationala a unui popor. Textul imnului national al Romaniei este poezia "Un rasunet", scrisa de Andrei Muresanu, care, fiind creata in atmosfera revolutionara a anului 1848 si raspandita pe foi volante, cu titlul "Desteapta-te, romane!", a devenit in scurta vreme un adevarat imn popular, melodia imnului national fiind scrisa de Anton Pann.
Vasile Alecsandri, cel mai mare poet roman din perioada pasoptista, a scris, in spiritul epocii, un imn dedicat marelui domnitor roman Stefan cel Mare. Poezia "Imn lui Stefan cel Mare"este o poezie scrisa special pentru serbarea de la Putna, care a avut loc in 15 august 1871 la Manastirea Putna.
"Imn lui Stefan cel Mare" este o creatie in versuri, in care Alecsandri preamareste personalitatea de seama a lui Stefan, in cuvinte solemne, pe un ton grav si intr-un stil retoric. Poezia este alcatuita din cinci strofe de cate opt versuri, si se deschide cu o adresare catre gloriosul domnitor, adresare care constituie invocatia retorica: "La poalele Carpatilor,/ Sub vechiul tau mormant,/ Dormi, erou al romanilor,/ O! Stefan,erou sfant!". Astfel , prima strofa se refera la personalitatea iesita din comun a lui Stefan, la aura sa legendara care sugereaza dainuirea lui peste veacuri:"Ca sentinele falnice/ Carpatii te pazesc/ Si de sublima-ti glorie/ Cu seculii soptesc."
Celelalte patru strofe ale imnului il prezinta pe domnitor din trei perspective temporale: prezent, trecut si viitor. In acest fel, Stefan apare in trei ipostaze: ca luptator, ca om politic (diplomat), ca vizionar (deoarece el se gandeste la viitorul tarii).
Mijloacele de realizare artistica sunt specifice acestei specii literare. Procedeul literar folosit este cel al evocarii prin care Alecsandri proiecteaza imaginea unui conducator Urias mai puternic decat moartea:"Cu drag privindu-ti patria/ Si moartea cu dispret,/ Maret in sanul luptelor,/ Si-n pace ai fost maret". Pentru a venera si a respecta trecutul glorios al domnitorului, poetul foloseste metafore cu caracter hiperbolic :"Prin negura tecutului,/ O! soare-nvingator/ Lumini cu raze splendide,/ Prezent si viitor." Dupa ce evoca astfel pe"soarele" Moldovei, Alecsandri foloseste procedeul literar al antitezei. Aceasta are rolul de a reliefa simbolul pe care il reprezinta Stefan pentru contemporanii poetului si de a-l incredinta pe Stefan de implinirea celui mai sfant ideal al romanilor, unirea :"In timpul vitejiilor,/ Cuprins de-un sacru dor,/ Visai unirea Daciei/ Cu-o turma s-un pastor/ O! mare umbra-eroica/ Priveste visul tau:/ Uniti suntem in cugete,/ Uniti in Dumnezeu."
Ultima strofa reprezinta juramantul sacru pe care il rostesc contemporanii la mormantul celebrului voievod: "In poalele Carpatilor,/ La vechiul tau mormant,/ Toti in genunchi, o! Stefane,/ Depunem juramant:/ "Un gand s-avem in numele/ Romanului popor,/ Aprinsi de-amorul gloriei/ Si-al patriei amor!". Astfel, ei promit ca-si vor iubi patria si o vor apara intodeauna chiar cu pretul vietii.
Prin toate acestea, "Imn lui Stefan cel Mare" se dovedeste a fi un imn reprezentativ pentru poezia patriotica a lui Alecsandri si a literaturii romane, realizat dupa toate cerintele genului:creatie lirica inchinata unei mari personalitati, care contine o invocatie retorica si care are semnificatia unei meditatii grave si solemne. Astfel, aceasta poezie se inscrie in specia literara a imnului, alaturi de imnurile nationale si de cele religioase.
